Dreapta MAGA americană: Cum a devenit o armă ideologică a conservatorilor un simbol al "marxismului cultural" demonizat de republicani

Postat la: 18.04.2025 |

Într-un peisaj politic tot mai fragmentat și ideologizat, numele lui Antonio Gramsci - marxist italian, întemnițat de regimul fascist și autor al influentelor Caiete din închisoare - reapare, paradoxal, nu în discursul stângii, ci în arsenalul ideologic al dreptei conservatoare americane, scrie Wall Street Journal.

Printre cei care îl revendică se numără Christopher Rufo, poate cel mai vocal și influent activist conservator din SUA la ora actuală. Cunoscut pentru campaniile sale împotriva teoriei critice a rasei și a inițiativelor de diversitate și incluziune în învățământul superior, Rufo este și cel care a dus la plecarea Claudinei Gay din funcția de rector al Universității Harvard.

Dar ceea ce surprinde este sursa sa de inspirație: Gramsci, comunistul care, în timpul regimului lui Mussolini, a propus o revoluție culturală lentă, de lungă durată, care să schimbe fundamentele ideologice ale societății prin cucerirea „hegemoniei culturale". (n.r. Antonio Gramsci este considerat unul dintre simbolurile „marximului cultural" sau chiar teoreticianul care ar sta în spatele acestuia. În ultimii 20 de ani, republicanii și conservatorii din SUA și-au acuzat adversarii democrați de stânga de marxism cultural, arătând ca dovadă ideologia „woke" care a pătruns în toate păturile societății americane, de la școli și universități, la filmele și serialele de la TV).

„Gramsci oferă o hartă a modului în care funcționează politica: intelectualii, instituțiile, legile, cultura, chiar și folclorul - toate fac parte din același mecanism de influențare și control", spune Rufo, cercetător senior la influentul Manhattan Institute, think-tank conservator din New York.

Gramsci a murit în 1937, dar teoriile sale au rămas un reper pentru înțelegerea felului în care ideile domină societatea, nu prin forță, ci prin consens cultural. În Caietele din închisoare, el a încercat să explice de ce clasa muncitoare italiană, deși marginalizată economic, a susținut fascismul. Răspunsul său: hegemonia culturală - adică mecanismele prin care instituțiile sociale, educaționale, media și religioase impun o viziune asupra lumii ca fiind „naturală".

Este exact ceea ce Rufo și aliații săi conservatori susțin că se întâmplă astăzi în universități, mass-media și cultura populară. „Lupta noastră împotriva teoriei critice a rasei, a ideologiei de gen, împotriva universităților capturate de stânga și a programelor DEI este, în esență, o luptă pentru hegemonie culturală", afirmă el.

Această linie de gândire nu este complet nouă în dreapta americană. Andrew Breitbart, fondatorul portalului cu același nume și influent promotor al ideologiei alt-right, spunea deja în urmă cu un deceniu că „politica este un derivat al culturii". În anii '90, Gramsci era citat de paleoconservatori precum Paul Gottfried și Sam Francis, ideologi influenți în campaniile lui Pat Buchanan.

Astăzi, însă, strategia a devenit politică oficială. Administrația Trump, revenită cu o agendă mai radicală decât în primul mandat, a înghețat finanțări în valoare de 2,26 miliarde de dolari pentru universități precum Harvard. Alte instituții, între care Columbia, acuzată de toleranță față de protestele pro-palestiniene, au pierdut sute de milioane din bugetele federale. Programele de diversitate au fost șterse de pe site-urile oficiale, iar Departamentul Educației, în curs de restructurare, a concediat deja jumătate din personal.

Inspirându-se din modelul gramscian, administrația americană își propune nu doar să reformeze, ci să „reocupe" simbolic spațiile culturale percepute ca ostile: universități, redacții, instituții de cercetare.

Fenomenul nu este singular. Lideri ai dreptei radicale din alte state, precum Giorgia Meloni în Italia, Marine Le Pen în Franța sau Jair Bolsonaro în Brazilia, au recunoscut influența lui Gramsci în strategia lor de contestare a hegemoniei culturale a stângii. Președintele argentinian Javier Milei a afirmat într-un interviu cu Tucker Carlson că poartă „un război cultural zilnic" împotriva metodelor gramsciene de infiltrare ideologică în artă, educație și mass-media.

În acest context, cartea la care lucrează Rufo - How the Regime Rules, un adevărat „manifest al noii drepte" - este văzută ca o piatră de temelie a unei strategii pe termen lung. O strategie care vizează nu doar câștigarea de alegeri, ci remodelarea imaginarului colectiv american.

„Războiul acesta nu se dă cu gloanțe sau cu legi, ci cu filme, cărți, piese de teatru și poezie. Este un război cultural, dar nu mai puțin dur", scria în 2022 Curtis Yarvin, unul dintre ideologii neoficiali ai noii drepte americane.

Utilizarea gândirii lui Gramsci de către dreapta conservatoare este, la prima vedere, un paradox. „Puțini gânditori par mai greu de cooptat de dreapta decât Antonio Gramsci", notează un volum colectiv apărut recent la Cambridge University Press, World of the Right. Și totuși, exact structura gândirii gramsciene - cu accentul pus pe cultură, instituții și mituri - oferă instrumentarul perfect pentru o strategie de „recucerire" culturală.

Este o inversare a sensului istoric al ideilor lui Gramsci. Dacă el visa la o emancipare colectivă de sub dominația culturală a burgheziei și a Bisericii, astăzi ideile sale sunt folosite pentru a justifica revenirea la o formă de autoritate tradițională.

„Lumea veche moare, iar cea nouă se chinuie să se nască" scria Gramsci în anii interbelici, descriind o epocă de criză globală. Mulți intelectuali conservatori cred că exact același lucru se întâmplă acum - și sunt hotărâți să modeleze lumea care urmează, susține WSJ.