• Tweet

Legea RPC privind relațiile externe, promulgată de președintele Xi Jinping, are ca scop consolidarea poziției globale a Chinei și contestarea ordinii mondiale conduse de Occident. Această lege consacră, de asemenea, controlul lui Xi asupra politicilor diplomatice și de securitate națională și introduce măsuri legale de represalii împotriva amenințărilor percepute la adresa intereselor Chinei. Criticii susțin că legea ar putea dăuna imaginii internaționale a Chinei, în special în rândul întreprinderilor globale, și ridică întrebări cu privire la angajamentul Beijingului față de legile și normele internaționale.

Președintele chinez Xi Jinping a promulgat o nouă lege privind afacerile externe pentru a legitima măsurile dure pe care Beijingul le ia împotriva "intimidării" Occidentului "hegemonic". Statutul, "Legea privind relațiile externe ale Republicii Populare Chineze (RPC)", care a intrat în vigoare la 1 iulie, va ancora, de asemenea, aspirația de lungă durată a liderului suprem de a construi o ordine globală centrată pe China, care va contesta cadrul stabilit de Alianța occidentală condusă de SUA de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Legea codifică, de asemenea, controlul total pe care Xi, care este secretar general al Partidului Comunist Chinez (PCC) și președinte al Comisiei militare centrale (CMC) a acestuia, îl exercită asupra tuturor politicilor privind diplomația și securitatea națională. Legea prevede că RPC "rămâne fidelă viziunii unei securități globale comune, cuprinzătoare, cooperative și durabile și depune eforturi pentru a consolida cooperarea internațională în domeniul securității și participarea sa la mecanismele de guvernanță a securității globale". Ea subliniază dreptul Beijingului de a "lua contramăsuri corespunzătoare și măsuri restrictive" împotriva actelor care încalcă dreptul și normele internaționale și care "pun în pericol suveranitatea, securitatea și interesele de dezvoltare ale Chinei", scrie Global Times. Statutul este un răspuns la "noile provocări în relațiile externe, mai ales în condițiile în care China s-a confruntat cu frecvente interferențe externe în afacerile sale interne sub hegemonia occidentală cu sancțiuni unilaterale și jurisdicție de lungă durată". Legislația legalizează măsuri precum contra-sancțiunile și includerea pe lista neagră a cetățenilor și instituțiilor străine ca represalii la măsurile similare pe care SUA și alte țări occidentale le-au luat împotriva firmelor din RPC.

Cu toate acestea, mentionează Global Times, observatorii au remarcat că cea mai recentă demonstrație a presupusei "diplomații a lupilor războinici" a Beijingului ar putea afecta imaginea internațională a Chinei, în special în rândul multinaționalelor încă interesate de piața RPC. La începutul acestui an, promulgarea unei legi de contraspionaj îi pune deja pe oamenii de afaceri din diferite țări într-o situație potențial compromițătoare. Acest lucru se datorează faptului că Beijingul are interpretări proprii și unice cu privire la ceea ce constituie "spionaj" sau "scurgere de secrete de stat". Din primăvară, autoritățile de securitate publică au luat măsuri drastice împotriva mai multor companii multinaționale de due diligence, precum și a firmelor care se ocupă de contabilitate și de alte date financiare sensibile ale concernelor chineze. Administrația PCC a restricționat, de asemenea, activitățile firmei americane de IT Micron, într-un aparent răspuns de tip "tit-for-tat" la eforturile Washingtonului de a pedepsi firmele chineze de IT care au legături cu unitățile militare și de securitate națională.

O altă problemă ridicată de guvernele străine și de camerele de comerț cu sediul în China este aceea că, deși noua lege susține că Beijingul respectă cartelele Națiunilor Unite, precum și toate legile internaționale, practicile globale bine cunoscute, cum ar fi libertatea de informare, dezvăluirea participațiilor acționarilor și licitațiile deschise pentru contracte, nu sunt adesea respectate de cadrele din RPC. Mai mult, accentul pus de conducerea Xi pe respectarea integrității teritoriale a națiunilor mari și mici pare să fie în contradicție cu refuzul său de a condamna invazia Rusiei în Ucraina. De asemenea, "flexarea fără menajamente a mușchilor Armatei Populare de Eliberare (APL) în Strâmtoarea Taiwan, în Marea Japoniei și în Marea Chinei de Sud denotă angajamentul Beijingului de a respecta legile internaționale și normele globale". Pretențiile RPC de a deține 90% din Marea Chinei de Sud au fost contestate în repetate rânduri de ONU și de organisme de drept internațional cu autoritate, cum ar fi Curtea de Apel de la Haga.

Se înțelege că administrația Xi dorește să demonstreze puterea diplomatică a Chinei într-un moment în care întâmpină eșecuri pe diferite fronturi de politică externă. Așa-numita "tentativă de lovitură de stat" a grupului de mercenari Wagner împotriva Kremlinului la sfârșitul lunii iunie a subminat puterea Rusiei în general și a președintelui Vladimir Putin în special. În timp ce Beijingul a continuat să ofere sprijin retoric Moscovei, declinul puterii Federației Ruse - văzută ca un aliat-cheie în aparenta încercare a lui Xi de a crea o "axă a statelor autocrate" care include țări grupate în cadrul Organizației de Cooperare de la Shanghai și al mecanismului BRICS - a afectat capacitatea Beijingului de a contracara provocarea SUA și a aliaților săi din Europa și Asia. Cooperarea consolidată în domeniul apărării între SUA și India, la care s-a ajuns în timpul vizitei premierului Narendra Modi la Washington luna trecută (iunie), a dăunat, de asemenea, eforturilor aparente ale Beijingului de a împiedica India să devină parte a ceea ce consideră a fi un "NATO asiatic". India este un membru de lungă durată al grupului de națiuni Quad (SUA, India, Japonia și Australia), al cărui obiectiv include limitarea expansionismului chinez în regiunea Indo-Pacific. Instanțele de cooperare în domeniul apărării între India, pe de o parte, și Japonia, Vietnam și Filipine, pe de altă parte, au crescut, de asemenea, exponențial.

Răspunsul dur al administrației Xi la "politica de reținere anti-China", presupus a fi condusă de Washington, pare să contrazică eforturile Beijingului de a reasigura multinaționalele că RPC va continua să ducă mai departe politica ușilor deschise începută de Marele Arhitect al Reformei, Deng Xiaoping, în 1978. La deschiderea forumului global "Davos de vară" de la Tianjin, la sfârșitul lunii iunie, premierul Li Qiang, considerat un protejat al lui Xi, a făcut apel în special la investitorii occidentali să vină în RPC. "Economia mondială se află într-o fază critică de bulversare", a declarat Li. "Nu ar trebui să ne întoarcem la izolare". Cu toate acestea, Li, al cărui portofoliu este economia chineză, nu a precizat noi măsuri pentru a atrage capitalul străin. Promisiunile făcute anterior de Beijing cu privire la liberalizarea controlului asupra mișcărilor valutare și alte măsuri considerate a restricționa oportunitățile de afaceri ale multinaționalelor nu au fost încă onorate.

Observatorii internaționali au ridicat întrebarea dacă Legea privind relațiile externe este orientată în principal spre consolidarea statutului lui Xi, asemănător cu cel al lui Mao, de "nucleu al partidului pe viață". Potrivit sinologului Minxin Pei, în timp ce statutul "oferă Beijingului un instrument legal pentru a impune sancțiuni adversarilor săi în viitor... Beijingul nu are nevoie de acest instrument juridic pentru a-și pedepsi adversarii". Recentele măsuri de reprimare exercitate de conducerea Xi împotriva companiilor americane și a altor multinaționale arată că administrația PCC posedă deja o cutie de instrumente formidabilă pentru a se răzbuna pe sancțiunile pe care țările occidentale le-au impus RPC. Venind la scurt timp după "insurecția" Grupului Wagner de la Moscova, autoritatea suplimentară pe care noua lege i-a conferit-o lui Xi pare a fi un indiciu că liderul suprem dorește garanții suplimentare împotriva amenințărilor reale și potențiale la adresa statutului său de "nucleu pe viață". Într-adevăr, încă de pe vremea răposatului președinte Mao Zedong și a maestrului reformator Deng Xiaoping, este bine stabilită tradiția conform căreia liderul nr. 1 al partidului are responsabilități exclusive în formularea politicilor externe și de securitate națională, în special în ceea ce privește țările și regiunile majore, precum SUA, Rusia, Japonia și UE.

Având în vedere deciziile controversate ale lui Xi de a-l susține pe bunul său prieten Vladimir Putin și de a se angaja într-o competiție acerbă cu coaliția "anti-China" condusă de SUA, este posibil ca liderul chinez de vârf să simtă nevoia de a se adăposti sub o nouă legislație. În ultimele câteva luni, pe rețelele de socializare chineze au circulat numeroase voci care se opun susținerii de către Xi a efortului de război al lui Putin împotriva Ucrainei. Potrivit institutului de sondaje japonez Genron-npo, "peste jumătate dintre chinezi fie se opun invaziei Rusiei în Ucraina, fie consideră că este greșit". În plus, în mediile de socializare chineze a circulat o notă despre care se spune că ar fi fost scrisă de fostul ministru adjunct de externe Fu Ying, care se opune poziției vehemente anti-americane a administrației PCC. Ambasadorul Fu ar fi ridicat întrebarea "ce țări vor fi alături de China odată ce aceasta va fi împotmolită într-o confruntare feroce cu americanii". În timp ce cele mai urgente probleme cu care se confruntă chinezii tineri și bătrâni se referă la șomaj și la diminuarea prestațiilor de securitate socială, Xi ar putea dori să distragă atenția de la problemele economice interne către presupusele sale realizări de peste hotare.

Din mai multe perspective, așadar, Legea privind relațiile externe servește la legitimarea - și consolidarea - obiectivelor de politică externă stabilite de Xi de când a venit la putere în 2012. Printre acestea s-au numărat "Marea renaștere a națiunii chineze" (care include un cuvânt mult mai mare de spus pentru China în stabilirea regulilor de circulație în domenii care se întind de la finanțe la geopolitica globală); Inițiativa Belt and Road; și construirea unei alianțe a statelor non-occidentale care se găsesc constrânse de ordinea mondială condusă de SUA. În măsura în care ambițiile Chinei de a se afla în primele rânduri în domeniul tehnologiei, inclusiv în ceea ce privește semiconductorii și inteligența artificială, au fost frustrate de boicoturile impuse de SUA și aliații săi, ambițioasa proiecție a puterii lui Xi s-a confruntat cu o formidabilă respingere. În ultimii trei ani, BRI a înregistrat performanțe slabe din cauza eșecului băncilor și conglomeratelor chineze de a finanța în mod adecvat proiecte transcontinentale a căror viabilitate economică este îndoielnică. Manifestările de asertivitate atât din partea Moscovei, cât și a Beijingului au consolidat cooperarea în domeniul apărării între statele NATO - precum și eforturile liderilor NATO de a stimula cooperarea în domeniul apărării cu aliații americani din Asia, cum ar fi Japonia și Coreea de Sud. Indiferent de succesul Legii privind relațiile externe, aceasta a arătat în mod indirect vulnerabilitatea obiectivelor de politică externă extrem de ambițioase și pline de foc ale președintelui Xi.