Acest site foloseste cookies. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor Afla mai multe! x










Cartelul torționarilor

Exclusiv: Marius Oprea: Sute de mii de torționari au beneficiat, după Revoluție, de pensiile speciale gestionate de Ministerul de Interne

Postat la: 29.09.2013 - 13:43 | Scris de: Ziua News

0

Într-un interviu în exclusivitate pentru ZIUAnews, istoricul Marius Oprea dezvăluie adevăratele dimensiuni ale aparatului represiv care a terorizat România

Deși s-au scurs 24 de ani de la sângeroasa Revoluție din decembrie '89, criminalii și vârfurile de lance ale fostei Securități trăiesc în continuare printre noi, în huzur, laolaltă cu odraslele lor de bani gata - care au căpușat serviciile secrete, partidele politice, armata, poliția și mediul de afaceri -, afirmă reputatul istoric Marius Oprea, într-un interviu acordat în exclusivitate pentru ZIUAnews. "Vânătorul de Securiști" mai dezvăluie că, pe la sfârșitul anilor '90, existau 300.000 de beneficiari ai sistemului de pensii speciale, rezervat cadrelor MAI - unde sunt încadrați foștii securiști, unii milițieni și cadre penitenciare "cu merite speciale". Potrivit istoricului, printre acești pensionari de lux se număra și o serie de rechini fioroși, generali din conducerea Securității - criminali siniștri de calibrul lui Alexandru Nicolschi, Pantiuşa Bodnarenko sau Nicolae Pleșiță. "Ca în fosta Uniune Sovietică, trăim în - ceea ce rușii denumeau și denumesc coabitarea comercialo-politică între foștii activiști și foștii securiști, progeniturile lor, întru același scop ultim - realizarea Republicii Capitaliste România" - este una dintre concluziile lui Marius Oprea.

ZIUAnews: Mai credeți în posibilitatea unui proces al foștilor torționari comuniști, acum, la 24 de ani de la Revoluție?

Marius Oprea: Fără îndoială că da! Am spus de mai multe ori asta și cred cu tărie că nu este niciodată prea târziu pentru adevăr. Or, adevărul în legătură cu o crimă - legătura între victimă și călăul său - se face numai în cadrul unei proceduri judiciare. Altfel, rămâne judecata istoriei, care, așa cum s-a dovedit de la Herodot încoace, este una aproximativă, pertinentă și "sub vremi", cum scria cronicarul Miron Costin - de altfel, și el un martir al istoriei, ca un Nicolae Iorga al vremii sale. Istoria stă de multe ori sub tăișul sabiei, așa că doar Justiția, chiar legată la ochi, poate face legătura între faptă și judecata ei în termen real. Istorie "obiectivă" a existat numai în mintea bolnavă a lui Marx, pentru că, așa, cu rare excepții, istoricii sunt oamenii timpului lor și sunt condiționați de lumea în care trăiesc. Dar să mă întorc la ceea ce vă interesează, de facto și nu de jure. Vinovăția trebuie individualizată, așa cum și victima trebuie cu certitudine stabilită. Nu vorbim de certificate de revoluționar, ci de crime. A face un proces de crime ale comunismului nu este posibil. Nu poți aduce în instanță comunismul. Mai în glumă, mai în serios, în legătură cu această sintagmă dragă profesorului Tismăneanu, un procuror binevoitor m-a întrebat: "Bine, ați adus probe; acum spune-mi, pe ce stradă stă comunismul și cum îl mai cheamă, ca să îl pot cita ca învinuit?" Îi poți aduce, însă, pe cei care au ucis și torturat în numele regimului, în acei ani.

ZIUAnews: În afara torționarilor din închisorile comuniste, credeți că mai sunt în viață pești mari din conducerea fostei Securități, criminali prolifici de calibrul lui Alexandru Nicolschi, Pantiuşa Bodnarenko, Vasile Negrea, Ilie Bădică sau Nicolae Pleșiță?

Marius Oprea: Da. Sunt. M-am interesat de beneficiarii pensiilor speciale, acelea care sunt gestionate de Ministerul de Interne. Atunci când am făcut-o eu, pe la sfârșitul anilor '90, eram consilier al președintelui Emil Constantinescu. De fapt, el a fost primul președinte care a cerut scuze poporului român, în iunie 1997, la Sighet, pentru crimele comunismului, și primul care a militat pentru condamnarea lor - temă electorală reluată ulterior cu succes de Traian Băsescu, după huiduirea sa în fața sediului CNSAS, pentru manevrele care au dus la fraudarea alegerii venerabilului Constantin Ticu Dumitrescu în fruntea unei instituții pe care o crease. Dar să revin: la vremea aceea, erau peste 300.000 de beneficiari ai acestui sistem de pensii, rezervat cadrelor MAI - aici intră foștii securiști, unii milițieni și cadre penitenciare "cu merite speciale". Nu știu câți mai sunt acum.

Kovesi, generalul Vasilache și sarabanda NUP-urilor

În prezent, au fost scoși la iveală doi, dar, în trecut, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a mai trimis parchetului sesizări cu privire la peste 300 de persoane, asupra cărora adunasem dovezi că pot fi făcute vinovate pentru genocid; dar, atât timp cât doamna Kovesi și generalul Vasilache (un "fost" și el) au condus Parchetul General și Secția Parchetelor Militare, înlocuind singura persoană care putea face lumină în aceste cazuri - mă refer la generalul Dan Voinea -, nu s-a întâmplat absolut nimic. Am primit NUP după NUP (n. red - neînceperea urmăririi penale) sau, în cazul unor alte situații, în care procurori sau polițiști mai curajoși începuseră cercetările, am primit câte un SUP (n. red. - scoaterea de sub urmărirea penală). Toate faptele erau încadrate la omor - nu la genocid -, și se acționa prescrierea lor.

ZIUAnews: Cât de mari mai sunt, în prezent, mușchii fostei Securități? Cât de puternică este această structură ocultă care refuză să piară?

Marius Oprea: Chiar. Cât? Păi, atât de puternică precum este un comitet central fără chipuri, într-o țară în care țarul râde într-una, gâdilat la tălpi și preaslăvit. E cam la fel de puternică și de slabă totodată - pentru că nu mai este tăiș al sabiei în lupta de clasă, ca în anii '80, dar actuala putere este născută pe ruinele ei. Ca în fosta Uniune Sovietică, trăim în "sistem" - ceea ce rușii denumeau și denumesc coabitarea comercialo-politică între foștii activiști și foștii securiști, progeniturile lor, întru același scop ultim - realizarea Republicii Capitaliste România.

ZIUAnews: De ce în România nu există încă o lege a lustrației? De ce lucrurile se mișcă atât de greu atunci când se pune problema condamnării crimelor săvârșite de comuniști?

Marius Oprea: Aici răspunsul e simplu. Avem o mare problemă, care se numește continuitate. Nu între daco-romani, ci români - fiindcă prima continuitate este bine documentată și dovedită, măcar prin limba noastră. Dacă instituțiile comuniste au dispărut, nu au dispărut structurile, rețelele, familiile. Odraslele foștilor securiști sunt în servicii, ai magistraților sunt procurori sau judecători, ai milițienilor - cum altfel? - activează în poliție. Iar copiii activiștilor sunt mari oameni de afaceri, care au privatizat "avuția națională - bun al întregului popor"! Cum să-și condamne copiii părinții, care stau bine-mersi în aceleași vile, cu aceleași pensii ca în vremea dictaturii lui Nicolae Ceauşescu? Legea lustrației nu a avut și nu are culoare politică, e o opțiune morală, neluată în considerare de Parlament, care e dominat încă de foști și copiii lor. Câți copii de deținuți politici sunt în Parlament sau aparatul Executivului, sau în structurile administrative teritoriale? Pun pariu că mai puțin de zece, din zeci de mii.

ZIUAnews: Emil Constantinescu și "Fundația Română pentru Democrație" și-au anunțat intenția de a transforma Fortul 13 Jilava în, citez, "memorial al victimelor totalitarismului". Sunt voci care susțin că centrarea demersului pe ideea generală de totalitarism, fără a se pune accentul în mod clar - încă din titulatură -, pe crimele comunismului, poate duce la o banalizare a celor 20-25 de ani de represiune bolșevică foarte dură. Cum vă raportați la această chestiune? 

Marius Oprea: Ceea ce face Emil Constantinescu este cât se poate de corect. Comunismul și crimele sale trebuie puse în aceeași balanță cu nazismul și holocaustul. Ambele sunt și trebuie judecate ca atare, în conformitate cu legislația internațională - în temei juridic considerate drept genocid -, iar ambele sisteme (creatoare ale acestor atrocități pe care abia acum începem să le cunoaștem) trebuie socotite sisteme genocidare. Inițiativa domnului președinte Constantinescu este, de altfel, singura pe care o văd viabilă, constructivă, capabilă de rezultate concrete - atât prin girarea sa de către un fost președinte al României, cât și prin sprijinul inter-instituțional acordat acestui proiect, care adună la aceeași masă (și în jurul unei singure idei), instituții ale statului și organizații non-guvernamentale.

ZIUAnews: Am înțeles că departamentul de Investigații Speciale - pe care îl coordonați în cadrul IICCMER - se confruntă cu o mare lipsă de fonduri și logistică. Detaliați această problemă.

Marius Oprea: Nu fondurile sunt neapărat problema, cât puterea mea de a le accesa. Nu mă pricep la redactarea de proiecte prea bine, iar, în România, totul se face pe bază de proiecte. Institutul îmi dă tot concursul, dar totul se face pe proiecte. Totul e un proiect, ca și România de altfel. Nu condamn pe nimeni, dar simt pe zi ce trece că aparțin și eu, precum dinozaurii pe care îi caut, ori victimele lor, unui trecut ceva mai îndepărtat. Dacă vreți, este un soi de claustrofobie socială a mea, în relație cu reglementări din ce în ce mai stufoase, pe care încerc să le înțeleg și nu reușesc întotdeauna. Era mai simplu când știam că pentru o zi la fân sau la adunat de prune primesc o sută de lei. Acum însă, reglementările sunt diversificate. Suntem în Uniunea Europeană, unde nu ducem lipsă de porci, ci de dispozitive pentru asomarea lor.

ZIUAnews: Altfel, ce planuri de viitor aveți... ce cărți mai pregătiți?

Marius Oprea: Am aproape pe final două cărți - una de interviuri, cu doamna Doina Cornea, și o alta, numită "Poporul Pierdut" (sau, poate "Îngerii din pământ"), care este un fel de jurnal al exhumării morților, ceea ce, din 2006 încoace, am inițiat alături de colegii mei Gheorghe Petrov, Paul Scrobotă și Horațiu Groza. De asemenea, pregătesc și editarea a două documentare cu aceste investigații speciale. Totodată, m-am apucat să îmi scriu memoriile, pentru că mă apropii de 50 de ani și nu vreau să uit ce am făcut bine și rău pe lumea asta, ori cu ceea ce cred eu că i-am bucurat sau supărat pe cei din jur. Am găsit și un titlu provizoriu, e provizoriu pentru că e așa, mai melodramatic - "Un înger cu fața murdară".

Răzvan Gheorghe

 

DIN ACEEASI CATEGORIE...
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE