• Tweet

Profesorul Cristian Paraschivescu este unul dintre cei mai buni kinetoterapeuti romani. Se ocupa de aproape 40 de ani de kinetoterapie, iar prin programele sale de recuperare au trecut mii, daca nu zeci de mii de pacienti. Kinetoterapia e o disciplina a recuperarii medicale, alaturi de fizioterapie, de balneologie si, mai nou, alaturi de alte mijloace moderne tehnologice. In România nu a aparut de multa vreme, "de vreo 50-60 de ani", spune profesorul.

- De ce kinetoterapie? Ce v-a atras aici, caci multa lume nici nu stie ca exista o astfel de disciplina in recuperarea medicala, multa lume nici n-a auzit de recuperarea medicala propriu-zisa?

- Kinetoterapia, cum ii spune si numele este o terapie prin miscare, prin mobilizarea muschilor, tendoanelor, ligamentelor, articulatiilor, prin stimularea nervilor din organismul uman si astfel se recupereaza miscari care au fost limitate de boala sau de trauma, sau se calmeaza dureri locale, osteopatii, neuropatii etc. Desi in Romania, kinetoterapia este o disciplina destul de tanara, dezvoltata incepand cu 1950, exista o facultate de profil, de fapt mai multe, in mai multe centre universitare, dar exista si o scoala de kinetoterapeuti romani, recunoscuti ca fiind foarte priceputi, atat pe plan national, cat si pe cel international, rezultatele scolii noastre fiind comparabile cu cu cele din centrele cele mai avansate din occident. La Institutul National de Recuperare, unde activez, am avut numeroase cazuri spectaculoase, ceea ce te face sa aprceciezi aceasta disciplina a terapiei, mai ales ca vezi pe zi ce trece astfel de rezultate care aduc alinare pacientilor.

- O disciplina tanara la noi in tara, iata de 50-60 de ani, dar vorbeati de occident si de rezultatele noastre comparabile cu cele din centrele mari, cu aparatura sofisticata si foarte scumpa. Dar din orient? Aruncati un ochi si la specialistii de acolo?

- Ca sa fii un bun kinetoterapeut trebuie sa fii si foarte bine informat si la curent cu toate tehnicile, atat cele moderne, cat si cele traditionale. Personal eu sunt deschis la orice e nou, dar si la vechi, ca sa zicem asa. Ma intereseaza si aparatura noua, moderna, de kinetoterapie, cu care, iata, se ajunge la rezultate spectaculoase, exista deja tehnici robotice, cum exista si proteze stimulative, ori cele ce folosesc retele neuronale, in faza incipienta, exista si tratamente stem pe fibre musculare atrofiate, dar la polul opus exista si tehnici vechi, realizate de chinezi pe de-o parte, pe centre energetice, pe trasee si magistrale energetice, care ajuta foarte mult, exista in Rusia si a patruns recent si-n Basarabia, o tehnica despre care auzisem, care combate durerea si ancrasarea, ca s-o numim asa, musculara, o tehnica a fasciilor. Fasciile sunt membranele subtiri care definesc si acopera muschii. In zona in care fasciile nu se mai deplaseaza si muschii raman blocati si dau durere. Rusii au tehnici care actioneaza pe fascii care incep la nivelul maxilarului si se termina in picioare si pe astfel de trasee se controleaza toate zonele dureroase. Am vazut la lucru un astfel de specialist la Chisinau si e un lucru grozav.

- Cum ajunge omul la kinetoterapeut?

- Pe cale medicala, fireste. Fie in urma unei interventii chirurgicale, fie dupa un traumatism, dupa un accident vascular cerebral, fie pentru ca are dureri si probleme cu articulatiile, cu sistemul osos, muscular etc. Prin medicul specialist este trimis la kinetoterapeut, la fizioterapeut, sau la amandoi deodata. Pentru ca in multe cazuri, partea de kinetoterapie da rezultate bune in tandem cu fizioterapia, care foloseste metode de stimulare, foloseste curenti slabi pentru masa musculara, lucreaza atat cu "rece" cat si cu "cald", cu laseri etc. La noi vin oameni care aproape nu se mai pot misca sau simt dureri foarte mari, de la coloana, de la zona cervicala, de la scolioza, de la articulatii de umar, sold etc., iar noi ii facem bine in masura in care acest lucru se poate, dar mai ales daca si pacientul vrea, daca el este disciplinat. Ca daca pacientul nu vrea, noi degeaba vrem. Pacientii care dau dovada de vointa si lucreaza din greu au si cele mai spectaculoase rezultate. Va dau un exemplus, daca de pilda dupa un accident chirurgul si-a facut bine treaba si a realizat opreatia ca la carte cu 100% succes, atunci si noi putem avea o rata de recuperare toatala, dar numai daca pacientul vrea si munceste pentru asta.

- Ce se intampla in caz contrar? Multa lume crede ca organismul uman se reface de la sine.

- Organismul uman e o masinarie complexa, fabuloasa. Masinaria asta e facuta sa preia functii ale sistemului una din alta, pentru a realiza miscari acolo unde acestea sunt deficitare. Organismul le inlocuieste mereu, dezvolta trasee noi, acolo unde se poate. In caz contrar, ca m-ati intrebat, adica daca pacientul nu face nimic pentru a se recupera nu mai castiga acele miscari, ramane asa, blocat, cu dureri, cu redoare, cum zicem noi, iar viata sa poate sa devina un cosmar. Sunt si astfel de cazuri. Aici recuperarea e minima, iar organismul atrofiaza muschii din zona aia vazand cu ochii, apoi acel membru se deformeaza, se blocheaza in toatalitate iar sansele de revenire sunt atat de mici, aproape nule. Eu de aia sfatuiesc pe oricine sa vina la kinetoterapeut, la fizioterapeut, sa incerce macar. Iar incercand, dupa ce apar primele rezultate si pacientul vede cu ochii lui revenirea devine motivat sa continuie. Pentru ca procesul e lung in multe cazuri. Nu vorbim numai de fracturi sau entorse severe unde e vorba de cateva saptamani, vorbim de exercitii, de sisteme de exercitii, un complex kineto, care poate sa dureze lunii de zile, ani de zile. Or, aici trebuie motivare, pentru ca pacientul tinde sa cedeze, iar rolul kinetoterapeutul este sa-l sustina, sa evolueze atata fizic cat si psihic. Mai ales ca la inceput rezultatele sunt mai spectaculoase, apoi revenirea se face din ce in ce mai greu, castigul e mic de la o luna la lata, dar el exista si trebuie amplificat. De aia meseria de kinetoterapeut e una complexa, iar in multe tari occidentale, datorita pregatirii complexe pe anatomie, fizioterapie, kineto, apropiere de pacient, empatie, meseria asta e in centrul atentiei recuperarii medicale a organismelor umane traumatizate.

- Recuperarea medicala se opreste vreodata pentru un pacient? Daca ziceti ca sunt situatii in care e nevoie de ani.

- Pai hai sa va zic atunci ca de fapt recuperarea medicala ar trebui sa fie una continua. Odata cu varsta, odata cu activitatea proprie fiecaruia, organismul uman se degradeaza. Apar blocaje, apar grupe musculare nefolosite, blocaje articulare etc. pacientul nici nu-si da seama, el se crede sanatos tun. Nu mai pun la socoteala faptul ca din punct de vedere motric, daca nu vorbim de sportivi de performanta multidisciplinari, oamenii isi limiteaza miscarile din ce in ce si pe nesimtite ajung sa foloseasca mainile, picioarele, coloana la, de multe ori, 40-45% din ce foloseau la tinerete. Miscarile devin limitate si grupe intregi musculare sunt nefolosite si se atrofiaza. Usor-usor miscarile sunt preluate de alte grupe de muschi, neobisnuite cu acele miscari, asa par dureri in muschi, dureri in oase, sau articulatii. De aia zic ca recuperarea medicala ar trebui sa se faca in permanenta. Lumea ar trebui sa faca exercitii fizice pentru mentinerea mobilitatii grupelor de muschi, ale articulatiilor, ale oaselor. Nu trebuie confundata aici gimnastica respectiva cu mersul la sala, la fitness, care pot da la randul lor probleme, unele irecuperabile.

- Apropo, cei tineri din ziua de azi nu mai fac gimnastica, nu mai fac atata sport ca odinioara. Sunt ei condamnati la probleme osteo-musculare? Cum vedeti viitorul acestora?

- Tinerii si copiii din ziua de azi stau cu ochii in telefoane si tablete, nu mai ies pe afara, pe strada, la bloc in pate sa joace fotbal, sa joace jocurile copilariei, ci stau in casa si se joaca pe calculator. Li se atrofiaza musculatura, apoi merg la sala sa traga de fiare si-si strica de multe ori coloana sau fac intinderi, entorse etc. dupa care se lasa, devin obezi, cu alte probleme. Pana acum 15-20 de ani la noi la sala de recuperare nu veneau copii, pentru ca erau sanatosi, faceau activitate sportiva. Acum sunt din ce in ce mai multi, de la 9-10 ani, cu probleme lombare, cu scolioza avansata, cu atrofieri grave musculare, sau cu rupturi de musculatura si ligamante, ceea ce e foarte grav. Nu prea vad bine viitorul daca nu se vor introduce in Romania exercitii sportive obligatorii in scolo, programe de dezvoltare armonioasa a organismului, asa cum exista in tarine nordice, sau in orient.

- Cum vedeti viitorul kinetoterapiei?

- Occidentul va merge pe cale tehnologica, in vreme ce orientul va veni cu noi tehnici "bio", naturale, ca sa le zic asa. Important va fi atunci cand cele doua domenii se vor intalni si vor conlucra, asta este ceea ce facem noi aici pentru rezultate maxime. Oricata tehnologie ai introduce in recuperare in kinetoterapia robotica, mai mult de un 10% crestere fata de ceea ce e azi nu vei obtine. Pe cand intelegerea mai aprofundata a mecanismelor de recuperare naturale, capacitatea organismului uman de a se recupera ajutat de miscare - caci aste e esenta, unde apare miscarea acolo se dezvolta si muschii, nervii etc, zona aia fiind alimentata cu sange, implicit cu hrana - deci aceasta capacitate naturala e mult mai importanta si va duce la evolutii spectaculoase ale domeniului. Sigur, acolo unde vorbim de mecanica organismului, de fracturi, de amputari, latura tehnologica va fi una importanta, dar, la fel, fara kinetoterapie nu se va putea, inclusiv protezarea corecta, intermediara si definitiva, nu va putea avea loc. Dar acum, vorbind de viitor, important e - cum ziceam - sa se inteleaga procesele complexe ale organismului de recuperare naturala. Ati vazut ca si acum, zilele astea, s-a facut un pas extrem de important in oncologie, s-a castigat Premiul Nobel, doi cercetatori au deslusit care este mecanismul natural al organismului uman in lupta cu cancerul si cel mai important, cum poate fi declansat acest mecansim prin imunologie. Asa si cu recuperarea medicala, pe langa exericitii, pe langa altele, important e sa deslusim complet care sunt factorii care declanseaza procesul reparatoriu propriu al organismului. Va dau un exemplu. Daca o mana, in vechime, in timpurile istorice ale omenirii, era amputată, sa zicem, in lupta, intr-un razboi, oamenii considerau ca acel brat e pierdut definitiv. Cu timpul, cu dezvoltarea medicinei, s-a constatat ca daca acel brat e pus la loc in anumite conditii, iar traseele nervoase, sanguine sunt reluate, alaturi de oase, atunci are loc o vindecare care parea inimaginabila acum mii de ani, iar acum cu ajutorul medicinei moderne e un fapt obisnuit. Asa si noi, inca nici nu banuim anumite procese care sunt in organism si trebuie doar sa descoperim aceste mecanisme care cu ajutorul kinetoterapiei si fizioterapiei, sau cu o tehnologie moderna in alte cazuri - se vorbeste si de nanoboti care sa refaca prin microchirurgie anumite sarcini - sa se dezvolte exponential in organism facand recuperarea mai usoara si mai completa, aici zic eu ca trebuie mers in viitor.