• Tweet

Fostul procuror Sorin Eugen Iasinovschi de la Sectia pentru investigarea infractiunilor din justitie (SIIJ) a actionat corect cand a vorbit in presa despre dosarul privind presupusa fraudare a alegerilor de la Primaria Sectorului 1, in urma carora a fost desemnata castigatoare USR-ista Clotilde Armand. Daca ar fi persistat tacerea dinspre Ministerul Public, scandalul mediatic aflat in plina desfasurare ar fi compromis imaginea Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie (in cadrul caruia functiona SIIJ).

La aceste concluzii au ajuns judecatoarele Adina-Oana Surdu, Ruxandra-Monica Duta, Maria Hrudei, Lavinia Curelea, Liliana Visan si Georgiana Toader de la Inalta Curte de Casatie si Justitie in 3 aprilie 2023, cand au desfiintat avertismentul primit de Iasinovschi in 13 octombrie 2022 din partea Sectiei pentru procurori in materie disciplinara din Consiliul Superior al Magistraturii. O sanctiune primita intr-un dosar disciplinar deschis in 2021, la sesizarea Procurorului General din acel moment, Gabriela Scutea, scrie luju.ro.

Amintim ca in 13 octombrie 2022, procurorii CSM l-au sanctionat pe Iasinovschi - care intre timp demisionase din magistratura, in luna iunie - cu avertisment pentru „nerespectarea in mod nejustificat a dispozitiilor ori deciziilor cu caracter administrativ dispuse in conformitate cu legea de conducatorul parchetului" (art. 99 lit. m teza I din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor). Mai exact, Consiliul Superior al Magistraturii a considerat ca, prin interventiile televizate din vara anului 2021, anchetatorul SIIJ incalcase Ordinul nr. 235 din 25.08.2014 privind relatia dintre Ministerul Public si mass-media (emis de catre Procurorul General de la acea vreme, Tiberiu Nitu).

Prin aceeasi hotarare, Sectia pentru procurori in materie disciplinara a respins actiunea Inspectiei Judiciare in legatura cu abaterea de la art. 99 lit. a din Legea 303/2004: „manifestarile care aduc atingere onoarei sau probitatii profesionale ori prestigiului justitiei, savarsite in exercitarea sau in afara exercitarii atributiilor de serviciu". Subliniem acest lucru si veti vedea de ce.

Respingand acuzatia de manifestari dezonorante, Sectia pentru procurori a CSM a retinut, in esenta, ca in acele interventii televizate Sorin Iasinovschi a utilizat un limbaj adecvat, incadrandu-se astfel in limitele libertatii de exprimare. Cu toate acestea, Sectia a considerat ca iesirea in presa a magistratului a contravenit Ordinului 235/2014 al Procurorului General, prin simplul fapt ca Iasinovschi nu avea aprobare de la sefa PICCJ Gabriela Scutea sa iasa in mass media.

Totusi, hotararea de sanctionare a fost pronuntata cu patru voturi la unul. Opinia separata i-a apartinut procurorului CSM Codrut Olaru (foto 3), cel care a considerat ca actiunea disciplinara trebuie respinsa, pentru simplul fapt ca, prin acele interventii televizate, Sorin Iasinovschi, de fapt, a salvat situatia, nu a agravat-o. Mai exact, lipsa de reactie rapida a Parchetului General in scandalul electoral de la Sectorul 1 a lasat teren liber pentru speculatii mediatice care riscau sa afecteze imaginea PICCJ - speculatii care, de altfel, aparusera deja.

Opinia lui Olaru a fost preluata de catre completul de 5 de la ICCJ, care la 3 aprilie 2023 a respins definitiv actiunea disciplinara impotriva procurorului Iasinovschi.

Mentionam ca decizia ICCJ nr. 79/2023, pronuntata in dosarul nr. 88/1/2023 la 3 aprilie 2023, a fost motivata in ianuarie 2024.

Redam opinia separata a procurorului CSM Codrut Olaru:

„Potrivit art. 99 lit. m) din Legea nr.303/2004, constituie abatere disciplinara 'nerespectarea in mod nejustificat a dispozitiilor ori deciziilor cu caracter administrativ dispuse in conformitate cu legea de conducatorul instantei sau al parchetului ori a altor obligatii cu caracter administrativ prevazute de lege sau regulamente'.

Pentru a fi angajata raspunderea disciplinara, este necesar ca fapta ce constituie abatere disciplinara sa intruneasca elementele constitutive, cu referire la latura obiectiva, latura subiectiva si legatura de cauzalitate intre fapta savarsita si rezultatul produs.

Ca atare, numai indeplinirea cumulativa a elementelor constitutive ale abaterii disciplinare si inexistenta unor cauze de exonerare legitimeaza angajarea raspunderii disciplinare.

Angajarea raspunderii disciplinare este supusa cerintei indeplinirii cumulative a conditiilor generale referitoare la fapta, vinovatie si legatura de cauzalitate intre fapta ilicita si rezultatul produs, iar in ceea ce priveste vinovatia, aceasta trebuie constatata in mod cert, pe baza probatoriului administrat in cauza.

Forma de vinovatie ce caracterizeaza conduita procurorului este intentia, acesta realizand ca incalca obligatiile stabilite in sarcina sa si urmarind infrangerea normelor legale ce reglementeza aceste sarcini. De asemenea, nu se poate retine existenta abaterii disciplinare prev. de art. 99 lit. m) in cazul comiterii acesteia din culpa, intrucat, atunci cand legiuitorul a dorit sa incrimineze comiterea unei abateri disciplinare din culpa, a precizat in mod expres, aratand si gradul culpei.

Sub aspectul laturii subiective, apreciez ca nu sunt intrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare prev. de art. 99 lit. m), intrucat prin incalcarea Ordinului nr. 235/25.08.2014 privind relatia dintre Ministerul Public si mass media, paratul procuror nu a urmarit si nici nu a acceptat subminarea autoritatii procurorului general, ci tocmai protejarea imaginii Ministerului Public, prin clarificarea unor aspecte dezbatute de mass media in cadrul celor doua emisiuni, respectiv prin luarea unei pozitii, in timp real, pentru apararea, in ansamblu, a imaginii Sectiei pentru investigarea infractiunilor din justitie, dar si a activitatii procurorilor din cadrul acestei structuri, prin raportare la propria sa activitate.

De asemenea, din probele administrate in cauza nu rezulta in niciun fel faptul ca paratul procuror a prevazut rezultatul faptei sale si a urmarit producerea lui prin nerespectarea dispozitiilor ordinului mentionat anterior.

In cazul abaterii disciplinare prev. de art. 99 lit. m), urmarea imediata a faptei o constituie deteriorarea increderii si a respectului opiniei publice fata de functia de magistrat, cu consecinta afectarii imaginii justitiei, ca sistem si serviciu public.

Apreciez ca nu exista nici legatura de cauzalitate intre actiunea de nerespectare a ordinului procurorului general si urmarea produsa.

Aceasta intrucat urmarea faptei paratului procuror trebuie analizata in interdependenta cu abaterea disciplinara prev. de art. 99 lit. a), pentru care, in unanimitate, Sectia a stabilit ca prin interventia in cadrul emisiunilor televizate, procurorul lasinovschi Sorin Eugen si-a exercitat dreptul la libera exprimare cu privire la un subiect ce a generat dezbateri contradictorii in spatiul public, iar modalitatea de exprimare nu a fost de natura a aduce atingere independentei si impartialitatii justitiei si nici prestigiului ei.

Din moment ce interventia paratului procuror in cadrul celor doua emisiuni televizate nu nu a fost de natura a aduce atingere independentei si impartialitatii justitiei si nici prestigiului ei, este evident ca nu exista nici urmarea faptei de nerespectare a ordinului procurorului general, intre cele doua actiuni ale procurorului existand o legatura de la cauza la efect.

In concluzie, apreciez ca nu sunt intrunite cumulativ conditiile cumulative pentru angajarea raspunderii disciplinare din perspectiva dispozitiilor art.99 lit m) din Legea 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, republicata".

Prezentam cele mai importante fragmente din decizia ICCJ:

„Examinand hotararea atacata, in raport cu criticile formulate de recurent si dispozitiile legale incidente in cauza, Inalta Curte constata ca recursul este fondat, pentru urmatoarele considerente:

Potrivit prevederilor art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004, republicata, constituie abatere disciplinara 'nerespectarea in mod nejustificat a dispozitiilor ori deciziilor cu caracter administrativ dispuse in conformitate cu legea de conducatorul instantei sau al parchetului ori a altor obligatii cu caracter administrativ prevazute de lege sau regulamente'.

Sub aspectul laturii obiective, aceasta abatere disciplinara poate fi savarsita printr-o actiune sau inactiune neconforma cu indatoririle profesionale, concretizata in conduita procurorului de a nu respecta obligatiile de natura administrativa prevazute in legislatia primara sau secundara, ori in actele emise de conducerea parchetului potrivit legii.

In ceea ce priveste latura subiectiva, forma de vinovatie ce caracterizeaza conduita procurorului in acest caz este intentia, acesta realizand ca incalca obligatiile stabilite in sarcina sa si urmarind infrangerea normelor legale ce reglementeaza aceste sarcini.

Ca atare, numai indeplinirea cumulativa a elementelor constitutive ale abaterii disciplinare si inexistenta unor cauze de exonerare de raspundere legitimeaza angajarea raspunderii disciplinare a procurorului.

Or, din ansamblul probator al cauzei, Inalta Curte de Casatie si Justitie constata, in acord cu opinia minoritara exprimata in cadrul sectiei, ca nu sunt intrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevazute de art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004, republicata, intrucat, prin incalcarea Ordinului nr. 235 din 25.08.2014 privind relatia dintre Ministerul Public si mass-media, paratul procuror nu a prevazut, nu a urmarit si nici nu a acceptat subminarea autoritatii procurorului general, ci, dimpotriva, tocmai protejarea imaginii Ministerului Public, prin clarificarea unor aspecte dezbatute de mass-media in cadrul celor doua emisiuni televizate, respectiv prin luarea unei pozitii publice, in timp real, pentru apararea, in ansamblu, a imaginii Sectiei pentru investigarea infractiunilor din justitie, dar si a activitatii procurorilor din cadrul acestei structuri de parchet.

Instanta suprema reaminteste, in acest context, imprejurarea ca sistemul judiciar in ansamblul sau isi extrage autoritatea din increderea societatii, judecatorii si procurorii trebuind sa constientizeze in permanenta faptul ca influenteaza perceptia cetatenilor cu privire la justitie, nu doar prin actele indeplinite in exercitarea atributiilor de serviciu, ci si prin orice manifestare, atat in interiorul sistemului judiciar, cat si in spatiul public.

Pe de alta parte, magistratii, ca cetateni, au dreptul la libera exprimare, insa acest drept trebuie corelat cu obligatia de rezerva si cu cea de loialitate fata de sistemul judiciar, in sensul de a nu-l vulnerabiliza, de a nu transmite o perceptie gresita cu privire la calitatea actului de justitie si la profesionalismul, moralitatea si echilibrul celor care il infaptuiesc.

Altfel spus, excesul de prezenta in spatiul public a magistratilor trebuie legat de conceptul de impartialitate, care constituie esenta sistemului judiciar, primordiala din perspectiva respectarii dreptului la un proces echitabil si a infaptuirii justitiei.

Or, impartialitatea magistratilor este garantata in favoarea societatii prin instituirea sistemului de incompatibilitati, interdictii si incapacitati si presupune respectarea principiului egalitatii de tratament, a obligatiei de diligenta (in solutionarea cauzelor si in prevenirea conflictelor de interese), precum si a obligatiei de rezerva si discretie - prin gasirea si mentinerea echilibrului intre drepturile cetatenesti ale magistratilor si obligatiile acestora legate de exercitarea functiei.

In acest context, se cuvine a fi reiterate considerentele retinute anterior in jurisprudenta Completului de 5 judecatori cu privire la libertatea de exprimare a magistratilor. (...)

Din aceasta perspectiva, Inalta Curte subliniaza ca, in speta, maniera si circumstantele in care au avut loc interventiile televizate ale paratului procuror determina o circumscriere a acestora echilibrului intre dreptul sau la libera exprimare si obligatia sa de rezerva si discretie in exercitarea functiei de procuror in cadrul SIIJ.

Astfel, esential in transarea chestiunii deduse judecatii este stabilirea imprejurarii daca nerespectarea de catre domnul procuror Iasinovschi Sorin-Eugen a Ordinului Procurorului General, cu consecinta infrangerii principiului subordonarii si controlului ierarhic ce guverneaza activitatea Ministerului Public, a fost sau nu a fost justificata, in sensul prevederilor art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004, republicata, in conditiile in care nerespectarea actului administrativ nu a fost, practic, contestata in cauza.

Or, stabilirea caracterului justificat / nejustificat al incalcarii imputate recurentului urmeaza a fi facuta dintr-o dubla perspectiva.

In primul rand, trebuie remarcat faptul ca aceeasi fapta pretins ilicita, pusa in sarcina recurentului, a imbracat, in opinia Inspectiei Judiciare, atat elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevazute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, republicata, cat si pe cele ale abaterii disciplinare prevazute la art. 99 lit. m) din acelasi act normativ.

Cu alte cuvinte, Inspectia Judiciara a apreciat ca interventiile televizate ale recurentului, in legatura cu instrumentarea unui dosar penal, cu evitarea cailor legale de comunicare stabilite prin Ordinului Procurorului General al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie nr. 235 din 25.08.2014, este de natura sa incalce obligatia de rezerva impusa de statutul profesiei, astfel incat aduce atingere onoarei sau probitatii profesionale, ori prestigiului justitiei.

Inalta Curte reaminteste ca, prin hotararea recurata, Sectia pentru procurori in materie disciplinara, in unanimitate, a respins actiunea Inspectiei Judiciare impotriva recurentului-parat sub aspectul abaterii disciplinare prevazute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, republicata, retinand ca, deoarece institutia parchetului a fost pusa intr-o lumina nefavorabila, anterior interventiei domnului procuror in cele doua emisiuni, intrucat subiectul dezbatut viza tocmai lasarea in nelucrare a unui dosar cu un puternic impact mediatic, si deci pasivitatea procurorilor in instrumentarea cauzelor, modalitatea sa de exprimare nu a fost de natura a aduce atingere independentei si impartialitatii justitiei si nici prestigiului acesteia, astfel incat nu se circumscrie unei conduite a carei gravitate sa atraga raspunderea disciplinara a magistratului.

Or, in conditiile in care, in cauza, aceste statuari nu au fost contestate prin exercitarea caii de atac a recursului, ele au intrat in puterea lucrului judecat, impunandu-se atat instantei de judecata, in prezenta faza procesuala, generata de recursul paratului procuror, a carui situatie nu poate fi agravata, potrivit art. 502, raportat la art. 481 din Codul de procedura civila, cat si partilor litigante, deopotriva. In acest context, trebuie remarcata imprejurarea ca aceste concluzii ar veni in contradictie cu consecintele abaterii disciplinare inscrise la art. 99 lit. m) teza I din Legea nr. 303/2004, circumscrise finalmente afectarii imaginii sistemului judiciar, ceea ce nu poate fi primit.

In al doilea rand, corelativ celor retinute in precedent, trebuie subliniat faptul ca, in raport cu circumstantele si subiectul dezbaterilor televizate care au ocazionat interventiile imputate, de durata limitata in timp si impactul mediatic al acestora, tocmai o atitudine absoluta de rezerva si discretie, concretizata intr-o inactiune, intr-o neinterventie a recurentului-parat in timp real, ar fi fost de natura a conduce la compromiterea imaginii unitatii de parchet pe care acesta o conducea si, finalmente, la afectarea increderii societatii in sistemul judiciar in ansamblul sau. Cu alte cuvinte, urgenta reclamata de contextul disputat genereaza justetea demersului recurentului-procuror, prin incalcarea ordinului analizat.

In contextul celor retinute, Inalta Curte impune partilor concluzia potrivit careia nerespectarea de catre recurentul-parat-procuror Iasinovschi Sorin-Eugen a Ordinului Procurorului General al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie nr. 235 din 25.08.2014 a avut un caracter justificat, fata de circumstantele specifice, concrete si efective ale savarsirii faptei, ceea ce echivaleaza cu neintrunirea cumulativa a conditiilor cerute de prevederile art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004, republicata, pentru retinerea, in sarcina acestuia, a abaterii disciplinare statuate de textul legal citat, cum gresit s-a apreciat in opinia majoritara a Sectiei pentru procurori in materie disciplinara din cadrul CSM, imprejurare de natura sa determine casarea hotararii atacate, din perspectiva motivului de recurs prevazut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedura civila, vizand o gresita aplicare a normei legale sus-mentionate, care a pricinuit recurentului o vatamare - constand in pronuntarea unei solutii nefavorabile - ce nu poate fi inlaturata altfel.

In consecinta, pentru toate considerentele expuse, Inalta Curte va admite recursul declarat de domnul procuror Iasinovschi Sorin-Eugen impotriva Hotararii nr. 6P din 13.10.2022 pronuntate de Consiliul Superior al Magistraturii - Sectia pentru procurori in materie disciplinara, in dosarul nr. 2/P/2022, va casa, in parte, hotararea atacata si, rejudecand, va respinge actiunea disciplinara exercitata de Inspectia Judiciara impotriva recurentului-parat, sub aspectul savarsirii abaterii disciplinare prevazute de art. 99 lit. m) teza I din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecatorilor si procurorilor, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, ca nefondata".