• Tweet

După patru ani în care în fruntea Guvernului României s-au aflat doi premieri ai PNL și unul de la PSD, țara noastră a ajuns „pe marginea prăpastiei" din punct de vedere economic - o spun chiar actualii guvernanți. Liderii politici au ignorat semnalele de alarmă ale cetățenilor, ale economiștilor, ale opoziției, ale instituțiilor internaționale.

Astfel, România a ajuns să aibă cea mai mare inflație din UE și cel mai mare deficit bugetar din blocul comunitar. Noul lider PNL, premierul Ilie Bolojan, susține că haosul generat de predecesorii săi trebuie îndreptat - din păcate, cu sacrificii din partea populației. Astfel, se discută despre majorarea TVA-ului, a accizelor, a diverselor, impozite precum impozitul pe dividende, impozitul pe jocuri de noroc etc.

În rândul societății civile există îngrijorarea că astfel de situații se vor putea repeta, pentru că din partea liderilor politici nu există niciun fel de responsabilitate pentru deciziile nocive din punct de vedere economic. Unele voci susțin chiar în spațiul public faptul că Marcel Ciolacu (PSD), Nicolae Ciucă (PNL) și Florin Cîțu (PNL), deci premierii României de după ultimele alegeri, ar trebui să fie trași la răspundere, judecați pentru „subminarea economiei naționale". Însă, în Codul penal nu mai este prevăzută o astfel de infracțiune.

Infracțiunea de subminare a economiei naționale a fost prevăzută în Codul penal din perioada vechiului regim. Astfel, potrivit Legii nr. 15/1968, art. 165:

„Fapta de a folosi o organizaţie din cele prevăzute în art. 145 (n.r. - organizații de stat), ori de a împiedica activitatea normală a acesteia, dacă fapta este de natura sa submineze economia naţională, se pedepsește cu închisoare de la 5 la 15 ani, interzicerea unor drepturi şi confiscarea parţială a averii. Dacă fapta prevăzută în alineatul precedent a produs pagube importante economiei naţionale, pedeapsa este detenţiune pe viaţa şi confiscarea totală a averii, sau închisoarea de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi şi confiscarea parţială a averii".

Din 2014 nu mai există infracțiunea de subminare a economiei naționale, an în care a intrat în vigoare noul Cod penal (Legea nr. 286/2009). Potrivit legiuitorului, decizia a avut în vedere armonizarea legislației naționale cu cea europeană, adaptarea la noile realități sociale și economice, respectiv protejarea valorilor sociale de alte infracțiuni, precum cele de corupție, spălare de bani sau abuz în serviciu. De-a lungul timpului, diverse persoane și/sau formațiuni politice au promovat inițiative legislative cu ajutorul cărora politicienii care produc pagube să și răspundă în fața instanței de judecată, pentru „subminarea economiei naționale".

În 2016, deputatul PSD Ninel Peia a propus „Legea Conștiinței Naționale", care includea reincriminarea subminării economiei naționale. În 2021, avocatul Dan Chitic, reprezentant al societății civile, a propus „Legea Suveranității". În 2022, senatoarea Diana Șoșoacă, dată afară din AUR, a depus proiectul „Legea suveranității - Legea pentru protejarea interesului superior și suveran al poporului și al cetățeanului român", iar în 2024, George Simion a promovat un proiect asemănător, în cadrul „Planului Simion", pentru alegerile prezidențiale. Niciuna dintre inițiativele menționate nu a avut succes. Ori nu a primit votul majorității parlamentare, ori nici măcar nu a intrat la vot.

Însă, există alte prevederi legale pentru tragerea la răspundere a oficialilor și a foștilor oficiali din guvern, avertizează avocatul Toni Neacșu, fost judecător. „Cadrul juridic actual permite atragerea răspunderii penale a membrilor Guvernului pentru gestionarea dezastruoasă a bugetului public. Nu e nevoie de inventarea unor infracțiuni de pe vremea comunismului, care oricum nu s-ar putea aplica retroactiv. Exista o lege a responsabilității ministeriale (Legea 115/1999), iar Codul penal e plin de infracțiuni în care astfel de fapte ar putea fi încadrate, desigur, doar dacă se face dovada fie a unor acte de corupție, fie încălcarea cu intenție a unor legi referitoare la buna administrare a finanțelor publice, fie de neglijență în aplicarea acestora", a declarat Toni Neacșu, pentru Ziare.com.

În Codul penal în vigoare există infracțiunea de trădare (art. 394 C. pen.), care se pedepsește cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și înaltă trădare (art. 398 C. pen.). Infracțiunea de trădare se referă la „provocare de război contra țării sau de înlesnire a ocupației militare străine; subminare economică, politică sau a capacității de apărare a statului; aservire față de o putere sau organizație străină; ajutarea unei puteri sau organizații străine pentru desfășurarea unei activități ostile împotriva securității naționale". În cazul infracțiunii de înaltă trădare, aceasta se referă la Președintele României sau de către un alt membru al Consiliului Suprem de Apărare al Țării (CSAT), pentru săvârșirea infracțiuni precum trădarea (art. 394 C. pen.), trădarea prin transmitere de informații secrete de stat (art. 395 C. pen.), trădarea prin ajutarea inamicului (art. 396 C. pen.), acțiuni împotriva ordinii constituționale (art. 397 C. pen.). Pentru înaltă trădare, pedeapsa este detențiunea pe viață sau închisoare de la 15 la 25 de ani.

Practic, în cazul lit. b) din art. 394 Cod penal, „subminarea economică, politică sau a capacității de apărare a statului" nu reprezintă o infracțiune distinctă. Pentru ca un politician să fie tras la răspundere pentru infracțiunea de la art. 394 C. pen., adică pentru trădare, trebuie să existe probe solide, astfel încât să se poată constata că respectivul a organizat sau a participat la acțiuni ilegale, cu scopul de a afecta securitatea națională - aspect ce rezultă chiar din Codul penal, „Titlul X. Infracțiuni contra securității naționale".

„Este exagerat sa se vorbească despre trădare în acest context, pentru simplul considerent că aceasta presupune intrarea în contact cu o putere străină, pentru a suprima suveranitatea sau independența României. Soluția e aplicarea strictă a legilor actuale, controale serioase ale Curții de Conturi, cea care veghează chiar la legalitatea cheltuielilor publice, autosesizări ale Parchetului General, iar nu apelul retoric la soluții penale iluzorii", a mai punctat Toni Neacșu.

Codul penal actual - Legea nr. 286/2009 a fost adoptat în 2009 și a intrat în vigoare în februarie 2014. Acesta a fost elaborat sub coordonarea Ministerului Justiției, în perioada 2004-2008, în timpul guvernelor conduse de către Călin Popescu-Tăriceanu. Astfel, a fost înlocuit Codul penal din 1968 - Legea nr. 15/1968. Din 1990, Codul din perioada comunistă a fost modificat treptat, pentru a elimina prevederile specifice vechiului regim. Infracțiuni precum propaganda împotriva orânduirii socialiste sau subminarea economiei naționale au fost eliminate sau reformulate pentru a se alinia la principiile democratice și la economia de piață.

Codul penal din 1968 l-a înlocuit pe cel al lui Carol al II-lea. În vremea comuniștilor, printre pedepsele prevăzute se numărau confiscarea averii și chiar pedeapsa cu moartea, aplicată în special pentru infracțiuni politice. Codul penal din vremea lui Carol al II-lea a fost adoptat în anul 1936 și a intrat în vigoare în 1937. A fost influențat de codurile penale italiene și germane, dar și de legislația românească anterioară. A introdus principii mai moderne, precum individualizarea pedepselor și protecția drepturilor fundamentale, dar a păstrat pedepse severe, inclusiv pedeapsa cu moartea pentru anumite fapte. A reglementat infracțiuni precum trădarea, spionajul sau subminarea economiei naționale, reflectând preocupările statului pentru securitatea națională.

Primul cod penal modern a fost cel introdus de către Alexandru Ioan Cuza, în 1864, după Unirea Principatelor din 1859. A fost un cod inspirat după Codul penal francez, din 1810, al lui Napoleon, adaptat contextului românesc. Codul lui Cuza a fost primul cod penal unitar din statul român, aplicat în Moldova și în Țara Românească. Prin intermediul acestei legi au fost introduse principii moderne precum egalitatea în fața legii, abolirea pedepselor corporale și a torturii. Astfel, au fost stabilite pedepse precum închisoarea, munca silnică și amenzile. Infracțiunile erau clasificate în crime, delicte și contravenții, iar pedepsele variau în funcție de gravitate.