"Revolta curvelor" - în război cu exploatarea sexuală!

Postat la: 10.05.2022 |

Amelia Țigănuș, fostă prostituată în România și Spania, duce de mai mulți ani o intensă activitate pentru combaterea exploatării sexuale. Născută la Galați, în 1984, locuiește astăzi în Spania, unde în trecut a practicat prostituția timp de cinci ani.

Însă lumea aceasta teribilă, a traficului de persoane, a cunoscut-o încă din România, în timpul adolescenței, când a fost abuzată. A fost apoi vândută în Spania, pentru suma de 300 de euro, de un proxenet român. În Spania a trecut prin 40 de cluburi din toată țara, locuri în care se practică prostituția sub umbrela „relaxării”. Spania este cea mai mare consumatoare de prostituție din Europa, patru din zece bărbați apelând la prostituate, și pe locul trei în lume, după Thailanda și Puerto Rico. România este furnizorul principal al Europei pe piața traficului de carne vie: cel puțin 5.000 de femei forțate să se prostitueze au fost recuperate din mâinile traficanților în ultimii 6 ani. Nimeni nu cunoaște însă numărul real al victimelor, iar statul are soluții doar pe hârtie ca să reducă fenomenul.

Amelia Țigănuș afirmă în cartea sa intitulată „Revolta curvelor" că în cluburile spaniole lucrează în medie cam 80 de femei, iar acestea sunt mutate frecvent dintr-un loc în altul pentru că așa se schimba „marfa". De altfel, afirmă autoarea, „în Spania și în restul țărilor europene, cele mai multe femei prostituate sunt de origine română. Suntem cele mai ieftine și cele mai simplu de adus. O afacere extrem de rentabilă." După părerea Ameliei Țigănuș, „exploatarea sexuală, această uriașă afacere și plăcere a bărbaților, se bazează pe femei violate în copilărie, îndobitocite și obligate să-și plece capul, femei aduse în pragul dezumanizării pentru ca să poată fi vândute, așa cum niște proxeneți români m-au vândut pe mine unui proxenet spaniol, pentru trei sute de euro, când aveam șaptesprezece ani."

În România, cel mai mare furnizor de trafic de persoane în Uniunea Europeană, nu sunt alocați bani pentru protejarea și reintegrarea victimelor, iar traficații prinși scapă cu pedepse blânde și își reiau afacerile. Peste 100 de infractori dovediți au scăpat în ultimii trei ani cu închisoare cu suspendare, iar statul român, în fiecare an, este arătat cu degetul de instituțiile internaționale care monitorizează traficul de persoane. Astăzi Amelia Țigănuș este activistă și desfășoară o intensă activitate de combatere a prostituției și a violenței sexuale. Pentru activitatea sa a primit numeroase premii. În 2019, Ministerul Egalității în drepturi și Guvernul Spaniei au evidențiat și recompensat implicarea ei în lupta pentru o societate fără violență împotriva femeilor.

Redăm mai jos un fragment din cartea „Revolta curvelor":

Îmi amintesc prima noapte. N-am să o pot uita niciodată. O am tatuată pe suflet. Culoarea luminilor slabe, catifeaua draperiilor, muzica dată tare și mirosul pestilențial de tutun, alcool, cocaină. Imediat după ce am intrat, am descoperit uimită că bordelul era plin de fete din orașul meu natal, Galați. Fețele unora mi se păreau cunoscute, dar nu reușeam să le identific, pentru că trecuseră mulți ani de când îmi pierdusem prietenele din copilărie.

Mi-a stat inima în loc, căci asta însemna că un întreg oraș din România, de aproape trei sute de mii de locuitori, violează, convinge și vinde fete și femei proxeneților și consumatorilor de prostituție din Spania. Mi se spusese că în Spania bărbații sunt educați, poartă costume elegante și le invită pe fete la un pahar, iar noi va trebui să bem, pentru că așa vom avea comision. Trebuia să profit de orice ocazie, să fiu deșteaptă, să câștig cât mai mulți bani și să mă retrag cât mai repede. Dar niciodată nu mi s-a spus nimic despre ce se petrece în cameră. Se subînțelegea că era vorba despre a avea relații sexuale. Și gata.

Când am ajuns în Valencia, am coborât din autobuzul în care călătoreau visurile mele și am luat un taxi care m-a dus la cel mai cumplit coșmar. Brusc, m-am simțit tristă, singură. Acolo, „îmbrăcată" adecvat pentru a atrage atenția clienților, singura mea misiune era aceea de a mă transforma în obiectul dorințelor lor și cu cât erau mai mulți cei ce mă doreau, cu atât mai bine. Distracția și plăcerea clienților versus zâmbetul forțat și dureros al celei care se vinde celui care dă mai mult, pentru că o așteaptă datorii de plătit. Nu era un loc unde să-ți faci prietene. Patriarhatul, care știe foarte bine zicala dezbină și cucerește, făcea apel la competitivitate, ca nu cumva să ne răzvrătim împotriva sclaviei în care eram ținute.

Era totodată și modalitatea prin care afacerea obținea profituri maxime. Eram eu împotriva celorlalte. Fiecare dintre noi urmărea să le demonstreze clienților că e cea mai bună alegere pentru ei. Iar asta presupunea să ne apropiem, să le vorbim, să-i lăsăm să ne atingă și tot ce mai era nevoie. Eram speriată, îngrozită. Orice apropiere de ei mi se părea atât de violentă că inima îmi sărea din piept. Mă simțeam atât de mică încât am ales să stau lipită de un scaun; nu-mi doream altceva decât să închid ochii și să mă gândesc că toate alea erau doar un coșmar din care aveam să mă trezesc și atunci voi fi la adăpost, într-un loc sigur, de care în realitate n-am avut parte niciodată. Stând pe scaunul acela, simțeam privirea apăsătoare a proxenetului. La un moment dat, pe fondul muzicii latinoamericane care răsuna încontinuu și pe al cărei ritm clienții se mișcau, ca la o petrecere obișnuită, cel care devenise stăpânul meu mi-a zis să mă înviorez, că nu eram în vacanță, că trebuia să fiu isteață. Îmi venise rândul să fac pe femeia veselă și excitată, gata să se culce cu oricine toată noaptea.