Acest site foloseste cookies. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor Afla mai multe! x










Update: ARIEL SHARON A MURIT. Neamul lui Israel își pierde „Regele". Complexă moștenire politică și metafizică. ZICERILE UNUI PATRIOT

Postat la: 10.01.2014 - 00:38 | Scris de: Ziua News

0

UPDATE - 11.01 - 17:10 - Cuvintele celui care de la vârsta de 14 ani s-a înrolat în mișcarea de rezistență evreiască - gherilele „underground" Haganah („Scutul"), precursoare ale Independenței - și care a parcurs toate treptele ierarhiei militare, exasperându-și camarazii cu sloganul personal „nu există vestă anti-glonț pentru măsura mea" - sunt cel mai bun necrolog posibil pentru acest mare patriot al Israelului.

Iată câteva citate care depun mărturie despre convingerile sale, ca militar, ca om politic, dar, mai ales, ca fiu al neamului său:

„Este imposibil de a avea un stat evreiesc democratic și, în același timp, de a deține controlul asupra Țării lui Israel („Eretz"). Dacă insistăm să împlinim acest vis în totalitate, ne punem în pericolul de a pierde totul. Totul! Acolo ne duce calea extremismului."

„Nimeni nu poate să mă învețe pe mine despre pace. Eu sunt cel care a fost pe câmpul de luptă. Deci numai eu sunt cel care poate preveni războiul."

„Pacea ar trebui să asigure securitate. Ar trebui să fie durabilă. Sunt dispus să merg până departe cu concesiile dureroase. Dar există un subiect în numele căruia nu sunt dispus să fac nicio concesie și acela este securitatea cetățenilor statului Israel și însăși existența statului Israel. Nici acum, nici în viitor. Palestinienii își pierd vremea."

„Sunt ultima persoană care ar diviza Ierusalimul. Am spus acest lucru de nenumărate ori. Nici nu am de gând să vorbesc vreodată despre divizarea Ierusalimului."

„Nu există teroare bună și teroare rea. Teroarea este teroare. Nu există teroare acceptabilă și teroare inacceptabilă. Teroarea este teroare. Crima este crimă."

„Israelul ar putea avea dreptul de a-i supune pe alții judecății, dar cu siguranță nimeni nu are dreptul de a supune judecății poporul evreu ori statul Israel."

"Israelul este o țară minunată. Este o țară frumoasă. Este a noastră. Dar este o țară cu 10.000 de probleme pe care trebuie să le rezolvăm și pe care nu putem să le ignorăm."

„Ca evreu, este responsabilitatea mea istorică să apăr poporul evreu. Sunt copleșit de responsabilitatea supraviețuirii poporului evreu. Nu vom accepta nicio decizie a nimănui din afară privind securitatea Statului Israel. Este misiunea noastră și numai a noastră."

„Forța mea, energia pe care o dețin, vine din irigarea plantațiilor de citrice, vine din aratul viilor și din păzirea grădinilor de pepeni pe timpul nopții. Cred fără ezitare că aceste daruri ale vieții m-au întărit."

UPDATE - 11.01 - 14:35 - Ariel Sharon a murit, sâmbătă, la vârsta de 85 de ani. Fostul premier israelian era internat la clinica Sheba, iar starea lui de sănătate se înrăutățise în ultimele zile.

Considerat și respectat de cei mai mulți ca un erou al neamului său, atât politic cât, în primă instanță, și militar - a participat la toate cele cinci războaie purtate de Israelul modern - și firește temut și denigrat de dușmanii din semințiile arabe, Sharon va râmâne o piatră de hotar în istoria Israelului și un reper plin de învățăminte și semnificații pentru întreaga lume.

Poate cel mai bun epitaf la despărțirea de acest personaj titanic îl constituie chiar câteva dintre cuvintele sale, rostite cu doi ani înainte de a intra în îndelungul repaus dinaintea morții: „Am văzut totul. Am întâlnit regii, reginele și președinții. Am înconjurat întreg pământul. Mai există un singur lucru pe care mi l-aș dori: să încerc să dobândesc pacea."

10.01: „Regele Israelului" și „Leul lui Dumnezeu" sunt supranume pe care Ariel Sharon (născut Scheinermann, pe 26 februarie 1928) și le-a dobândit pe câmpul de luptă, mai ales după operațiunile tactice de geniu în cadrul „Războiului de șase zile" (1967) și în cel „de Yom Kippur" (1973), ambele împotriva acelorași coaliții ale vecinilor arabi, respectiv Egipt, Siria și Iordania, ambele soldate cu victorii legendare ale Israelului.

