China a creat o armă supranumită „ucigașul de portavioane". Cât de distrugătoare este DF-21D, care își poate schimba traiectoria în mers

Postat la: 19.10.2026 |

China a dezvoltat racheta balistică DF-21D, supranumită „ucigașul de portavioane", capabilă să lovească nave de război aflate la peste 1.500 de kilometri distanță. Concepută pentru a pune la încercare apărarea grupurilor navale americane, arma reprezintă o amenințare strategică, însă eficiența sa împotriva unui portavion aflat în mișcare, în condiții reale de război, rămâne incertă.

Totuși, această poreclă descrie misiunea pentru care a fost concepută racheta. Capacitatea sa de a lovi cu succes un portavion aflat în mișcare, în condiții de război, depinde de mult mai mulți factori decât de rachetă în sine, arată Interesting Engineering.

DF-21D face parte din familia de rachete chinezești Dong Feng, care înseamnă „Vântul de Est". Spre deosebire de variantele destinate atacării țintelor terestre, aceasta transportă un focos convențional, conceput pentru lovirea navelor, inclusiv a portavioanelor.

Potrivit Serviciului de Cercetare al Congresului SUA, racheta are o rază de acțiune de peste 1.500 de kilometri, echivalentul a aproximativ 932 de mile. Astfel, China poate amenința navele militare aflate la distanțe mari de litoralul său, folosind lansatoare terestre.

Diferența față de o rachetă de croazieră antinavă este importantă. Rachetele de croazieră folosesc, de regulă, propulsie în timpul zborului prin atmosferă. O rachetă balistică urmează o traiectorie înaltă, în arc, înainte ca vehiculul său de reintrare în atmosferă să coboare spre țintă.

Pentru strategii navali, acest lucru introduce o altă direcție și un alt tip de atac împotriva căruia trebuie să se apere. Serviciul de Cercetare al Congresului SUA observă că, înainte de apariția acestor arme, Marina americană nu se confruntase cu rachete balistice de mare precizie, capabile să lovească nave aflate în mișcare pe mare.

Raza de acțiune nu explică, de una singură, porecla de „ucigaș de portavioane". Un portavion își poate schimba direcția și viteza, astfel încât poziția sa din momentul lansării să fie diferită de cea în care se află când racheta ajunge la destinație.

Raportul Pentagonului din 2024 privind puterea militară a Chinei identifică vehiculul de reintrare în atmosferă capabil să manevreze drept una dintre caracteristicile rachetei DF-21D. Acest vehicul transportă focosul prin atmosferă și își poate ajusta traiectoria în timpul apropierii de țintă.

Această capacitate de manevră susține rolul antinavă al rachetei. Cu toate acestea, informațiile disponibile public nu demonstrează cât de precisă ar fi aceasta împotriva unui portavion protejat de sisteme defensive, în condiții reale de luptă.

DF-21D este lansată, de asemenea, de pe platforme mobile montate pe vehicule rutiere. Acestea se pot deplasa, ceea ce le face mai greu de localizat și de atacat decât instalațiile de lansare fixe. Mobilitatea reprezintă o dificultate suplimentară pentru forțele care încearcă să elimine amenințarea înainte de lansare.

Împreună, aceste caracteristici explică de ce racheta atrage atât de multă atenție: combină capacitatea de a lovi ținte aflate la distanțe mari cu un sistem conceput pentru a ataca nave care nu rămân într-o poziție fixă.

O rachetă nu poate ataca eficient un portavion fără informații precise și fiabile despre țintă. China trebuie mai întâi să detecteze nava, să o identifice, să îi determine poziția și să mențină suficiente informații de urmărire pentru a susține atacul.

Aceste informații trebuie să ajungă la unitatea de lansare, iar vehiculul de reintrare în atmosferă trebuie apoi să localizeze nava vizată. Această succesiune de etape este cunoscută drept „lanțul de distrugere" (kill chain). Un eșec în oricare dintre etape poate compromite atacul.

Grupurile navale care însoțesc portavioanele dispun și de opțiuni defensive. Serviciul de Cercetare al Congresului SUA menționează interceptoarele antirachetă, războiul electronic, tehnicile de inducere în eroare și măsurile care ascund poziția navei printre metodele prin care poate fi contracarată o rachetă balistică antinavă.

Niciuna dintre aceste măsuri nu garantează protecția, însă existența lor înseamnă că raza de acțiune a DF-21D nu trebuie interpretată ca o zonă în care navele adverse nu mai pot opera în siguranță.

Importanța rachetei constă în riscul pe care îl introduce. O amenințare credibilă la adresa unui portavion poate complica deciziile privind poziționarea și protejarea navei, precum și modul în care sunt desfășurate operațiunile avioanelor de la bord.

Acesta este motivul pentru care porecla de „ucigaș de portavioane" a rezistat în timp. DF-21D a fost concepută pentru a pune la încercare unul dintre instrumentele centrale ale puterii navale americane, însă capacitățile pentru care a fost proiectată nu trebuie confundate cu un rezultat garantat în condiții de război.