Acest site foloseste cookies. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor Afla mai multe! x










AXA Paris - Budapesta - Moscova. PUTIN, mentor pentru ORBAN și LE PEN

Postat la: 20.09.2014 - 18:45 | Scris de: Ziua News

0

Unul dintre atuurile care îi permit lui Vladimir Putin să sfideze suveran Occidentul este acela că are aliați chiar în eșaloanele politice cele mai înalte ale rivalilor săi.

Întotdeauna marile războaie ale omenirii au opus alianțe sau blocuri politico-militare, axe constituite în baza ideologiilor împărtășite la modul mai mult sau mai puțin fundamentalist și a intereselor comune dictate de conjuncturile istorice. Așa au apărut Sfânta Alianță, Antanta, Axa Berlin-Roma-Tokio, NATO sau Pactul de la Varșovia, ca să numim doar câteva din cele mai importante asocieri defensiv-ofensive ale ultimelor două secole. Cel mai recent exemplu este tentativa SUA de a constitui o coaliție multinațională (la care formal ar adera 40 de state, între care 10 arabe) pentru a combate fundamentaliștii islamiști (IS) din Siria și Irak.

Pe de altă parte, noul Război Rece care opune Occidentul și Rusia (pe frontul concret al Ucrainei, dar cu miză mult mai vastă: obținerea de avantaje decisive în competiția globală multipolară), vădește cel puțin două trăsături de bază originale: prima ar fi că ampla confruntare dintre părți nu mai este motivată preponderent de fractura ideologică (democrație vs comunism totalitar), ci este într-o mult mai evidentă măsură de natură geo-strategică (pentru extinderea hegemoniei politico-economice = resurse); și, doi, că delimitarea între cele două tabere nu mai este nici pe departe atât de categorică: UE, bunăoară, ca entitate, nu deține voința politică necesară (și nici capacitatea administrativă) pentru a se opune unitar Rusiei. Mai mult decât atât, Putin poate conta în multe privințe pe aliați din cadrul UE - unii declarați și legitimați politic (cum ar fi Viktor Orban, în Ungaria); alții „sub acoperire", dar în plină ascensiune spre dobândirea puterii (spre exemplu, Marine Le Pen, în Franța). Forțând contextul, am putea spune că unei axe consacrate, Washington-Londra-Berlin, i se conturează ca opozabilă o axă inedită, Paris-Budapesta-Moscova, cu specificația că cea din urmă deține în mod evident potențialul unor metamorfoze imprevizibile.

Polarizarea Franței

În Franța - noul „om bolnav al Europei" - economia stagnează, șomajul este în creștere (a depășit 11%), instabilitatea politică este maximă (două guverne în ultimele cinci luni) iar popularitatea lui Francois Hollande este în picaj continuu. Pe de altă parte, în 30 martie, la alegerile locale - „duminica neagră" a democrației franceze - extrema dreaptă (Frontul Național, al lui Marine Le Pen) a obținut un rezultat uluitor de 22% (peste cele 19 procente ale socialiștilor și la numai un procent de populari), pentru ca, pe 25 mai, să câștige autoritar europarlamentarele, cu 25%. Recentele măsuri de austeritate anunțate de guvernul de pe Sena - economii de 50 de miliarde de euro, pentru a încadra Franța în parametrii de deficit bugetar potrivit „criteriilor de la Maastricht" ale UE - nu au făcut decât să sporească apetitul de vot pentru extrema naționalistă. Criza economică și sentimentele antigermane (nu doar cele istorice, dar și convingerea din ce în ce mai explicită că Germania este autorul direct al actualei crize franceze) sunt cei doi piloni ai ascensiunii fulminante a lui Marine Le Pen. Renașterea prin forțele proprii, grefate pe afirmarea identității naționale și pe patriotism militant, țin de modelul Putin, importat de Le Pen la Paris. Asemeni altor naționaliști europeni de frunte, precum belgianului Filip Dewinter sau austriacului Heinz-Christian Strache, Le Pen, care, potrivit propriilor mărturisiri publice, dorește să devină următorul De Gaulle al Franței, este de părere că „UE trebuie să manifeste înțelegere în relațiile cu Moscova."

Putinizarea Ungariei

De departe cel mai apropiat admirator politic și aliat din UE al lui Vladimir Putin - cel puțin din categoria șefi de state și de guvern - este premierul Ungariei, Viktor Orban. Două sunt motivele mari și late pentru care controversatul lider de la Budapesta (extrem de incomod în „simfonia" UE) nu se sfiește să-și arate susținerea fățișă față de Kremlin: interesele economice și afinitățile politice. La primul capitol, trebuie amintit că Rusia este principalul partener de export al Ungariei, cu un semnificativ excedent de 2,5 miliarde de euro, consemnat în 2013. Recent, Orban a criticat vehement sancțiunile instituite de UE împotriva Rusiei, subliniind că fac mai mult rău Europei decât Rusiei („UE s-a împușcat singură în genunchi," potrivit plasticei sale analize). Politic, Orban a șocat din nou la Newport, în Țara Galilor, la summit-ul NATO, unde a proclamat „sfârșitul statului pe fundamente liberale" și „nașterea statului iliberal (!), în centrul preocupărilor căruia se situează națiunea și comunitatea." Modelele lui Orban (enunțate și la Băile Tușnad, la sfârșitul lui iulie) sunt Rusia, China, Singapore sau Turcia, „națiuni nonoccidentale, nonliberale și poate că nici măcar democratice, dar națiuni de succes." Între timp, pe 11 septembrie, poliția maghiară a întreprins razii dure la sediul unor ONG-uri internaționale cu sediul la Budapesta - bănuite de a adăposti „agenți străini și activiști vânduți care acționează împotriva intereselor națiunii" -, prilejuind presei internaționale adoptarea noii sintagme de „putinizare a Ungariei".

Radicalizarea Rusiei

Dincolo de deja celebra replică a lui Putin către Barosso - „Dacă vreau, iau Kievul în două săptămâni!" - servită în timp ce UE pregătea noi sancțiuni contra Rusiei și cu câteva zile înainte de summit-ul NATO din 4-5 septembrie, sunt multe alte afirmații recente ale liderului de la Kremlin care arată că acesta nu se lasă intimidat de „hărțuirile" occidentale și că nu are de gând să înșele așteptările belicoase ale celor peste 80% dintre rușii care, conform și celor mai antikremliniste sondaje, îl susțin. Cele mai cutremurătoare sunt cele în care „țarul" amenință dezinhibat cu reescaladarea înarmării nucleare: „Aș vrea să reamintesc tuturor că Rusia este una dintre puterile nucleare de vârf. Partenerii Rusiei ar fi bine să înțeleagă că cel mai bine ar fi să nu se pună cu noi." Un Putin sfidător, care tratează relația cu UE ca pe un șah minor, iar pe cea cu SUA cu prinos de condescendență, într-o confruntare a axelor în care Moscova încă nici nu a recurs în ecuație la coordonate „grele" precum cele ale Beijingului, Teheranului sau, chiar din interiorul NATO, ale Ankarei.

Citește și:

Rusia Nouă pe Don

+ Mesia-jucător (editorial)

+ Arta terorismului (editorial)

DIN ACEEASI CATEGORIE...
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE