• Tweet

"Puțini oameni au fost responsabili pentru atât de multă moarte și distrugere și pentru la fel de multă suferință umană, în atâtea locuri din întreaga lume, ca Henry Kissinger."

Consilier pe probleme de securitate naţională şi secretar de stat sub doi preşedinţi şi eminența cenușie a instituţiei de politică externă a SUA, el a murit pe 29 noiembrie la domiciliul său din Connecticut. Avea 100 de ani.

Kissinger a contribuit la prelungirea Războiului din Vietnam și la extinderea acelui conflict în Cambodgia neutră; a facilitat genociduri în Cambodgia, Timorul de Est și Bangladesh; a accelerat războaie civile în Africa de Sud; a facilitat genociduri în Cambodgia și a sprijinit lovituri de stat și trupe criminale în toată America Latină. Mâinile sale au fost „pătate" de sângele a cel puțin 3 milioane de oameni, potrivit biografului său, Greg Grandin.

Au fost „puțini oameni responsabili pentru atât de multă moarte și distrugere și pentru la fel de multă suferință umană, în atâtea locuri din întreaga lume, ca Henry Kissinger", a declarat procurorul pentru crime de război Reed Brody.

O investigație din 2023 a The Intercept a constatat că Kissinger - probabil cel mai puternic consilier de securitate națională din istoria americană și arhitectul șef al politicii de război a SUA în Asia de Sud-Est din 1969 până în 1975 - a fost responsabil pentru mai multe decese civile în Cambodgia decât se știa anterior, potrivit unei arhive exclusive de documente militare ale SUA și interviuri cu supraviețuitori cambodgieni și martori americani.

The Intercept a dezvăluit dovezi nepublicate anterior, nedeclarate și subestimate ale sutelor de victime civile care au fost ținute secrete în timpul războiului și au rămas aproape în întregime necunoscute poporului american. Kissinger a purtat o responsabilitate semnificativă pentru atacurile din Cambodgia, care au ucis până la 150.000 de civili - de până la șase ori mai mulți necombatanți decât au ucis SUA în atacuri aeriene de la momentul 11 septembrie încoace, potrivit experților.

Născut Heinz Alfred Kissinger în Germania, pe 27 mai 1923, a emigrat în Statele Unite în 1938, în mijlocul unui val de evrei care fugeau de opresiunea nazistă. Kissinger a devenit cetățean american în 1943 și a servit în trupele de contraspionaj ale armatei americane în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. După ce a absolvit summa cum laude la Colegiul Harvard, în 1950, a obținut un Master în 1952 și un doctorat 2 ani mai târziu. Apoi s-a alăturat facultății Harvard, cu funcții în Departamentul de Guvern și la Centrul pentru Afaceri Internaționale. În timp ce preda la Harvard, a fost consultant pentru administrațiile lui John F. Kennedy și Lyndon B. Johnson, înainte să fie consilier pe probleme de securitate națională între 1969 și 1975 și secretar de stat între 1973 și 1977 sub președinții Richard Nixon și Gerald Ford. Susținător al realpolitik, Kissinger a influențat foarte mult politica externă a Statelor Unite în timp ce slujea în guvern și, în deceniile care au urmat, a consiliat președinții SUA și a condus numeroase consilii consultative corporative și guvernamentale, în timp ce a scris o mică bibliotecă de cărți bestseller despre istorie și diplomație.

Kissinger s-a căsătorit cu Ann Fleischer în 1949; cei doi au divorțat în 1964. În 1974 s-a căsătorit cu Nancy Maginnes. Soția, 2 copii din prima căsătorie, Elizabeth și David, și 5 nepoți încă mai trăiesc.

ÎN CALITATE DE CONSILIER PENTRU SECURITATE NAȚIONALĂ, Kissinger a jucat un rol-cheie în prelungirea războaielor SUA din Asia de Sud-Est, ceea ce a dus la moartea a zeci de mii de militari americani și a sute de mii de cambodgieni, laotieni și vietnamezi. În timpul mandatului său, Statele Unite au cheltuit 9 miliarde de lire sterline pe muniție în Indochina.

În 1973, Comitetul Nobel Norvegian i-a acordat Premiul Nobel pentru Pace lui Kissinger și omologului său nord-vietnamez, Le Duc Tho, „pentru că au negociat împreună o încetare a focului în Vietnam în 1973"

„Nu există altă onoare comparabilă", va scrie Kissinger mai târziu despre premiul pe care l-a primit pentru un acord de a pune capăt unui război pe care l-a încurajat și extins, un pact care nu numai că nu a reușit să oprească acest conflict, dar a fost aproape imediat încălcat de toate părțile. Documentele publicate în 2023 arată că premiul - printre cele mai controversate din istoria premiilor Nobel - a fost dat în ciuda înțelegerii că războiul este puțin probabil să se încheie datorită armistițiului.

Tho a refuzat premiul. El a spus că SUA a încălcat acordul, și-a ajutat și încurajat aliații din Vietnamul de Sud să facă același lucru, în timp ce, de asemenea, promova acordul drept o capitulare americană. „În ultimii 18 ani, Statele Unite au întreprins un război de agresiune împotriva Vietnamului, " a scris el. „Imperialismul american a fost învins."

Vietnamul de Nord și aliații săi revoluționari din Vietnamul de Sud răsturnau guvernul susținut de SUA din Saigon 2 ani mai târziu, în 1975. În același an, datorită, în mare parte, lui Nixon și Kissinger și dorinței lor de a extinde războiul în națiunea mică și neutră a Cambodgiei, regimul militar sprijinit de americani a căzut în fața genocidului Khmer Rouge, a cărui campanie de muncă excesivă, tortură și crimă a ucis apoi 2 milioane de oameni, aproximativ 20% din populație. Kissinger a căutat aproape imediat să găsească un numitor comun cu autorii genocidelor și să se unească pentru a îndeplini același scop. „Ar trebui să le spui și cambodgienilor că vom fi prieteni cu ei. Ei sunt criminali, dar noi nu vom lăsa acest lucru să ne împiedice. Suntem pregătiţi să îmbunătăţim relaţiile cu aceştia", a declarat el ministrului de externe al Thailandei.

În calitate de secretar de stat și consilier pentru securitate națională, Kissinger a condus eforturile de îmbunătățire a relațiilor cu fosta Uniune Sovietică și „a deschis" Republica Populară Chineză către Occident pentru prima dată de când Mao Zedong a venit la putere în 1949. Kissinger a sprijinit, de asemenea, militarii autori ai genocidurilor din Pakistan și Indonezia. În Pakistan, Nixon și consilierul său de securitate națională au susținut un dictator care - potrivit estimărilor CIA - a sacrificat sute de mii de civili; în Indonezia, Ford și Kissinger i-au dat președintelui Suharto acordul pentru o invazie a Timorului de Est, care a dus la aproximativ 200.000 de decese - aproximativ un sfert din întreaga populație.

În America Latină, Nixon și Kissinger au complotat să răstoarne alegerea democratică a președintelui socialist al Chile, Salvador Allende. Complotul a inclus supravegherea de către Kissinger a operațiunilor sub acoperire - cum ar fi răpirea eșuată a Generalului chilian René Schneider, care s-a încheiat cu uciderea lui Schneider - pentru a destabiliza Chile și a provoca o lovitură de stat militară. „Ați făcut un mare serviciu Occidentului prin răsturnarea lui Allende", i-a spus Kissinger mai târziu Generalului Augusto Pinochet, liderul juntei militare care a ucis mii de chilieni. În Argentina, Kissinger a dat o altă aprobare, de data aceasta unei campanii teroriste de tortură, dispariții forțate și crimă de către o juntă militară care a răsturnat-o pe președinta Isabel Perón. În timpul unei întâlniri din iunie 1976, Kissinger i-a spus ministrului de externe al juntei, César Augusto Guzzetti: „Dacă există lucruri care trebuie făcute, ar trebui să le faceți rapid". Așa-numitul Război Murdar care a urmat a revendicat viața a aproximativ 30.000 de civili argentinieni.

Diplomaţia Kissinger a alimentat un război în Angola şi un apartheid prelungit în Africa de Sud. În Orientul Mijlociu, el i-a vândut pe kurzi în Irak și, a scris Grandin, a lăsat această regiune în haos, stabilind scena pentru crize care continuă să afecteze omenirea

Printr-o combinație de ambiție brută, manipulare mass-media și o abilitate stranie de a ascunde adevărul și de a evita scandalul, Kissinger s-a transformat dintr-un profesor de facultate și birocrat în cel mai celebru diplomat american al secolului XX și o celebritate de bună credință. Aclamat ca „Playboy of the Western Wing" și „sex-simbol al administrației Nixon", a fost fotografiat cu starlete și a devenit furaj pentru tabloide. În timp ce zeci de colegi de la Casa Albă au fost distruși de nenumărate crime în afacerea Watergate, care l-au costat pe Nixon postul în 1974, Kissinger a evitat scandalul și a ieșit cu reputația nepătată.

