Acest site foloseste cookies. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor Afla mai multe! x










Internele Externelor

Arta terorismului

Postat la: 19.09.2014 - 11:18 | Scris de: Ziua News

0

Dacă William Wallace, legendarul luptător pentru independența Scoției, ar fi trăit astăzi și ar fi apelat la tacticile de acum șapte sute de ani, ar fi fost catalogat drept terorist și vânat ca atare. Evoluția sofisticată a sistemului politic britanic face ca urmașul simbolic al lui Wallace, premierul scoțian Alex Salmond, să nu fie nevoit, pentru a-și atinge scopurile, să mânuiască cu dibăcie spada și barda, ci doar stiletul cuvintelor.

Dezbaterile complexe, furibunde sau patetice, pro sau contra desprinderii Scoției de Marea Britanie, s-au redus pe ultima sută de metri la răspunsul pentru unica întrebare: Cum ar fi mai bine pentru scoțianul de rând? Alex Salmond a promis - nu retoric și populist, ci în baza unui studiu „imbatabil" de 670 de pagini, Carta Albă a Independenței, lansat încă din noiembrie 2013 - că Scoția va deveni una dintre cele mai prospere țărișoare de pe glob, membră a UE și a NATO. Și i-a îndemnat pe scoțieni să voteze cu inima.

David Cameron, deși fără contraargumente practice prea articulate - a vărsat mai toată campania lacrimi de crocodil de grija destrămării „familiei britanice a națiunilor" -, i-a îndemnat pe „vasali" să voteze cu rațiunea. În fapt, Cameron s-a temut cel mai mult de propria moștenire politică: ar fi intrat în istorie nu numai ca premierul englez în timpul căruia euroscepticii au câștigat alegerile europarlamentare (anticipând desprinderea Marii Britanii de UE), dar și în timpul căruia ar fi început etapa finală de destrămare a Regatului Unit, prima fiind desprinderea Irlandei în 1921.

În cele din urmă, conservatorii britanofili i-au învins pe „luptătorii" pentru libertatea Scoției. Armiile perfidului Albion l-au înfrânt din nou pe William Wallace. Din fericire, Alex Salmond nu va va împărtăși soarta „teroristului" de odinioară, nu va fi eviscerat și hăcuit în public, ca apoi membrele sale să fie țintuite, spre luare aminte, de porțile Londrei. Este posibil ca nici măcar să nu fie crucificat politic. La urma urmei, scorul a fost strâns și, vorba unui „guru" al finanțelor britanice, Neil Woodford, „da sau nu, de acum nimic nu va mai fi la fel; Rubiconul a fost trecut."

Acum șapte secole, după eliminarea lui Wallace, în 1305, au trebuit să mai treacă 15 ani până la Declarația de independență a Scoției, cea de la Arbroath (care a stat inclusiv la baza mult mai slăvitei Declarații de independență a Americii). Și, apoi, încă opt ani până la independența proprizisă. Cel mai cunoscut fragment al documentului scoțian afirmă: „Câtă vreme măcar o sută dintre noi rămân în viață, niciodată și sub nicio formă nu ne vom supune cârmuirii engleze. Cu adevărat nu luptăm pentru glorie, bogății sau onoruri, ci pentru libertate - doar pentru aceasta, la care niciun om cinstit nu renunță decât odată cu viața." E foarte posibil ca aniversarea din 2020 să devină noul zenit inspirațional al scoțienilor însetați de independență.

Rezultatul referendumului din 18 septembrie 2014 face ca „terorismul" politic al lui Alex Salmond să rămână deocamdată insuficient de eficace pentru „cimpoierii" săi. Dar pentru separatiștii catalani sau pentru cei maghiari (ziși, pe alocuri, și secui) se constituie de-a dreptul într-o pildă de artă politică aplicată. Chit că, pentru cei din urmă, sula lui Wallace n-are nimic a face cu prefectura din Harghita. Cert este că, dincolo de Edinburgh, pentru revizionismul naționalist al zilelor noastre, „cutia Pandorei" a fost deja deschisă: în Kosovo. Dovada este Crimeea.

Citește și:

Virtuoasa Coaliție

+ Mesia-jucător (editorial)

Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE