MAGA se transferă în MEGA: Revoluția lui Trump sosește în Europa. "Actuala ordine e dezordinea viitorului!"

Postat la: 27.06.2025 |

MAGA se transferă în MEGA: Revoluția lui Trump sosește în Europa.

În numai șase luni, SUA au trecut de la promovarea democrației liberale și liberului schimb la promovarea iliberalismului și protecționismului. Acum acea revoluție a ajuns și în Europa, forțând blocul să-și modifice viziunea despre lume - și odată cu aceasta și locul în respectiva lume.

După ce a discutat cu 16.000 de persoane din 12 țări europene, organizația noastră, European Council on Foreign Relations (ECFR), a constatat că victoria lui Trump i-a modificat Europei atât natura politicii interne cât și poziția geopolitică.

Extrema dreaptă europeană s-a preschimbat aproape peste noapte din apărători înflăcărați ai suveranității naționale împotriva federalismului UE în avangarda unei mișcări transnaționale care pledează pentru un soi de naționalism definit prin civilizație [„civilizational nationalism" în original; similar cu islamismul sau naționalismul chinez modern - n.trad.]. La rândul lor, multe dintre partidele de centru - sau mai degrabă foștii globaliști - s-au reinventat acum drept noii suveraniști, apărând demnitatea națională de presupusa interferență ideologică de care acuză ei Washingtonul.

Nici simpatizanții partidelor populiste europene nu mai pot fi considerați reprezentanți ai votului de protest.

Conform datelor noastre majoritatea simpatizanților partidelor de extrema dreaptă (am examinat 10 astfel de partide în total) pe care i-am chestionat consideră că realegerea lui Trump e benefică pentru SUA și-i privesc măsurile cu simpatie și bucurie. Cam la fel cu conducătorii de extrema dreaptă din UE, care-i copiază lui Trump toate politicile, de la cea de imigrație până la detonarea birocrațiilor naționale.

Rezultatul acestei situații pare a fi precipitarea unei relații transatlantice ideologice, în contextul căreia continentul nu mai e divizat în țări pro- și anti-SUA, ci în partide pro- și anti-Trump. De exemplu, spre deosebire de dezbinarea declanșată de invadarea Irakului în 2003, Europa de Est nu mai este acum mai pro-americană decât Europa de Vest datorită unui consens societal mai robust în această privință, ci din cauză că partidele de extrema dreaptă sunt mai robuste în Est.

Totuși, nu e încă lămurit dacă extrema dreaptă europeană va fi un mare beneficiar sau o victimă a revoluției lui Trump.

Pe de o parte - cum a fost și cazul Brexit - realegerea lui le demonstrează că pot reveni la putere. Dar dacă populația se va întoarce împotriva lui Trump și a măsurilor lui, atunci aceste partide vor fi marii perdanți. Susținerea lor populară depinde de Trump în același fel în care partidele comuniste din Europa de Vest depindeau în vremea războiului rece de cum privea populația URSS-ul și politicile sale.

La capătul opus al spectrului observăm acum unele dintre cele mai tradițional atlantiste partide - de pildă Uniunea Creștin-Democrată din Germania - reinventându-se în calitatea de protectori ai suveranității naționale împotriva Americii lui Trump. E o schimbare care se reflectă și în rezultatele sondajelor noastre, care demonstrează clar că țările care par a fi astăzi cele mai sceptice față de America erau ieri vârful de lance al atlantismului: Regatul Unit, Germania și Danemarca.

Danemarca e un caz special - 86% din respondenți consideră deficient sistemul politic american - care ilustrează cel mai bine reorientarea radicală a populației, dar nu pentru că Trump ar ataca Europa, ci pentru că îi amenință Danemarcei suveranitatea națională.

La fel de spectaculoasă e și preschimbarea identității geopolitice a Europei, dat fiind că realegerea lui Trump a silit-o să-și ia în sfârșit în serios propria apărare.

Mai exact, sondajele noastre arată că teama de o agresiune rusă rămâne limitată la țările direct învecinate, dar la nivel paneuropean nu se constată vreo tendință clară de îngrijorare referitor la un război nuclear sau mondial.

Sondajele noastre indică însă acum majorități naționale în favoarea măririi bugetului militar, menținerii sprijinului pentru Kiev, chiar și dacă SUA și l-ar retrage, și, în multe țări, chiar și introducerea serviciului militar obligatoriu. În toate țările examinate - mai puțin Italia și Ungaria - majorități de peste 60% doresc chiar și construcția unul element de descurajare nucleară european, și numai o parte propun un astfel de element la nivel național.

În vreme ce blocul se transformă, europenii încă se îndoiesc că se vor putea reînarma suficient de repede pentru a se putea apăra fără SUA - mai ales pe termen scurt. Marele paradox vizibil în sondajele noastre e acela că deși europenii sunt conștienți de riscurile presupuse de politicile lui Trump, ei sunt în continuare încrezători că Trump nu va retrage trupele americane din Europa, iar relația transatlantică se va repara cu ușurință odată ce el își va fi părăsit funcția.

Întrebarea e: sunt ei naivi în privința naturii revoluției lui Trump sau sunt pur și simplu realiști în privința obiectivelor pe care UE e capabilă să le atingă pe termen scurt?

Acum, când liderii europeni ai NATO se adună la Haga pentru a conveni asupra unei ținte istorice de cheltuieli militare de 5% din PIB, răspunsul ar putea fi unul surprinzător. Se spune că agitatorul revoluționar francez Louis Antoine de Saint-Just ar fi afirmat odinioară că „actuala ordine e dezordinea viitorului". Europa de astăzi ilustrează esența acelei maxime.

O analiză POLITICO

loading...
DIN ACEEASI CATEGORIE...
PUTETI CITI SI...

MAGA se transferă în MEGA: Revoluția lui Trump sosește în Europa. "Actuala ordine e dezordinea viitorului!"

Postat la: 27.06.2025 |

0

În numai șase luni, SUA au trecut de la promovarea democrației liberale și liberului schimb la promovarea iliberalismului și protecționismului. Acum acea revoluție a ajuns și în Europa, forțând blocul să-și modifice viziunea despre lume - și odată cu aceasta și locul în respectiva lume.

După ce a discutat cu 16.000 de persoane din 12 țări europene, organizația noastră, European Council on Foreign Relations (ECFR), a constatat că victoria lui Trump i-a modificat Europei atât natura politicii interne cât și poziția geopolitică.

Extrema dreaptă europeană s-a preschimbat aproape peste noapte din apărători înflăcărați ai suveranității naționale împotriva federalismului UE în avangarda unei mișcări transnaționale care pledează pentru un soi de naționalism definit prin civilizație [„civilizational nationalism" în original; similar cu islamismul sau naționalismul chinez modern - n.trad.]. La rândul lor, multe dintre partidele de centru - sau mai degrabă foștii globaliști - s-au reinventat acum drept noii suveraniști, apărând demnitatea națională de presupusa interferență ideologică de care acuză ei Washingtonul.

Nici simpatizanții partidelor populiste europene nu mai pot fi considerați reprezentanți ai votului de protest.

Conform datelor noastre majoritatea simpatizanților partidelor de extrema dreaptă (am examinat 10 astfel de partide în total) pe care i-am chestionat consideră că realegerea lui Trump e benefică pentru SUA și-i privesc măsurile cu simpatie și bucurie. Cam la fel cu conducătorii de extrema dreaptă din UE, care-i copiază lui Trump toate politicile, de la cea de imigrație până la detonarea birocrațiilor naționale.

Rezultatul acestei situații pare a fi precipitarea unei relații transatlantice ideologice, în contextul căreia continentul nu mai e divizat în țări pro- și anti-SUA, ci în partide pro- și anti-Trump. De exemplu, spre deosebire de dezbinarea declanșată de invadarea Irakului în 2003, Europa de Est nu mai este acum mai pro-americană decât Europa de Vest datorită unui consens societal mai robust în această privință, ci din cauză că partidele de extrema dreaptă sunt mai robuste în Est.

Totuși, nu e încă lămurit dacă extrema dreaptă europeană va fi un mare beneficiar sau o victimă a revoluției lui Trump.

Pe de o parte - cum a fost și cazul Brexit - realegerea lui le demonstrează că pot reveni la putere. Dar dacă populația se va întoarce împotriva lui Trump și a măsurilor lui, atunci aceste partide vor fi marii perdanți. Susținerea lor populară depinde de Trump în același fel în care partidele comuniste din Europa de Vest depindeau în vremea războiului rece de cum privea populația URSS-ul și politicile sale.

La capătul opus al spectrului observăm acum unele dintre cele mai tradițional atlantiste partide - de pildă Uniunea Creștin-Democrată din Germania - reinventându-se în calitatea de protectori ai suveranității naționale împotriva Americii lui Trump. E o schimbare care se reflectă și în rezultatele sondajelor noastre, care demonstrează clar că țările care par a fi astăzi cele mai sceptice față de America erau ieri vârful de lance al atlantismului: Regatul Unit, Germania și Danemarca.

Danemarca e un caz special - 86% din respondenți consideră deficient sistemul politic american - care ilustrează cel mai bine reorientarea radicală a populației, dar nu pentru că Trump ar ataca Europa, ci pentru că îi amenință Danemarcei suveranitatea națională.

La fel de spectaculoasă e și preschimbarea identității geopolitice a Europei, dat fiind că realegerea lui Trump a silit-o să-și ia în sfârșit în serios propria apărare.

Mai exact, sondajele noastre arată că teama de o agresiune rusă rămâne limitată la țările direct învecinate, dar la nivel paneuropean nu se constată vreo tendință clară de îngrijorare referitor la un război nuclear sau mondial.

Sondajele noastre indică însă acum majorități naționale în favoarea măririi bugetului militar, menținerii sprijinului pentru Kiev, chiar și dacă SUA și l-ar retrage, și, în multe țări, chiar și introducerea serviciului militar obligatoriu. În toate țările examinate - mai puțin Italia și Ungaria - majorități de peste 60% doresc chiar și construcția unul element de descurajare nucleară european, și numai o parte propun un astfel de element la nivel național.

În vreme ce blocul se transformă, europenii încă se îndoiesc că se vor putea reînarma suficient de repede pentru a se putea apăra fără SUA - mai ales pe termen scurt. Marele paradox vizibil în sondajele noastre e acela că deși europenii sunt conștienți de riscurile presupuse de politicile lui Trump, ei sunt în continuare încrezători că Trump nu va retrage trupele americane din Europa, iar relația transatlantică se va repara cu ușurință odată ce el își va fi părăsit funcția.

Întrebarea e: sunt ei naivi în privința naturii revoluției lui Trump sau sunt pur și simplu realiști în privința obiectivelor pe care UE e capabilă să le atingă pe termen scurt?

Acum, când liderii europeni ai NATO se adună la Haga pentru a conveni asupra unei ținte istorice de cheltuieli militare de 5% din PIB, răspunsul ar putea fi unul surprinzător. Se spune că agitatorul revoluționar francez Louis Antoine de Saint-Just ar fi afirmat odinioară că „actuala ordine e dezordinea viitorului". Europa de astăzi ilustrează esența acelei maxime.

O analiză POLITICO

DIN ACEEASI CATEGORIE...
albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE