Centura de castitate - mit sau realitate. Pentru ce era folosit de fapt celebrul scut genital

Postat la: 11.04.2021 |

Cei mai mulţi îşi imaginează că aceste centuri de castitate au fost o realitate incontestabilă şi un simbol al barbarismului medieval îndreptat împotriva femeii. Ba chiar devine şi un simbol al oprimării femeii în Evul Mediu.

Centura de castitate este unul dintre cele mai faimoase simboluri ale percepţiei generale asupra Evului Mediu. Se spune că femeile erau obligate să le poarte cât bărbaţii erau plecaţi la război. Studiile actuale arată însă că o purtare zilnică producea moartea femeii într-o săptămână. Lumea medievală nu era nici pe departe la fel de barbară pe cât se crede, iar centurile de castitate erau mai mult o formă de umor al veacurilor trecute, spun specialiştii din timpurile noastre.

Aşa cum spun legendele şi poveştile, centura de castitate era folosită de nobilimea războinică medievală pentru a fi sigură de fidelitatea soţiilor pe timp de război. Este cunoscut faptul că nobilii plecau la război şi lipseau luni de zile, uneori şi câţiva ani. Pentru a fi siguri că soţia le rămâne fidelă, cel puţin la nivel sexual, dar şi pentru a nu se trezi cu copii nedoriţi, cavalerii le obligau pe consoarte să poarte, cât timp sunt plecaţi, centuri de castitate. Cel puţin aşa spun poveştile, începând cu a doua jumătate a secolului a XVI-lea.

Centura de castitate era un dispozitiv de metal, care acoperea organele genitale ale femeii păstrând două deschizături pentru nevoile fiziologice. Centura era prinsă cu un lacăt, iar cheia era ţinută cu sfinţenie de soţul plecat la război. Se spune că totul a plecat, de fapt, din perioada cruciadelor, atunci când nobilii plecau în expediţii îndelungate.

Există şi centuri de castitate în diferite muzee ale curiozităţilor, multe cu aspect înfricoşător. O centură de castitate este expusă la Musee de Cluny în Paris şi se spune că ar fi aparţinut Caterinei de Medici. Alta ar fi aparţinut Anei de Austria. Prima reprezentare grafică a unei centuri de castitate este prezentă în "Bellifortis", o lucrare din 1405 a unui inginer militar german Konrad Kyeser. Mai apoi există o abundenţă de referinţe scrise cu privire la centurile de castitate.

Analizând artefactele prezente, mai precis centurile de castitate păstrate în Europa, Lesley Smith, un istoric specializat în secolul al XVI-lea şi curator al castelului Tutbury din Marea Britanie, scria în 2007, pentru British Medical Journal: "Am călătorit peste hotare şi am văzut mai multe colecţii şi totuşi până acum nu am văzut nicio centură de castitate pentru care să avem dovezi clare că este medievală".

Pe scurt, mulţi istorici contemporani, experţi în istorie medievală, cred că centurile de castitate erau de fapt un mare mit şi că nu au fost niciodată purtate. Multe dintre artefacte ar fi fost realizate prin secolele XVII-XVIII. Ideea este susţinută mai ales de Albrecht Classen, autorul lucrării "The Medieval Chastity Belt: A Myth-Making Process" şi specialist în istorie medievală. Acesta a precizat că „niciun autor medieval de texte religioase, de penitenţă, didactice sau de drept nu a menţionat vreodată utilizarea centurii de castitate."

În plus, specialiştii sunt convinşi că dacă ar fi purtat o centură de castitate, o femeie nu ar fi supravieţuit mai mult de o săptămână, din cauza rănilor produse de marginile de fier. "Cum ar fi putut să fie purtate acele obiecte dure, mai ales în zona inghinală. Ar fi produs răni cuticulare din ce în ce mai adânci şi mai infectate în doar câteva zile", au precizat experţii de la Muzeul Semmelweis.

Chiar şi dacă ar fi fost îmbrăcate marginile în material protector, acesta ar fi trebuit schimbat aproape săptămânal, prin scoaterea centurii - ca să nu mai vorbim de igiena precară care ar fi adus alte probleme. Tocmai de aceea Classen susţine că, de fapt, centura de castitate era o formă de umor medieval la adresa celor care dovedeau o gelozie extremă. Mai precis, aşa cum spune Classen, era un simbol şi o satiră la adresa "fricii masculine de infidelitate".

Specialiştii au observat că în toate reprezentările femeilor cu centuri de castitate, în spatele draperiilor se afla şi amantul care avea a doua cheie. Cu alte cuvinte era ridiculizată gelozia şi era scos în evidenţă faptul că oricâte măsuri de precauţie şi-ar fi luat nobilul plecat la război, femeia găsea o cale să îl înşele dacă îşi dorea acest lucru.