• Tweet

Fostul ministru al Transporturilor Gheorghe Dobre a fost, joi, la Parchetul instnaţei supreme, fiind citat în dosarul Mineriadei, în care au fost puşi sub acuzare Ion Iliescu, Virgil Măgureanu, Emil Cico Dumitrescu, Miron Cozma şi Cazimir Ionescu, pentru infracţiuni contra umanităţii.

Gheorghe Dobre, care în iunie 1990 era director al Regionalei CFR Craiova, a fost citat de procurori în dosarul Mineriadei, în care joi au venit să li se aducă la cunoştinţă că au calitatea de suspect Emil Cico Dumitrescu, Cazimir Ionescu şi Miron Cozma. Acesta nu a făcut nicio declaraţie nici la intrarea în sediul Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (PICCJ) şi nici după ce a fost în faţa procurorilor.

În iunie 2005, Gheorghe Dobre, atunci ministru al Transporturilor, a respins informaţiile privind implicarea sa în venirea minerilor la Bucureşti, în iunie 1990. Dobre spunea atunci că dispoziţia privind trenurile care transportau mineri nu putea fi luată decât de la Bucureşti, şi nu la nivelul funcţiei pe care o avea el.

"În luna iunie 1990, eram director general la regionala Craiova. Aşa cum se ştie deja, trenurile care au dus minerii în Bucureşti au plecat din Petroşani, de pe raza regionalei Timişoara. Regulamentele căii ferate nici în 1990 şi nici în 2005 nu permiteau şi nu permit implicarea unui director de pe o regională în formarea şi plecarea trenurilor de pe altă regională. Pe raza regionalei Craiova, toate trenurile care au circulat în ziua de 13 iunie 1990 au circulat regulamentar. Trenurile suplimentare (cum este şi cazul trenurilor ce transportau mineri) aveau dispoziţie de circulaţie de la Bucureşti, transmisă către regionala Timişoara, prin care se stabilea ruta de circulaţie a acestor trenuri", arăta atunci Dobre.

Gheorghe Dobre preciza că, în urma incidentului din 13 iunie 10990, în care inginerul Ion Mănucu a oprit curentul între orele 20.50 şi 22.15, pe o secţie de circulaţie a regionalei Craiova, s-a format o comisie de anchetă. În urma cercetării, s-a propus desfacerea contractului de muncă a inginerului Ion Mănucu, pentru abatere disciplinară gravă de la instrucţiile de serviciu în vigoare. Directorul Regionalei era singura persoană care putea semna o astfel de decizie, afirma ministrul, răspunzând astfel acuzaţiei privind concedierea inginerului. Ion Mănucu a oprit atunci curentul pentru a împiedica minerii să ajungă la Bucureşti.

Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a anunţat, miercuri, începerea urmăririi penale în dosarul Mineriadei, pe numele unor persoane, pentru infracţiuni contra umanităţii, respectiv pentru reprimarea violentă a manifestaţiei din Piaţa Universităţii, din 13-15 iunie 1990, soldată cu decesul a patru persoane, rănirea şi lipsirea de libertate a altor o mie.

Oficiali din Parchetul instanţei supreme au declarat, pentru MEDIAFAX, că în dosarul Mineriadei a fost începută urmărirea penală împotriva fostului preşedinte Ion Iliescu, iar miercuri i s-au adus la cunoştinţă acuzaţiile, respectiv infracţiuni contra umanităţii, pentru reprimarea violentă a manifestaţiei din Piaţa Universităţii, din 13 iunie 1990. În acelaşi dosar au fost puşi sub acuzare fostul director al Serviciului Român de Informaţii (SRI) Virgil Măgureanu, Emil Cico Dumitrescu, Miron Cozma şi Cazimir Ionescu, tot pentru infracţiuni contra umanităţii, toţi având calitatea de suspect.

Fostul premier Petre Roman, fostul ministru al Apărării Victor Athanasie Stănculescu şi Gelu Voican Voiculescu, viceprim-ministru în primul guvern provizoriu din 1990 şi responsabil cu controlul serviciilor secrete, ar putea fi şi ei cercetaţi în dosarul Mineriadei, însă în cazul acestora s-a cerut aviz de la şeful statului, întrucât erau membri ai Guvernului la data faptelor. Procurorul general al Parchetului instanţei supreme a cerut preşedintelui declanşarea procedurilor pentru formularea cererii de urmărire penală pentru Roman, Stănculescu şi Voiculescu, pentru infracţiuni contra umanităţii.

Potrivit Legii 115/1999, "numai Camera Deputatilor, Senatul şi Preşedintele României au dreptul să ceară urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvârşite în exerciţiul funcţiei lor". În 5 februarie, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a infirmat rezoluţiile de neîncepere a urmăririi penale în cazul evenimentelor din iunie 1990. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a confirmat, pe 9 martie, decizia procurorilor de redeschidere a urmăririi penale în dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990.

Parchetul instanţei supreme arăta, într-un comunicat de presă, că procurorul general al României, Tiberiu Niţu, a dispus infirmarea a trei rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale din anul 2009, care au legătură cu Mineriada din 1990, precum şi redeschiderea urmăririi penale în acest caz.

"În cauza ce formează obiectul dosarului penal nr. 47/P/2014, privind circumstanţele în care, în cadrul evenimentelor produse în municipiul Bucureşti, în perioada 13-15 iunie 1990, s-a produs decesul sau rănirea prin împuşcare a mai multor persoane, prin referatul din data de 22 ianuarie 2015, procurorii din cadrul Secţiei parchetelor militare au propus infirmarea parţială a rezoluţiei nr. 175/P/2008 din 17 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de urmărire penală şi criminalistică, şi redeschiderea urmăririi penale în această cauză, precum şi infirmarea rezoluţiilor nr. 7335/3341/II/2/2009 din 25 august 2009 şi 7301/3419/II/2/2009 din 03 septembrie 2009 ale procurorului şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică", a precizat sursa citată.

Cercetările în cazul Mineriadei din 13 - 15 iunie 1990 au fost, astfel, reluate după 25 de ani de la evenimente, perioadă în care au fost emise mai multe decizii de neîncepere a urmării penale, mai multe victime ajungând să fie despăgubite la CEDO în absenţa unei hotărâri judecătoreşti în ţară.

Într-o decizie din 17 septembrie 2014, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a stipulat că România este obligată să continue investigaţiile în dosarul Mineriadei şi să facă dreptate victimelor crimelor împotriva umanităţii, indiferent de timpul scurs de la săvârşirea acestora.

Decizia a fost luată în cauza Mocanu şi alţii împotriva României, în care Anca Mocanu, Marin Stoica şi Asociaţia 21 Decembrie 1989 s-au plâns de ineficienţa cercetărilor interne cu privire la evenimentele din 13 - 15 iunie 1990. CEDO a decis ca statul român să îi plătească Ancăi Mocanu, al cărei soţ a fost ucis de un glonţ în timpul Mineriadei, suma de 30.000 de euro pentru încălcarea articolului 2 - dreptul la viaţă - din Convenţia europeană a drepturilor omului, şi lui Marin Stoica, bătut şi băgat în comă în ziua de 13 iunie 1990, în sediul TVR, 15.000 de euro, pentru încălcarea articolului 3 - interzicerea torturii - din Convenţie.