„Am fost pe jumătate convinși că nimic nu depășește capacitatea acestui om remarcabil", a declarat Ted Koppel de la ABC News într-un documentar din 1974, descriindu-l pe Kissinger ca fiind „cel mai admirat om din America". Cu toate acestea, a existat o altă latură a figurii publice adesea lăudată pentru inteligența și genialitatea sa, potrivit lui Carolyn Eisenberg, autoare a cărții „Never Lose: Nixon, Kissinger and The Illusion of National Security", care a petrecut un deceniu citind transcrierile telefonice ale Casei Albe și ascultând casete ale conversațiilor sale secrete. „El a avut o personalitate tulburată și a fost incredibil de imatur. El a recunoscut că era egoist, dar era chiar mai mult decât atât", a declarat ea pentru The Intercept. "El a fost, în multe privințe, blocat la vârsta de 14 ani. Oportunismul lui era nelimitat. Nevoia lui de a fi important, de a fi o celebritate, a fost gigantică".

Kissinger a fost distins cu Medalia Prezidențială a Libertății - cel mai înalt premiu civil în America - în 1977. În 1982, el a fondat Kissinger Associates, un grup internațional de consultanță care a devenit un refugiu pentru oficialii de top ai securității naționale care doresc să încaseze bani în serviciul lor guvernamental. Firma și-a valorificat reputația și contactele pentru a ajuta corporațiile multinaționale, băncile și instituțiile financiare uriașe - inclusiv American Express, Anheuser-Busch, Coca-Cola, Heinz, Fiat, Volvo, Ericsson, și Daewoo - să facă înțelegeri cu guvernele. „O mare parte din moștenirea Henry Kissinger este corupția politicii externe americane", a declarat Matt Duss, un fost consilier al Senatorului Bernie Sanders. pentru Vox în 2023. „Este o linie estompată, dacă nu chiar ștearsă, între gestionarea politicii externe și interesele corporative."

Kissinger a sfătuit fiecare preşedinte al SUA, de la Nixon până la Donald Trump, şi a fost membru al Consiliului Consultativ al Preşedinţiei de Informaţii Externe din 1984 până în 1990 şi al Consiliului pentru Politici de Apărare a Pentagonului din 2001 până în 2016. După ce au fost însărcinați să conducă Comisia 9/11, familiile victimelor și-au pus întrebări cu privire la potențialele conflicte de interese din cauza legăturilor financiare cu guvernele care ar putea fi implicate în activitatea de comisionare. Kissinger a renunțat mai degrabă decât să predea o listă a clienților săi de consultanță.

În rechizitoriul său din 2001, "The Trial of Henry Kissinger", Christopher Hitchens a cerut urmărirea penală a lui Kissinger pentru „crime de război, pentru crime împotriva umanității și pentru infracțiuni împotriva dreptului comun sau obișnuit sau internațional, inclusiv conspirație pentru a comite crime, răpiri și torturi" în Argentina, Bangladesh, Chile și Timorul de Est în Cambodgia, Laos, Uruguay și Vietnam.

Kissinger a evitat întrebările despre bombardarea Cambodgiei, a manipulat adevărul în comentariile publice și și-a petrecut jumătate din viață mințind despre rolul său în crimele de acolo. La începutul anilor 2000, Kissinger a fost căutat pentru interogatoriu în legătură cu încălcările drepturilor omului de către fostele dictaturi militare din America de Sud, dar a evitat anchetatorii, odată ce a refuzat să se înfățișeze în fața unei instanțe din Franța și s-a retras de la Paris după ce a primit o citație. El nu a fost niciodată acuzat sau urmărit penal pentru morțile pentru care a fost responsabil.

„O bună parte din lume l-a considerat pe Kissinger un criminal de război, dar cine ar fi îndrăznit să-i pună cătușele unui secretar de stat american?", a întrebat retoric Brody, care a condus cazuri legale istorice împotriva lui Pinochet, a dictatorului Ciadian Hissene Habré și a altora. „Kissinger nu a fost nici măcar o dată interogat de o instanță cu privire la oricare dintre presupusele sale crime, cu atât mai puțin urmărit penal."

Kissinger a continuat să câștige premii râvnite și era prieten apropiat cu oameni bogați și celebri, cu care petrecea timp la festivități la Casa Albă, gale Hamptons și la alte evenimente pe bază de invitație. Până în anii 2010, diplomatul republican a devenit o figură îndrăgită a democraților mainstream și a rămas așa până la moartea sa. Hillary Clinton l-a numit pe Kissinger „prieten" și a spus că ea s-a împrietenit cu consilierii săi în timp ce servea ca secretar de stat sub președintele Barack Obama. Samantha Power, care și-a construit reputația și cariera în domeniul apărării drepturilor omului și a continuat să servească drept ambasador al administrației Obama la ONU și în timpul administrației Biden a fost șef al Agenţiei pentru Dezvoltare Internaţională a SUA, s-a împrietenit cu Kissinger înainte de a primi „American Academy of Berlin's Henry A. Kissinger Prize" de la Kissinger însuși. Secretarul de stat al lui Biden, Antony Blinken, a avut, de asemenea, o relație lungă și cordială cu predecesorul său îndepărtat.

Kissinger a fost în mod repetat felicitat la împlinirea vârstei de 100 de ani în mai 2023. La gala de la Biblioteca Publică din New York au participat Blinken, directorul CIA al lui Biden, William J. Burns, fostul director CIA dizgrațiat și Generalul cu 4 stele David Petraeus, designer-ul de modă Diane von Furstenberg, proprietarul New England Patriots, Robert Kraft, fostul primar al orașului New York, Mike Bloomberg, fostul CEO Google, Eric Schmidt, arhiepiscopul Catolic din New York, Timothy M. Dolan, printre alții.

Pentru a marca centenarul lui Kissinger, Koppel - care a devenit prieten cu Kissinger în urma documentarului din 1974 - a realizat un interviu pentru CBS News, în care a abordat și acuzațiile care l-au înfuriat pe Kissinger timp de decenii. „Există oameni la emisiunea noastră care pun la îndoială legitimitatea unui interviu cu dvs.. Ei sunt convinși de criminalitatea dvs.," a spus Koppel.

"Asta le reflectă ignoranța", a răspuns Kissinger.

Când Koppel a abordat subiectul bombardării Cambodgiei, Kissinger s-a înfuriat. "Oh, te rog. Am bombardat cu drone și tot felul de arme fiecare unitate de gherilă căreia ne opuneam", a răspuns furios. „S-a procedat la fel în fiecare administrație din care am făcut parte".

„Consecințele din Cambodgia au fost în special..."

„Oh, te rog!"

„Nu, nu, nu, au fost deosebit de..."

„Aceasta este o emisiune pe care o faci pentru că împlinesc 100 de ani", a mârâit Kissinger. „Și alegi să abordezi un subiect despre ceva care s-a întâmplat acum 60 de ani. Trebuie să știi că a fost un pas necesar. Acum, generația tânără simte că, dacă își pot exprima emoțiile, nu trebuie să și gândească. Dacă ar gândi, n-ar pune această întrebare"

Când The Intercept a pus această întrebare despre Cambodgia - într-o manieră mai precisă - cu 13 ani mai devreme, Kissinger a oferit aceleași replici de respingere și a răspuns cu aceeași furie. „Oh, hai!" a exclamat el. „Ce încercați să dovediți?", Presat despre moartea în masă a cambodgienilor care rezultă din politicile sale, omul de stat senior, mult timp lăudat pentru farmecul, intelectul și erudiția lui, i-a spus acestui reporter „Scutește-mă".

„Justificările ascunse pentru bombardarea ilegală a Cambodgiei au devenit cadrul pentru justificările atacurilor dronelor și războiului pentru totdeauna."

Moștenirea lăsată de Kissinger se extinde dincolo de cadavrele, traumele și suferința victimelor pe care le-a lăsat în urmă. Politicile sale, a declarat Grandin pentru The Intercept, au pregătit terenul pentru masacrul civil al războiului SUA împotriva terorismului din Afganistan în Irak, Siria în Somalia și dincolo de granițe. „Puteți urmări efectele bombardării Cambodgiei până în prezent", a spus Grandin, autor al cărții "Kissinger's Shadow." „Justificările ascunse pentru bombardarea ilegală a Cambodgiei au devenit cadrul pentru justificările atacurilor cu drone și războiului pentru totdeauna. Este expresia perfectă a militarismului american"

Brody, procurorul pentru crime de război, spune că, chiar dacă Henry Kissinger a murit, încă este posibil să se facă dreptate.

„Este prea târziu, desigur, să-l acuzăm pe Kissinger acum, dar totuși putem să recunoaștem rolul său în atrocitățile din străinătate", a declarat Brody pentru The Intercept. „Într-adevăr, moartea sa ar trebui să declanșeze o dezvăluire completă a sprijinului SUA pentru abuzurile din întreaga lume în timpul Războiului Rece și de atunci, poate chiar o Comisie pentru adevăr, pentru a stabili faptele istorice, să se promoveze o măsură de responsabilitate, și dacă Statele Unite ar fi gata să-și ceară scuze sau să recunoască greșelile noastre - așa cum am făcut în locuri precum Guatemala și Iran - pentru a promova un fel de reconciliere cu țările în care oamenii au suferit abuzurile."