EXECUTORII JUDECĂTOREȘTI, Șacalii de pe lângă Justiția Română (VIII)

• Tweet

Numeroși executori judecătorești din România, ale căror fapte adesea penale sunt tolerate de justiție, distrug destine și chiar vieți, jupuindu-i pe datornici de venituri, bunuri mobile și imobile în același timp, pentru că legea strâmbă pe care au dat-o derutații din Parlament le permite acest lucru.

Chiar și pentru creanțe de doar câteva mii de lei, debitorii sunt executați silit cu imobile a căror valoare de expertiză se ridică la o sută, două sau trei sute de mii de lei, pe care executorul judecătoresc le vinde pe mai nimic, aruncându-i pe oameni în stradă.

Unul dintre executorii care a colaborat și, probabil, mai colaborează cu samsari imobiari având acest obiect de activitate este chiar fostul președinte, până de curând, al Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești din România, Marius Grafcenco. Concluzia este una de-a dreptul revoltătoare: din necazurile oamenilor ajunși în imposibilitate de plată, nenumărați executori judecătoresc înregistrează venituri declarate la ANAF de peste un milion de euro pe an.

Executori judecătorești, mână-n mână cu samsarii imobiliari

În urma unei sentințe civile pronunțate de Judecătoria sectorului 6 în anul 2008 și menținută după recurs de Tribunalul București, un an mai târziu - după cum au constatat inspectorii ministerului Justiției - s-a reținut în sarcina unui debitor suma de 32.654,83 euro. La care Biroul executorilor judecătorești Drăgănescu George, Ionescu Nicolae și Grafcenco Marius și-au adăugat cu de la sine putere cheltuieli de executare de 8.351 lei. Expertiza tehnică efectuată în cauză a relevat că imobilul prețuiește 240.985 lei, adică aproximativ 54.000 de euro, ceea ce ar fi acoperit creanța, iar evacuatului i-ar mai fi rămas o resursă din care să încerce să-și refacă viața distrusă. Asta dacă n-ar încăput pe mâna samsarilor imobiliari, în frunte cu av. Victor Pomponiu, despre care am mai vorbit în episoadele precedente.

Datornicul, jupuit la drumul mare

La primul termen de licitație de la sfârșitul anului 2010, prețul de pornire a fost stabilit de către executorul judecătoresc la 75%, adică la 209.865 lei, respectiv 46.640 de euro, la paritatea actuală leu/euro. Ca ofertanți s-au prezentat av. Pomponiu, care a oferit 32.223 euro și Alexandrina Popiți - o complice a acestuia, împreună cu care a mătrășit zeci, dacă nu sute de licitații împreună cu diverși executori judecătorești - aceasta licitând o sumă cu un euro mai mare. După cum se poate observa, dacă mai scădem și jupuiala impusă de executorul judecătoresc, nenorocitul de datornic, după ce că a fost lăsat fără casă și aruncat în stradă, nici măcar nu și-a putut achita integral datoria. Și asta în condițiile-n care, inițial, creanța sa valora doar 60% din valoarea imobilului și ar fi trebuit să-i mai rămână vreo 21.000 de euro.

Rețeta unei alte fărădelegi

Pentru a-și umfla conturile cu orice preț, depășind flagrant litera legii, executorul judecătoresc bucureștean Ulman Bogdan a pus la cale o altă șmecherie. Probabil în înțelegere cu firma de recuperare creanțe DDM Invest III AG, prin administrator Active SC Credit Express Financial Services SRL, care i-a furnizat fără drept datele confidențiale ale debitorilor, a adresat mai multor persoane - a căror creanțe bancare fuseseră cumpărate cu 8 - 15% de la bancă - somații de plată în toată regula, ștampilate și timbrate la derută cu timbru judiciar, pentru a-l forța pe debitor să plătească de bună voie și rapid, achitându-i și lui cheltuieli nelegale de executare. Numai că Ulman Bogdan a trimis astfel de somații ambigue și unor debitori din alte județe decât zona Capitalei, jurisdicție în care are dreptul să-și desfășoare legal activitatea.

Un înscris de-a dreptul halucinant

Spre exemplu, cu vădită rea-intenție, executorul judecătoresc Ulman Bogdan a remis debitoarei Ioana T. din județul Argeș somația de executare nr. 462/2011 (în dosarul de executare silită fără număr, deoarece nici n-avea competența să deschidă un asemenea dosar, debitoarea nelocuind în București), zice șacalul, „conform art. 387 alin. 1 Cod procedură civilă". Doamna Ioana T. depune la Judecătoria Argeș contestație la executarea silită, deoarece creanța sa este investigată de parchet, la mijloc fiind vorba despre o escrocherie.

Dar pentru această contestație este obligată de instanță să plătească o taxă de timbru de circa 200 de lei, altminteri îngrădindu-i-se accesul la justiție. Neprezentându-se la primul termen de judecată, deși a fost citat legal - la fel cum procedează marea majoritate a executorilor judecătorești, pentru că ei n-au timp să umble prin instanțe, ci trebuie să facă bani, nenorocind oamenii -, la cel de-al doilea termen a trimis un înscris de-a dreptul halucinant.

Inducere în eroare cu bună știință

Vezi Doamne, amenințarea directă și explicită cu executarea tuturor veniturilor, bunurilor mobile și imobile ale debitoarei Ioana T. din județul Argeș n-ar fi reprezentat deschiderea dosarului de executare silită, ci doar o simplă și nevinovată somație, chiar și nelegală, deoarece un executor judecătoresc ce funcționează pe lângă Curtea de Apel București n-are dreptul de-a executa silit un debitor din afara jurisdicției sale, tocmai în județul Argeș. Dar legea nu-i interzice să-l amenințe și să-i complice existența debitorul din Moldova, Transilvania, Oltenia sau Alaska, nu-i asa?

Redăm și dovada mârșăviei pe baza căruia șacalul Ulman Bogdan spera să facă bani (poate a și făcut în alte situații), fără drept, din necazul debitoarei: „Subscrisul BEJ Ulman Bogdan (...), în dosarul nr. 23.320/280/2011, termen 17.05.2012, vă facem cunoscut că n-am deschis un dosar de executare silită pe numele Ioana T., somația (...) reprezentând o notificare". De fapt, o simplă notificare, reprezentând o inducere în eroare cu bună știință a debitoarei, în scopul de a dobândi profituri fără justă cauză. Ceea ce contravine Codului penal al României, pentru că, cu ce drept a notificat executorul judecătoresc bucureștean Ulman, un debitor din afara jurisdicției sale de competență?

Executorul își bate joc de om, iar statul tace

Din toată această poveste, Ioana T. s-a ales cu taxa de timbru de circa 200 de lei plătită degeaba și alte 800 de lei achitate avocatului care a reprezentat-o. Iar executorul judecătoresc ticălos și-a râs în barbă cu nesimțire, pentru că l-a durut în cot de ceea ce-a declanșat la mișto, numai și numai pentru a se îmbogății peste noapte în mod nelegal. Iar fapta lui, ca și a multor altora pe care le tot dezvăluim în acest serial - doar-doar puterea politică va lua atitudine și-i va pune la respect pe acești șacali de pe lângă Justiția română -, a rămas nesancționată de cineva. Pentru că mult mai importante sunt sumele de bani colectate la bugetul de stat, în mod samavolnic, de la datornici, sub formă de TVA, precum și impozitele încasate din câștigul hienelor judecătorești, care tot de la amărâtul de debitor provin, lăsându-l pe acesta fără agoniseala de-o viață.

Dan Coste