Acest site foloseste cookies. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor Afla mai multe! x










Clasa de mijloc din România va dispărea de cinci ori mai repede decât cea din SUA

Postat la: 21.02.2014 - 20:48 | Scris de: Ziua News

1

Pătura de mijloc se subțiază din ce în ce mai rapid • Polarizarea societății a atins cote maxime: mai puțin de 1% din bogații României dețin o avere mai mare decât toți ceilalți români • În același timp, doar o cotă sub 8% din populația țării noastre mai face parte din clasa de mijloc, coloana vertebrală a unei societăți, atât din punct de vedere economic, cât și social • În acest ritm, specialiștii avertizează că se va ajunge ca într-un joc de Monopoly: un singur grup puțin numeros va concentra toți banii, iar astfel falimentul este inevitabil

Clasa de mijloc reprezintă coloana vertebrală a unei societăți, din punct de vedere economic, financiar, social, educațional și cultural. Clasa de mijloc înseamnă creștere economică, consum și antreprenoriat, reforme politice și schimbări instituționale. Un stat este considerat a fi sănătos și puternic atât din punct de vedere social, cât și financiar, atunci când această categorie social-economică reprezintă mai mult de jumătate din totalul populației. Clasa de mijloc este formată din profesioniști și persoane cu inițiativă, motiv pentru care este purtătoarea progresului economic și social. Întotdeauna a fost considerată baza care susține democrația și, totodată, categoria care investește cel mai mult în educație și industria timpului liber. În spectrul economic, clasa de mijloc este motorul societății de consum.

În general, interesul pentru clasa de mijloc presupune identificarea grupurilor şi categoriilor de populaţie care contribuie la formarea şi funcţionarea economiei de tip capitalist, respectiv necesitatea evitării polarizării societăţii, pentru echilibru, stabilitate şi echitate în societate. Există câteva criterii obligatorii pentru includerea unor persoane în clasa de mijloc, printre acestea fiind și venitul, pe care specialiștii îl recomandă la nivelul de 1.500 de lei net pe membru de familie. Astfel, clasa de mijloc începe acolo unde cheltuielile cu hrana, casa și celelalte necesități reprezintă două treimi din câștigul lunar, în timp ce restul banilor sunt folosiți pentru a se asigura bunăstarea.

Clasa de mijloc din România va dispărea în următorii cinci ani

Robert Reich, fostul ministru al Muncii din Administrația Bill Clinton și membru al Administrației Carter, a prezentat o concluzie înspăimântătoare: în Statele Unite ale Americii, 1% din populație deține o avere mai mare decât jumătate din totalul americanilor, iar clasa de mijloc este aproape inexistentă. În fiecare lună, 120.000 de familii intră în faliment. Oficialul american a analizat activitatea economică comparativ cu societatea din SUA, în ultimii 100 de ani, și a ajuns la concluzia că în jurul anului 2020, clasa de mijloc nu va mai exista absolut deloc în State.

În România, lucrurile sunt la fel de sumbre precum în America, însă se dezvoltă într-un ritm mult mai rapid. Cele mai recente studii ale Institutului Național de Statistică arată că doar 8% dintre români mai formează clasa de mijloc. La polul opus, mai puțin de 1% dintre români dețin averi mai mari decât toți ceilalți la un loc. Practic, cinci persoane din țara noastră au averi mai mari decât 16% din Produsul Intern Brut.

Sursa: Inequality for All

Dacă gigantului continent american i-au trebuit 100 de ani de democrație pentru a se ajunge la dispariția clasei de mijloc, în România fenomenul a luat amploare în ultimii 20 de ani, ceea ce înseamnă că viteza cu care va dispărea clasa de mijloc de la noi este de cinci ori mai mare decât în SUA. Astfel, Robert Reich a estimat că în jurul anului 2020, dacă se continuă în același ritm, clasa de mijloc din SUA va dispărea complet, ceea ce, raportând la țara noastră, înseamnă că această categorie va fi eliminată în mai puțin de cinci ani, dacă nu se ia nicio măsură pentru susținerea clasei de mijloc.

Asemănarea zdrobitoare dintre situația din SUA și cea din România se poate observa din graficele prezentate de Robert Reich și cele întocmite de Constantin Cojocaru, în baza mai multor documente. Practic, în ambele situații se indică același lucru: colapsul este inevitabil atât pentru SUA, cât și pentru țara noastră, dacă nu se va sprijini clasa de mijloc.

Averile, făcute prin furt!

În România, toate averile celor din topul bogaților s-au făcut prin furt. După `90, această tendință a crescut, însă a fost prezentă și în timpul comunismului. Cei care s-au îmbogățit rapid după Revoluție au fost urmașii nomenclaturii, cei care au lucrat cu fosta Securitate și au avut pârghiile necesare pentru a accesa banii publici, dar și cei care, datorită influenței politice, au demarat afaceri cu statul. Inclusiv Traian Băsescu a afirmat că la Revoluția din `89 avea un milion de lei la CEC: „După 12 ani de serviciu pe mare, după trei ani de serviciu în Belgia, eram un om care câștigase bani mulți. Dacă mă căutați la CEC în vremurile acelea, vedeați că aveam un milion de lei".

În SUA, toate averile celor 1% s-au făcut tot prin furt. Cuantumul taxelor și impozitelor dintr-o companie este de circa 70% din câștig. Un simplu calcul arată că, la un profit de un milion de dolari, doar 300.000 de dolari reprezintă capitalul rămas după afacere, iar acești bani sunt destinați traiului, beneficiilor și reinvestirii. Ceea ce matematic este imposibil pentru dezvoltarea unei averi atât de mari încât să concureze cu veniturile a jumătate din populația americană.

Robert Reich, fostul ministru american, este de părere că problema nu constă în bogăția oamenilor, ci în abuzul acestora de averile lor, făcând lobby pentru ieșiri din faliment, subvenții și taxe pentru a-și consolida veniturile. Astfel s-a ajuns la concluzia că marile companii nu sunt generatoare de noi locuri de muncă, ci de averi personale ale managerilor.

Bogații - tot mai bogați, săracii - tot mai săraci

Un fenomen al dispariției clasei de mijloc îl reprezintă divizarea societății prin procedeul „bogații devin mai bogați, săracii mai săraci". Un bun exemplu în acest sens constă în creșterea salariilor celor din conducerea unei companii, comparativ cu profitul și cu veniturile angajațiilor - aceia care într-adevăr generează venitul unei societăți. Astfel, atât în România, cât și în Statele Unite ale Americii, s-a observat următorul fenomen: managerii și-au mărit salariile, fie prin prime, fie direct pe statele de plată, iar asta în ciuda faptului că societatea pe care o conduc era în pierdere.

Însă, pentru a diminua scăderea profitului, au fost micșorate salariile angajațiilor sau au existat chiar concedieri masive, ceea ce a condus la îngroșarea listei șomerilor. Practic, veniturile celor din conducere nu au fost întotdeauna direct proporționale cu realizările companiei, indiferent că vorbim despre societăți private, privatizate sau ale statului. Acest fenomen a fost recunoscut și de Bill Clinton: „Mulți dintre managerii companiilor și-au crescut salariile, chiar dacă veniturile companiei scădeau, iar angajații lor erau trecuți în rândul șomerilor".

Sindicatele, motoarele clasei de mijloc - anihilate

O altă cauză care a dus la dispariția clasei de mijloc reprezintă subminarea sindicatelor sau înlocuirea acestora cu grupuri de presiune care militează pentru interesul patronilor. În România, este cunoscut faptul că majoritatea liderilor de sindicate sunt apropiați ai managerilor, directorilor generali sau patronilor, derulând afaceri cu aceștia. Astfel, nu mai sunt apărate drepturile salariale ale angajaților, ci se militează pentru ca nimeni să nu se revolte din cauza veniturilor mici, indirect proporționale cu volumul de muncă sau cu pregătirea salariaților. Iar în momentul în care sindicatele se revoltă, liderii sunt înlocuiți cu persoane obediente conducerii.

Sursa: Constantin Cojocaru

Robert Reich a arătat că în SUA, pe la mijlocul anilor `50, mai bine de o treime din toți muncitorii aparțineau unui sindicat. Așa puteau negocia salariile, pentru a obține o cotă mai mare din venitul total care era în creștere. Cu cât era mai mare prosperitatea lor, cu atât mai mulți oameni erau incluși în prosperitate, iar acea prosperitate genera și mai multă propsperitate. Însă, în mai puțin de două decenii, a avut loc un asalt major asupra sindicatelor. Anihiliarea acestora presupune incapacitatea negocierii salariilor, motiv pentru care acestea au stagnat, comparativ cu veniturile managerilor.

Ilie Șerbănescu, despre Noua Ordine Mondială

„Trebuie să mai treacă puțin timp, dacă se fură în ritmul acesta, trebuie vreo 15 ani (n.red. - până la dispariția totală a clasei de mijloc). Eu am zis 15 ani, de acum înainte. Dacă la dumneavoastră a ieșit de cinci ori mai repede și a ieșit în America de 100 de ani, înseamnă cam atât. Eu am fost mai vitejist. Dacă se continuă să se fure în modul în care se fură.

Cine își pune problema asta? Viteza este mai mare în România pentru că furtul este mai mare. Această inegalitate de care vorbiți și polarizare este specifică capitalismului. Sunt povești că în capitalism trebuie să fie inechitate socială. Așa ceva nu există. E în natura capitalismului să fie inegalitate. Chestiunea asta nu-și propune. Dovada este America, dar are două componente: una decurge din natura capitalismului și a doua din furt. Furtul nu e ceva capitalist. N-ar trebui să fie. Dar dacă le combin - natura capitalismului cu furtul - cum este în România, atunci durează această polarizare fabuloasă mai puțin. Soluția? Altă societate, altă orânduială. Nu-și propune nimeni. De ce să facă asta? Ăsta este capitalismul. Soluție pentru ce? Spuneți dumneavoastră de soluție și o să vi se spună dar ce, ești comunist? Lăsați să mi se spună mie că sunt comunist.

Nu vine din taxe și impozite (n.red. - diminuarea clasei de mijloc). În România sunt cele mai mici taxe din Europa. În capitalism nu este altfel decât așa. A făcut o excepție Europa Occidentală, construind un fel de capitalism cu prosperitate de masă, dar care se vede că nu mai ține. Toate țările merg înspre polarizare. Absolut toate, din păcate. Modelul zis social - vest european -, care a învins comunismul, acest model, nu modelul american a învins comunismul, tocmai pentru că a deschis poarte unei prosperități de masă, acela s-a terminat odată cu victoria asupra comunismului, capitalismul a rămas singur și a dat iama și a pus capăt modelului vest-european de tip social. Responsabilul este capitalul financiar, care asuprește nu numai munca, dar asuprește celelate categorii de capital, adică capitalul industrial, capitalul comercial. Îl asuprește, îl termină, îl lichidează. Și odată cu această lichidare, pe plan social se vede în dispariția clasei de mijlocii, fenomenul de care vorbiți, și în creșterea polarizării sociale. Adică 1% din populație deține tot atât cât dețin ceilalți 50%. Ăsta e capitalismul. L-am vrut, nu știu dacă l-am vrut, dar așa e prosteala, așa sună. Comunismul era prost, nu dădea la oameni ... Asta este. Așa că dumneavoastră dacă vreți să trăiți în capitalism, trebuie să vă împăcați cu asta, este natura capitalismului. Dumneavoastră luptați pentru un fel de echitate, nu egalitate. Dar echitate în capitalism nu există. Este doar modelul social, gândit social, vest european, nu a fost aplicat decât în Vestul Europei, nu în America, nu pe alte continente, peste tot este această înspăimântătoare polarizare socială, prin așa-zisele țări emergente, în așa-zisele țări subdezvoltate este și mai rău. Nu este foarte cuantificat acest lucru cum este în America, dar peste tot așa e. Așa că trebuie să faceți o opțiune. Dacă vreți în capitalism, trebuie să vă împăcați cu chestia asta. Dacă vreți altceva, luptați pentru altceva, nu știu împreună cu cine. Despre ce vorbim este în natura capitalismului, iar la noi se adaugă și furtul, puțin mai mult. Peste tot, averile în capitalism s-au făcut prin furt. Credeți că marii capitaliști cărora le cântăm noi la vioară sunt niște cinstiți? Doamne păzește! Sunt niște bandiți. Și că statul se opune ... Statul nici nu există, în România cel puțin. Cu ce să împiedice bietul stat acest fenomen despre care vorbiți și care este tulburător?!", a declarat, pentru ZIUAnews, fostul ministru al Reformei, Ilie Șerbănescu.

Robert Reich: Câtă inegalitate putem tolera?

„O parte din inegalitate este inevitabilă. Dacă oamenii ar avea stimulentele necesare pentru a fi productivi, pentru a munci din greu, pentru a fi inventivi ... aceasta este esența capitalismului, iar capitalismul generează o multitudine de lucruri bune. Întrebarea nu este inegalitatea în sine. Întrebarea este când devine inegalitatea o problemă? Câtă inegalitate putem tolera în condițiile în care avem o economie care lucrează pentru toată lumea și mai avem încă o democrație care funcționează? Dintre toate statele dezvoltate, Statele Unite au astăzi cea mai inegală distribuție a veniturilor și bogăției. Și ne mișcăm vertiginos către o inegalitate și mai mare. Un mod de a privi și măsura inegalitatea este de a ne uita la câștigurile oamenilor de top față de câștigurile unui muncitor tipic din clasa de mijloc.

În 1978, un muncitor din clasa de mijloc câștiga în jur de 48.000 de dolari pe an, ajustați cu inflația, în timp ce o persoană medie din top 1% câștiga 390.000 de dolari. În 2010, un muncitor tipic câștiga și mai puțin față de cât câștiga înainte, dar persoana din top avea mai mult decât dublu comparativ cu cât obținea înainte. Astăzi, cei mai bogați 400 de americani câștigă mai mult decât 150 de milioane din partea de jos laolată. 400 de oameni au mai multă bogăție decât jumătate din populația Statelor Unite. Pentru clasa de mijloc, în 1928 - când a fost marea depresie economică - și în 2007 - când a început cealaltă criză economică -, veniturile stagnau, iar oamenii se adânceau din ce în ce mai mult în datorii, pentru a-și menține stilul de viață, în timp ce bogații se îndreptau spre sectorul financiar, investind în aur, creanțe, acțiuni și instrumente speculative. Lucrul care face ca o economie să fie stabilă este o clasă de mijloc puternică. Clasa de mijloc ține economia în mișcare. Nu există nici o altă modalitate pentru care poți susține pe termen lung economia fără o clasă de mijloc puternică, vibrantă și aflată în creștere", a arătat Robert Reich, fostul ministru al Muncii în Administrația Bill Clinton.

 

 

DIN ACEEASI CATEGORIE...
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE