• Tweet

În ultimii ani, tot mai multe persoane apelează la homeopatie, acupunctură, tehnici de vindecare energetică, bioterapie, bioenergie, lucrul cu cristalele, yoga, tehnici de meditaţie orientală, zen, reiki sau radiestezie. Multe dintre aceste „tratamente" au la bază practici oculte, contrare credinţei creşti-ortodoxe.

Sfinţii Părinţi spun că boala este o corecţie pe care Dumnezeu o aplică omului pentru păcatele sale, în vederea mântuirii. Deşi reprezintă o stare firească a naturii umane, sănătatea fizică nu foloseşte omului la nimic, în cazul în care nu este pusă în slujba binelui, prin împlinirea poruncilor lui Hristos. „Dacă sufletul este sănătos, boala trupească nu-i poate pricinui omului nici o pagubă", arată Sfântul Ioan Gură de Aur.

Omul contemporan, însă, uitând de învăţăturile transmise de Sfinţii Părinţi, nu mai înţelege sensul mântuitor al suferinţei şi al bolii, făcând din menţinerea sănătăţii un scop în sine. De aceea, foarte mulţi apelează, în vederea vindecării diferitelor afecţiuni, la tot felul de metode alternative, mai mult sau mai puţin ortodoxe, uitând că, fără harul lui Dumnezeu, orice încercare de vindecare deplină este sortită eşecului.

Învăţătura Bisericii Ortodoxe arată, fără dubiu, că toate formele de „medicină complementară" aduc în doctrina lor erezii contrare Adevărului creştin trăit şi mărturisit de Biserică, precum: antropocentrismul, preexistenţa sufletului, reîncarnarea şi predestinaţia lui astrală, energetismul etc. Aşa-zişii „terapeuţi" apelează, de multe ori, la remedii naturale, acceptate de Biserică, răstălmăcind, totodată, sensul Sfintelor Taine, prin prezentarea acestora ca metode magice de vindecare. Aceşti vraci se POT declarA, de altfel, profund religioşi, participă la sfintele liturghii, tipăresc cărţi ortodoxe (în care introduc inovaţii şi interpretări personale), arătându-le celor din jur că sunt preocupaţi chiar de rugăciunea inimii...

Nimeni nu contestă faptul că un regim alimentar sănătos şi echilibrat ori folosirea unor tratamente bazate pe plante sau sucuri de fructe şi legume trebuie să facă parte din modul de viaţă al fiecărui om. Aceste regimuri şi tratamente nu trebuie, însă, confundate cu metodele alternative (homeopatie, acupunctură, tehnici de vindecare energetică, bioterapie, bioenergie, lucrul cu cristalele, yoga, tehnici de meditaţie orientală, zen, reiki, radiestezie etc.) care izvorăsc din învăţături şi credinţe specifice religiilor orientale şi magiei, fiind contrare credinţei creştin-ortodoxe.

Acupunctura a apărut ca fiind impusă de stat de împăratul galben pentru a putea lua mai multe impozite şi cu ordin să se desfiinţeze medicina tradiţională chineză pe bază de plante. Are la bază credinţa că bolile sunt aduse de 13 spirite şi care trebuie alungate prin înţepături cu acul. În zilele noastre pentru că occidentalii sunt la putere şi ei nu mai cred în draci s-a învelit problema cu un fel de echilibrare energetică yin şi yang. Este tehnica veche a vrăjitoriei de a se numi ştiinţă.

Cea mai populară metodă alternativă de tratament o reprezintă homeopatia, pe care părintele Paisie Aghioritul o considera o formă modernă de vrăjitorie şi împotriva căreia Biserica Ortodoxă a Greciei a luat deja poziţie. Însă câţi dintre cei care apelează la această metodă de tratament ştiu că fondatorul homeopatiei, Samuel Hahnemann, era alchimist şi mason şi că rădăcinile homeopatiei se află în misticism? Ca dovadă, Samuel Hahnemann susţinea despre Confucius că a fost mai mare decât Iisus Hristos:

«Din manualele homeopate aflăm că Hahnemann a avut strânse legături cu misticismul şi cu spiritismul, iar despre ideile lui religioase se ştiu cu claritate, următoarele: „Hahnemann a fost theist, adică credea într-o religie naturală". Părerea lui a fost că învăţătura lui Confucius a fost superioară faţă de cea a lui Hristos, pe care îl caracteriza ca „sentimentalist înflăcărat". Credea că există o strânsă legătură între fiinţa supremă şi acţiunea medicamentelor. A fost un iubitor fanatic al religiei spiritiste, de aceea a ajuns să dea pacienţilor să miroase substanţe foarte puternic dinamizate ca să se trateze.» („Homeopatia, între magie şi ortodoxie", Părintele Damaschin Grigoriatul, Sfânta Mănăstire Grigoriu, Sfântul Munte Athos)

Părintele Paisie Aghioritul respinge ferm homeopatia, subliniind faptul că e nevoie de mult discernământ pentru a face diferenţa între ştiinţă şi şarlatanie:

«Homeopatia este încurcată. Mulţi s-au încurcat în această poveste şi au amestecat în ea multe teorii. După ce vei lua o doctorie, îţi vor spune aceia: „La început te vei simţi mai rău, dar apoi îţi va trece." Să spunem că te doare obrazul. Celălalt îţi dă o palmă puternică şi te doare mai tare, aşa încât starea de mai înainte, ţi se pare o glumă, şi o suporţi uşor. Mai există şi unii care sunt bolnavi numai cu închipuirea. Unul ca acesta merge la medic, iar acela îi spune: „Pleacă, nu ai nimic." Merge din nou şi medicul iarăşi îi spune: „Pleacă, nu ai nimic." Merge apoi la homeopat. Acesta ştie că nu are nimic, dar nu îi spune, ci îi dă un praf, pentru a-i linişti gândul aceluia şi astfel îi trece durerea. „M-am făcut bine", spune acela. Aceasta este înşelăciune! Apoi mai sunt şi alţii care, neputându-se aranja nicăieri în altă parte, merg la homeopatie şi astfel îşi găsesc o ocupaţie. Dar lucrul acesta este primejdios. Se încurcă diferiţi inşi în treaba aceasta şi nimeni nu poate avea încredere în ei. Apoi, resping toate celelalte tratamente.

Eu aş fi de acord mai degrabă cu un botanist, cu un om de ştiinţă. Dar există şi mulţi escroci. Unul spune că poate cunoaşte toate bolile numai privind în ochii celui bolnav. Sunt şi eu de acord că unele boli se pot depista în felul acesta, dar cum va cunoaşte acela inima privind în ochi. Altul spune că prin ureche poate vindeca toate bolile. Bagă în ea nişte ace. Prostii. Aceştia sunt nişte escroci. Este nevoie de discernământ în toate acestea.»

Între condiţiile obligatorii pe care un creştin-ortodox trebuie să le îndeplinească pentru a fi pomenit la Sf. Liturghie, se numără: „să nu creadă în vrăji / superstiţii populare ori „ştiinţifice" păgâneşti şi să nu ia sfat în necazurile lor de la vrăjitori şi ocultişti (chiar botezaţi ortodox): radiestezie, bioenergie, acupunctură, telepatie, telekinezie, hipnoză, dianetică, meditaţie transcendentală, spiritism, yoga, sau alte forme de vrăjitorie europeană şi orientală." (Cateheza - Învăţătura despre comportamentul creştin în biserică)

De asemenea, păcatele care sunt iertate prin spovedanie, dar ne opresc de la împărtăşanie, sunt: «credinţa în horoscop, zodiac, astrologie etc. Practicile vrăjitoreşti şi magice, atât „populare", cât şi: bioenergia, radiestezia, yoga, spiritismul, meditaţia transcendentală, zen-budismul, dianetica, parapsihologia, hipnoza, precum şi consultarea celor care le săvârşesc.» (idem)

Totodată,în „Îndreptarul de Spovedanie pentru mireni" al părintelui Cleopa, regăsim următoarele păcate:

"M-am lepădat de unica şi dreapta credinţă în Dumnezeu, cea ortodoxă, trecând la alte credinţe eretice, sectare, schismatice sau filosofii (evrei, musulmani, budhişti, baptişti, penticostali, adventişti, iehovişti, stilişti, catolici, atei etc.). Am practicat yoga, arte marţiale, dianetică, bioenergie, parapsihologie, radiestezie, telepatie, hipnotism, spiritism, meditaţia transcendentală, zen-budismul şi alte asemenea acestora( homeopatie, acupunctură, osteopatia ca şi chiropractică, masaj bioenergetic, shiatsu, medicina holistică, radiestezie, cromoterapie, cristaloterapie, reflexoterapie, reflexologie, medicina ayurvedică, dialogism transcendental, meditaţia transcendentală, numărul de aur, puterea gândului, gândirea pozitivă, mişcarea de integrare spirituală în absolut MISA, urinoterapia, helioterapia, longevitate, aromoterapie, botanoterapie, presopunctură, bioenergie, magie albă, magnetoterapie, magnetism, scientologie, auditare, electropsihometru (E-metru), dianetică, engramele minţii, orgonomie, spiritism, medium, credinţa în puteri energetice, cosmice, vrăjitorie cu calculatorul (biorezonanţă) şi orice altă medicină cu orice altă denumire care nu se foloseşte de puterile vindecătoare pe care le-a pus Dumnezeu ori în Sfintele Taine ale Bisericii Ortodoxe ori în legile naturale fizice sau chimice (cum sunt bunele metode medicale clasice: medicamentele, plantele, fizio- şi kinetoterapia). Am apelat la orice medicină care se bazează pe puterile „vindecătoare", miraculoase, bioenergetice ale omului, aparaturii sau naturii şi care indiferent de denumire este vrăjitorie (exemple de termeni moderni folosiţi în vrăjitoriile şi/sau şarlataniile moderne: paranormal, structuri subtile electromagnetice a celulelor şi componentelor sale, reglaj de energie, reglaj al câmpului magnetic, energii Yin şi Yang, energii pozitive şi negative, diluţie şi/sau dinamizare homeopatică sau atingerea „esenţei dumnezeieşti a creaţiei" - idee care provine din erezia panteismului) Am îndemnat şi pe alţii la aşa ceva."

"Cei care practică yoga, bioenergie, radiestezie sau altceva asemănător acestora (care acceptă reîncarnarea sau destinul), să se supună canoanelor pentru vrăjitori, până la îndreptare."

Sfântul Teofan Zăvorâtul spunea că atât sănătatea, cât şi boala sunt mijloace de mântuire aflate în mâinile şi în purtarea de grijă pentru noi a lui Dumnezeu, atunci când oamenii se folosesc atât de una, cât şi de cealaltă în duhul credinţei. Acestea duc, însă, la pierzare atunci când oamenii se folosesc de ele în chip samavolnic. Fără dreapta credinţă şi fără dreapta socoteală, acceptarea fără discernământ a aşa-numitelor terapii alternative reprezintă un real pericol pentru creştinii-ortodocşi, atraşi în capcana cumplită a ereziilor.

"Ce este credinţa fanatică? Credinţa care nu are la bază dreapta socoteală. Are un elan în toate: posteşte prea mult, se nevoieşte prea mult, o ia straşnic cu postul, cu milostenia, cu lepădarea de sine, cu metaniile şi n-are un bilanţ, n-are o dreaptă socoteală. Credinţa fanatică ştii cum este? Cum ai încărca o maşină cu fel de fel de bunătăţi şi pe urmă i-ai da drumul la o vale mare fără frână. Se duce şi unde ajunge, se răstoarnă. Gata! Aşa-i credinţa fanatică.

Nu aşa! Toată fapta bună trebuie s-o conducă dreapta credinţă în Iisus Hristos şi dreapta socoteală sau cumpăna dreaptă. Dumnezeiasca Scriptură zice: Nu te abate nici la dreapta, nici la stânga. Calea de mijloc este cale împărătească. Deci, o credinţă care nu are echilibru, o credinţă fără dreapta socoteală se numeşte fanatică. O ia într-o parte şi mai încolo se răstoarnă." ("Ortodoxia, credinţa mântuitoare", Arhim. Ilie Cleopa)