• Tweet

PIB-ul Uniunii Europene va crește cu 25%, dar bugetul UE ar trebui să crească cu 85%! Aceasta este perspectiva pe care trebuie să o accepte statele menbre. Mare parte din bani vor merge către migrație și înarmare.

În anul 1202, la inițiativa papei Inocențiu al III-lea, începe cea de-a patra cruciadă, având misiunea teoretică de a elibera Ierusalimul, cucerit de legendarul sultan kurd Saladin (Ṣalāḥ ad- Dīn Yūsuf ibn Ayyūb ) în 1187. Între timp, cea de-a treia cruciadă (1189-1192), condusă militar de Richard Inimă de Leu, eșuează parțial, reușind doar eliberarea unor teritorii cucerite de Saladin, dar lăsând cetatea sfântă în stăpânirea musulmanilor.

Cruciada a IV-a este prima pe care monarhii apuseni nu o conduc, papa preferând să o organizeze doar cu cavaleri, feudali ușor de făcut să rămână sub ascultarea pontifului.

Deși ținta inițială era de a ataca Egiptul, cel mai important teritoriu al lui Saladin, cruciații își încep luptele prin declanșarea unui război cu regele maghiar și ocupă, de la acesta, cetatea dalmată Zara, pe care o predau foștilor stăpânitori, venețienii, în schimbul banilor de care aveau nevoie. După cucerirea Zarei, cruciații hotărăsc că ar fi mult mai profitabil să uite de războiul sfânt împotriva musulmanilor și să atace Imperiul Bizantin, o pradă bogată și ușor de cucerit.

Pretextul nu a întârziat să apară: nevolnicul Alexios al IV-lea revendica tronul pe care îl pierduse tatăl său detronat. Zis și făcut: la 12 aprilie 1204, în Joia Mare, într-un dispreț absolut pentru calendarul creștin, cavalerii apuseni au pătruns în Constantinopol și l-au ucis pe împăratul Alexios V Dukas, poreclit „Murtiflos" (Sprâncenatul).

A doua zi, în Vinerea Mare a Săptămânii Mari din 1204, cruciații au început cel mai mare jaf și masacru din istoria creștinismului, întrecând cu mult ororile făcute de invadatorii musulmani.

Au fost violate mii de femei, inclusiv călugărițe, au fost distruse și jefuite palatele bizantine, au fost furate moaște și au fost pângărite altare și biserici. Orașul a fost înecat într-o baie de sânge.

Cel mai sinistru simbol al acestui jaf este vizibil și acum: patru cai de bronz au fost furați de la Hipodromul din Constantinopol și mutați la Veneția pentru a fi integrați în fațada Bazilicii San Marco, unde stau și astăzi, amintind tuturor de odioasa barbarie din Vinerea Mare a anul 1204.

Efectul pe termen lung al ocupării și jefuirii Constantinopolului nu a fost nicidecum politic, căci împărțirea imperiului între cavalerii apuseni a sfârșit repede, după doar câteva zeci de ani, în 1261 împăratul Mihai al VIII-lea Paleologul recucerind centrul Imperiului Bizantin și sfârșind astfel zilele Imperiului latin al Constantinopolului.

Efectul major a constat însă în divizarea profundă și ireversibilă (până astăzi, cel puțin) a lumii creștine, căci, deși marea schismă se produsese la 1054, în viața reală ea nu era deloc percepută și, mai ales, trăită de credincioși. Ororile săvârșite de cruciați înainte de sărbătoarea Învierii din acel blestemat an 1204 nu au fost, însă, niciodată uitate sau iertate și au despărțit creștinătatea în două, răsăritenii ortodocși fiind separați de cei apuseni, conduși de episcopul Romei.

Din 1998, bugetul Uniunii Europene este stabilit ca un plan financiar pe termen mediu, care definește limitele anuale ale cheltuielilor comunitare.

În 1999, urmare a negocierilor „Agendei 2000″, a apărut ideea stabilirii politicii bugetare pe o perioadă de 7 ani, între 2000 și 2006. Fixându-se perspective bugetare pe șapte ani, adoptate de Consiliul UE și de Parlamentul European, s-a creat un cadru financiar multianual, care facilitează adoptarea anuală a bugetului și controlul asupra evoluției cheltuielilor. Perspectivele financiare pe 2000-2006 au inclus, pentru prima oară, credite pentru lărgirea Uniunii.

Practic, „perspectivele financiare" de atunci nu erau decât precursorul actualului instrument: Cadrul Financiar Multianual. Dar să reținem că era vorba despre bugete anuale de la 92,5 miliarde ECU în 1999 până la 114,5 miliarde ECU în 2006 (ECU fiind atunci o monedă virtuală comună, înainte de adoptarea EURO). Pentru comparație, vorbim de aproape 700 de miliarde de Euro, la nivelul anilor 2005-2006.

Următorul cadru financiar multianual, 2007-2014, a fost un buget de 975 de miliarde de euro. A urmat cadrul financiar multianual 2014-2021, cu un buget de 1083 de miliarde de euro. Apoi, actualul cadru financiar multianual (2021-2027), cu un buget anunțat și aprobat de 1074,3 miliarde de euro, în linie cu cel precedent. La acest buget s-a adăugat, sub pretextul crizei pandemice din 2020-2021 un așa-numit pachet „de redresare și reziliență"- Next Generation EU, în valoare de 750 de miliarde de euro.

Practic, Comisia von der Leyen, cu acordul șefilor de state sau de guverne au crescut bugetul UE în actualul cadru cu 70%, fără a avea în niciun fel acordul formal al statelor membre. Căci planurile naționale de redresare și reziliență nu au fost votate în parlamentele naționale niciodată.

Ei bine, pachetul Next Generation EU, care a crescut suma aflată la dispoziția Comisiei Europene, de la 1,07 trilioane de euro la peste 1,8 trilioane de euro, trebuie să se sfârșească la finalul anului 2026. Și atunci, bugetul UE multianual ar trebui să revină la o sumă ușor peste 1 trilion de euro, în linie cu evoluția economiei europene.

Numai că acum apare bomba aruncată de Ursula von der Leyen: aceasta propune, nici mai mult nici mai puțin decât un buget de două trilioane de euro (1980 miliarde de euro, mai precis) pentru perioada următorului cadru financiar multianual, 2028-2034. Adică aproape dublu față de cadrul financiar actual, 2021-2027 !

Numai că, fix acum șapte ani, în 2018, când se propunea bugetul pentru perioada actuală, PIB-ul Uniunii Europene era de 13 600 de miliarde de euro, iar anul acesta se prognozează că va PIB-ul cumulat al Uniunii va atinge 17 000 de miliarde de euro. Adică PIB-ul crește cu 25%, dar bugetul Uniunii ar trebui să crească cu 85%!

E drept că, în actualul exercițiu, 2021-2027, Comisia Europeană a avut, practic, două bugete paralele (unul dintre ele, Mecanismul de Redresare și Reziliență, ilegitim și nevotat de niciun for democratic), în sumă totală de peste 1,8 trilioane de euro. Dar asta nu este o premisă a continuării la un asemenea nivel al cheltuielilor. Mai ales că toate aceste sume se vor extrage din economiile statelor membre, state aflate într-o continuă pierdere de competitivitate față de principalii competitori, SUA , China și celelalte mari economii.

Slăbiciunea economiilor europene în raport cu celelalte economii importante de pe glob este cât se poate de evidentă:

- în anul 2019, creșterea economică în UE a fost de 1,5%, în SUA de 2,6%, în China de 6%;
-în anul 2020, scăderea economică în UE a fost de 5,6% , în SUA de 2,2%, și am avut creștere de 2,2 % în China;
-în anul 2021, creșterea economică a fost de 6,3% în UE, 6,1% în SUA și 8,4% în China;
- în anul 2022, creșterea economică a fost de 3,6% în UE, 2,5% în SUA și 3% în China;
- în anul 2023, creșterea economică a fost de 0,43% în UE, 2,9% în SUA și 5,2% în China;
- în anul 2024, creșterea economică a fost de 0,9% în UE, 2,8% în SUA și 5% în China.

De ce plecăm de la comparația cu anul 2019? Simplu, pentru că este primul an în care von der Leyen a condus Comisia Europeană și este anul în care a început cea de-a treia cruciadă a Uniunii Europene, cea împotriva energiei din cărbune și gaze, adică cea împotriva emisiilor de gaze cu efect de seră.

Acum, pentru a fi cât se poate de clar, după cruciada împotriva gazului și cărbunelui, creșterea economică agregată a UE de până azi a fost de 7%, în SUA de 15%, iar în China de 30%!

Cu alte cuvinte efectul politicilor von der Leyen și a celor 750 de miliarde de euro cheltuiți în plus față de bugetul aprobat a fost o creștere economică pe jumătatea creșterii din SUA și de patru ori mai mică decât creșterea din China.

Ei bine, după tot acest dezastru, Comisia Europeană ar vrea să stoarcă și mai mulți bani din economia europeană, deja sleită de prețurile imense la energie impuse de actuala cruciadă a lui von der Leyen. Și o spune, fără nicio rușine, chiar în propunerea sa.

Iată de unde vrea să ia bani în plus Comisia :

-9,6 miliarde de euro/anual din direcționarea a 30% din încasările schemei de taxare a emisiilor de carbon (ETS 1), de la bugetele naționale către bugetul UE;
-1,4 miliarde de euro/anual din direcționarea a 75% din încasările schemei de transfer a emisiilor de carbon din state ne-membre (CBAM);
-15 miliarde de euro/anual din aplicarea unei noi taxe, plătibile direct către UE , de 2 euro/kg pentru deșeurile electrice, electrotehnice și electronice necolectate;
-11,2 miliarde de euro/anual din direcționarea, de la bugetele naționale către cel al UE, a 15% din încasările obținute din producția produselor din tutun și a țigaretelor;
-6,8 miliarde de euro/anual din instituirea unei noi taxe, plătibile direct către UE, pe veniturile companiilor cu cifră de afaceri de peste 100 de milioane de euro/anual.

Practic, Ursula von der Leyen cere, 44 de miliarde de euro/anual în plus, din economia europeană, 300 de miliarde de euro pe toți cei șapte ani. Dintre care jumătate, adică 21,8 miliarde de euro/anual sunt proveniți din taxe noi impuse firmelor și consumatorilor europeni! La care se adaugă încă 14,3 miliarde de euro, colectați în plus de la statele membre, care urmare a inflației, generate tot de prețurile la energie uriașe induse de către Comisia Europeană. Adică, oameni buni, peste 58 de miliarde de euro/anual în plus de smuls de la contribuabilii europeni:

Oficial, scopul propunerii de buget pentru perioada 2028-2034 a lui von der Leyen este acela de a crea o Europă „mai independentă", care să nu se mai bazeze pe alții. Președintele Comisiei declară următoarele priorități: competitivitatea, securitatea, apărarea, securitatea alimentară, autonomia strategică și extinderea Uniunii.

În teorie sună frumos, dar în practică von der Leyen dorește să stoarcă mai mulți bani de la companiile și de la populația din UE. Dar aceleași companii și aceiași populație vor trebui să plătească mai mult și către propriile bugete naționale. Căci toate statele membre (cu excepția Austriei, Ciprului, Maltei și Irlandei, care nu sunt state NATO) tocmai ce s-au angajat să își crească cheltuielile naționale pentru apărare de la 2% din PIB la 5% din PIB în următorii ani!

A da mai mulți bani către Comisia Europeană înseamnă două lucruri. Pe de o parte, se va slăbi puterea financiară a companiilor europene și nivelul de trai al europenilor, iar de cealaltă se va crea un centru de putere în paralel cu statele membre, care să aibă putere de viață și de moarte asupra politicilor publice din toate țările membre.

Ei, dar exact ca în exemplul cruciadei a IV-a, care a plecat să elibereze Ierusalimul, dar a sfârșit prin a cuceri, jefui și distruge Constantinopolul, iată, de fapt pe ce vrea Ursula von der Leyen să cheltuiască suplimentar:

-se va dubla bugetul pentru funcționarea agențiilor europene pentru migrația și se va tripla bugetul pentru azilanți, migranți și „integrarea" acestora:
-va crește de 5 ori bugetul alocat apărării și spațiului și de 10 ori cel dedicat „mobilității militare":
- va crește cu 70% bugetul pentru promovarea rolului global al UE;
-va crește cu 50% bugetul comun al programului Erasmus, dar și a unor alte programe care nu au legătură cu educația precum: cel pentru Justiție, cel pentru „Cetățeni, egalitate, drepturi și valori";
- va crește de patru ori suma alocată, la comun, programelor pentru securitate nucleară, cu cele pentru „pregătire pentru sănătate";
- se reduce suma totală alocată, la comun, pentru programele pe care s-a construit actuala Uniune Europeană, cum ar fi coeziune și politica agricolă comună, programe care acum reprezintă baza bugetului UE:
-un sfert din banii pentru întreg cadrul financiar multianual vor merge către un „fond european pentru competitivitate", unde, pe lângă actualul program „Horizon" și 67 de miliarde de euro pentru de-carbonizare, vor apărea 55 de miliarde de euro pentru așa-numita „tranziție digitală", 130 de miliarde de euro pentru „apărare și spațiu", 22 de miliarde de euro pentru „bio-economie" etc.

Oameni buni, Ursula von der Leyen anunță că vrea să elibereze Ierusalimul, dar de fapt vrea să distrugă Constantinopolul. Și aici Constantinopolul reprezintă de fapt statele naționale.

Căci acestora vrea Comisia Europeană să le ia o parte din banii colectați la bugetele naționale. Și economiile acestora vor fi îngenuncheate de noi taxe și impozite aberante. Iar scopul final: finanțarea unor politici care vor distruge stilul de viață și bunăstarea europeană: azilanți, migranți, integrarea acestora, armata europeană, de-carbonizarea, pregătirea pentru pandemii, programe pentru „cetățeni , egalitate, valori, etc". Adică finanțarea elucubrațiilor din ultimii ani.

În contrast cu politica oficială de la Bruxelles, noi, cetățenii statelor membre nu trebuie să uităm că Uniunea Europeană are nevoie să continue să sprijine temele mari, cele pentru care a fost proiectată: dezvoltarea regională, reducerea diferențelor de dezvoltare, politica agricolă comună, combaterea sărăciei (fondul social european, adică). Europa trebuie să își crească economia cel puțin în același ritm cu competitorii săi, nu să se înarmeze în paralel și pentru NATO și pentru UE. Europa are nevoie de competitivitate economică, nu de azilanți și migranți.

Petrișor Peiu