• Tweet

Cultura sumero-babiloniană a apărut peste noapte și a atins un nivel de evoluție cu adevărat fascinant. Unii cercetători atribuie marea dezvoltare a sumerienilor zeilor lor numiți Anunnaki (cei care au venit din ceruri). Adesea, acești zei sumerieni le acordau adepților lor puteri puternice și tehnologie ca răsplată pentru loialitatea lor. Această tehnologie a fost considerată mult timp drept magie.

CE ESTE URUSHDAUR

Urushdaur înseamnă a extrage, a aspira sufletul unei persoane prin sânge. Acest ritual constă în alungarea sufletului unei persoane din corpul fizic și instalarea în locul său, în timp ce spiritul alungat este trimis în lumea de dincolo. (Camere interdimensionale)

SFERA DE TERACOTĂ

Acest ritual a dăinuit de-a lungul timpului și a ajuns până în zilele noastre, grație unei sfere de teracotă descoperite în vechiul oraș Eridu (cunoscut astăzi sub numele de Irak- vezi foto de mai sus). Aceste sfere au fost datate ca având o vechime de aproximativ 12.000 de ani, o perioadă apropiată de marele potop sau Potopul Universal.

ERIDU, PRIMUL ORAȘ SUMERIAN

Eridu sau Eridú a fost un oraș antic din sudul Mesopotamiei, situat la 24 de kilometri sud de Ur, în actualul sit arheologic Tell Abu Shahrein. Conform tradiției sumeriene, Eridu era cel mai vechi dintre orașe. În prezent, arheologii îi atribuie o vechime de 6900 î.Hr. Pentru sumerieni, Eridu era un loc important, deoarece acolo „a coborât din cer” familia regală și a fost prima așezare în care s-a instituit un stat centralizat.

ISTORIA PRINȚESEI NARFATER

Povestea spune că prințesa Nafarter s-a născut cu un corp deformat. Tatăl ei, disperat, a încheiat un pact macabru cu preoteasa din Ur. Preoții, împreună cu „preoteasa”, urmau să-i ofere fiicei sale un corp nou, iar în schimb urmau să primească un templu central și un rol politic central în regat. Astfel, prințesa Narfarter a primit corpul unei fete sănătoase, iar ființa ei a trăit pentru totdeauna în corpuri noi.

„De foarte mulți ani practicăm arta Urushdaur. Cu siguranță, pentru oameni acesta este un cuvânt puțin obișnuit. Urushdaur este un ritual foarte vechi, practicat încă dinaintea potopului sau a Marii Inundații. Ritualul constă în transferul spiritului dintr-un corp în altul. Sufletul victimei este extras și trimis în lumea de dincolo, cedând astfel corpul său.

Spiritul meu de vibrație joasă se manifestă în momentele culminante în care aceste persoane părăsesc lumea fizică pentru a intra în planul astral. Iau posesia corpului, pătrunzând în ființa sa prin GLANDA PINEALĂ. Astfel, entitatea mea se materializează. Intră din nou în lumea fizică. Dezbrac corpul de sufletul său și îi iau locul. În câteva minute, voi deschide ochii într-o nouă ființă.”

CANDIDAȚII LA URUSHDAUR

Candidații supuși ritualului Urushdaur intrau în templu cu aproximativ șase luni înainte și erau supuși unor încercări extrem de dure. Astfel, preoții stabileau dacă candidații aveau ceea ce era necesar: un „spirit transportabil, fără conștiință clară, care putea fi alungat prin ritual”.

Când aspirantul era considerat apt, în anul următor urma să sufere așa-numita „imersiune”; în cadrul acestui proces, el trebuia să se supună unui tratament pregătitor exigent, cu scopul principal de a separa sufletul de trupul aspirantului pentru a pregăti inserarea acestuia într-un alt trup.

Acest tratament este rezultatul supunerii la tehnici corporale și mentale complexe, printre care se numără ASCULTAREA ABSOLUTĂ, CREDINȚA OARBĂ ȘI PREDAREA VOINȚEI sale zeului întrupat, precum și oferirea a două sacrificii umane și a unei serii de sacrificii materiale.

VICTIMELE

Victimele erau selectate cu grijă și răpite. De multe ori erau răpite de lângă părinții lor și private de libertate, trăind în templu alături de preoți pentru a li se asigura o stare fizică bună, până la momentul posedării. Vârsta ideală a victimelor era între 7 și 13 ani. Nu se alegeau copii mai mici, deoarece creștea riscul ca aceștia să moară în timpul ceremoniei. Dacă băieții aveau peste 14 ani și fetele peste 21, ritualul risca să nu funcționeze.

RITUALUL

Ritualul propriu-zis putea dura câteva zile, în funcție de rezistența spiritului donatorului de a părăsi corpul fizic. Sufletul victimei era extras și păstrat într-un recipient de înaltă tehnologie, cedând astfel corpul aspirantului, al cărui corp murea în timpul procesului.

Corpul fără suflet al aspirantului era aruncat în interiorul templului. Sufletul donatorului era păstrat sub strictă pază, dar într-un loc secret, la care avea acces doar marele preot, cel care dobândise cunoștințele zeilor sumerieni. Dacă, din vreun motiv, recipientul cu sufletul se deschidea, acesta rămânea liber și apărea ca fantomă pentru a-și revendica corpul.

RATA DE SUCCES A POSSESIUNII

Una dintre tăblițe dezvăluie că această tehnică avea succes doar la 40 din 60 de copii mici, la 30 din 60 de copii mai mari, la 25 din 60 de adolescenți, la 12 din 60 de tineri, la 3 din 60 de persoane mature și la 1 din 60 de bătrâni. De aici provine disprețul față de bătrânii umani, care sunt considerați o povară inutilă. Diferențele de vârstă se datorează gradului de atașare a sufletului de corp, care, chiar și în cazul aspirantului, este mai mare cu cât corpul fizic este mai bătrân.

ENTITĂȚILE EXTRATERESTRE NE POSEDEAZĂ

Unii cercetători ai ocultismului și ai tehnicilor de posedare consideră că Urushdaur este tehnica folosită pentru ca entitățile interdimensionale, de diverse rase și planuri, să se poată manifesta într-un corp sau portal de carne și oase, infiltrându-se astfel și exercitând roluri preponderente în cadrul structurilor sau ierarhiilor de putere.

SE PRACTICĂ URUSHDAUR ÎN PREZENT?

Cercetătorii specializați în teorii ale conspirației și secretism susțin că aceste rituri au fost și sunt practicate de nenumărate ori în istoria umanității și că se practică și astăzi.

SACRIFICAREA COPIILOR ERA O PRACTICĂ FOARTE RĂSPÂNDITĂ ÎN CULTURILE ANTICE

În Cartagina exista o groapă de sacrificiu cu foc, în care erau aruncați copiii împreună cu părinții lor. În timp ce, în cazul marilor catastrofe, precum seceta, foametea sau războiul, preoții cereau ca și tinerii să fie sacrificați. Ritualul se desfășura într-o noapte luminată de lună; victimele mureau în chinuri, teroare și suferință, iar trupurile lor erau aruncate în groapa de foc. Toate acestea erau însoțite de cântece de bucurie și dansuri.

Incașii, mayașii și aztecii sacrificau copii în cinstea zeilor lor. Sacrificiile umane erau practicate și în China antică și în multe alte culturi, la cererea zeilor lor. S-au găsit documente care atestă că dinastia Shang practica ritualuri pentru a venera și a mulțumi spiritele-zei cu trăsături de reptilă. În Vechiul Testament se menționează cum, în Babilonia antică, se aduceau sacrificii lui Baal (Saturn), oferind copii mici pentru a potoli setea de sânge a „zeilor”.

REFLEXIE

Nu există nicio îndoială că zeilor li s-au adus întotdeauna sacrificii umane; astăzi sunt sacrificați milioane de copii în toate țările lumii. Aceste fapte au fost relatate în diferite culturi. Ceea ce atrage cel mai mult atenția este modul în care o cultură presupus primitivă (conform istoriei oficiale), cu aproximativ 8000 de ani în urmă, se dedica să graveze în piatră indicații precise despre cum se poate realiza implantarea spiritelor în diferite corpuri.

Mulți nu vor înțelege aceste informații. Vor crede că este doar o fabulă și o speculație. Cum de, încă din vremuri atât de străvechi, cunoșteau diferența dintre spirit, suflet și corpul fizic? Cum foloseau tehnologia și termenii precum reîncarnare, posedarea corpurilor, lumea de dincolo, fantome?

Este timpul să ieșim din izolarea mentală și, mai ales, din înșelăciunea impusă și promovată de știința oficială. Pentru mulți este imposibil să creadă că ceea ce a fost catalogat drept prima civilizație umană stăpânea termeni, tehnici, tehnologie și cunoștințe aproape imposibile pentru nivelul de înțelegere pe care credem că îl aveau. Este timpul să ne trezim.

Traducere: Lida Spears

Text extras din CONECTADOS