În primul război au ocupat Sinaiul și Fâșia gaza de la Egipt, Cisiordania (astăzi West Bank, mâine Palestina) de la Iordania, Înălțimile Golan de la Siria. În cel de-al doilea, când au fost atacați mișelește de Yom Kippur, cea mai importantă sărbătoare a iudaismului, și-au consolidat stăpânirea teritorială, după manevre contraofensive strălucite. În mai puțin de trei săptămâni trupele israeliene, cu generalul Sharon printre comandanți (foto jos), se apropiat simultan de Damasc și Cairo.

Puțin a lipsit ca aceste săptămâni să nu aprindă și flacăra războiului deschis între cei care „asigurau spatele" celor două tabere: SUA și URSS. A fost momentul de început al primelor negocieri de pace arabo-israeliene, sub monitorizare internațională, încheiate cu Acordul de la Camp David, în 1978.

Revenind la Ariel Sharon, se poate afirma că întreaga lui viață matură a fost împletită cu cea a Statului Israel, în prima parte ca militar, în cea de-a doua, ca politician. A început Războiul de Independență al Israelului, în 1948, ca parașutist și a devenit curând comandant de pluton în brigada Alexandroni și s-a remarcat pentru eroism în operațiunile Ben Nun Aref sau în asediul Latrunului. În 1953 a creat, la ordinului premierului Ben Gurion, Unitatea 101, primele trupe speciale evreiești.

După ce s-a remarcat ca una dintre figurile militare centrale în războiul Suezului (1956) și în campaniile deja amintite din 1967 și 1973 - considerat cel mai mare comandant pe teren din istoria Israelului și un mare strateg militar; nu mai presus, totuși, de marele Moshe Dayan (foto jos, cei doi comandanți, umăr la umăr) - s-a pensionat din armată în 1977, fiind imediat cooptat în prima linie politică, ca fruntaș al Partidului Likud („Consolidarea").

În 1982, în calitate de ministru al Apărării, a coordonat operațiunile războiului din Liban. Acest moment avea să-i aducă un puternic recul în carieră, fiind, în mod controversat, considerat direct responsabil pentru masacrarea membrilor milițiilor libaneze și a civililor palestinieni (între 800 și 3.500 de victime) din lagărele de refugiați de la Sabra și Shatila. A demisionat, și a revenit în politică la începutul anilor 90, reclădindu-și pas cu pas reputația de „buldozer", atât pentru nestrămutare politică, cât și pentru tenacitatea demonstrată în implementarea planurilor de extindere a așezărilor evreiești în West Bank și Fâșia Gaza.

Între 2001 și 2006 a fost premier al Israelului (al 11-lea). În 2004-2005, răsturnând parcă toate convingerile anterioare, a inițiat un proiect de retragere unilaterală a evreilor din Fâșia Gaza, care l-a adus în stare de opoziție cu elita Likud. Este de notorietate că avea planuri similare și pentru West Bank. Ariel Shaaron nu a ezitat să se despartă de camarzii săi de o viață, și-a format propriul partid - Kadima („Înainte") - dar, pe când se îndrepta spre o victorie clară în alegeri, a suferit un atac cerebral, care l-a țintuit în stare vegetativă permanentă până astăzi, deci timp de aproape 8 ani.

Viața sa de legendă, militară și politică - un șir de momente glorioase umbrite deseori de controverse -, nu ar fi completă dacă nu am aminti și unul dintre cele mai interesante episoade care are două personaje centrale: pe veneratul Rabin Ițak Kaduri și pe Ariel Sharon însuși. Foarte pe scurt, este vorba despre momentul când „tsadik" (sfântul) Kaduri de Ierusalim, părinte spiritual al Israelului, a dezvăluit ucenicilor săi că a avut o viziune a lui Mesia, dar că acesta nu se va arătă lumii a doua oară decât după moartea premierului Ariel Sharon.

Este interesant că la două luni după profeție, Ariel Sharon a intrat în comă. La 24 de zile după acest moment de cumpănă, rabinul Kaduri (în vârstă de 108 ani; foto final) s-a stins. 300.000 de credincioși au asistat la înmormântarea sa. La un an după moarte, conform indicațiilor sale testamentare, a fost deschis un document în care el consemnase identitatea lui Messia: Yeshoua, adică Iisus. Mulți preferă să considere mărturia scrisă a lui Kaduri un fals - deși autenticitatea sa grafologică a fost confirmată -, dar nu puțini sunt aceia care, dincolo de durerea pierderii lui Ariel Sharon, trăiesc și emoția urmărilor prorocite.

DIN ACEEASI CATEGORIE...
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE