• Tweet

O descoperire arheologică remarcabilă din Indonezia amenință să zguduie din temelii înțelegerea noastră asupra începuturilor civilizației. Piramida Gunung Padang, situată pe un deal vulcanic din vestul arhipelagului, este considerată de unii cercetători cea mai veche construcție piramidală de pe planetă - nu datând din mileniul al III-lea î.Hr., precum cele egiptene, ci chiar din urmă cu aproximativ 25.000 de ani, cu mult înaintea apariției agriculturii (cu 20 de milenii).

Această structură masivă, cu terase amplasate pe versanții unui deal, atrage atenția prin arhitectura sa unică și prin materialele care ar fi fost folosite, precum lava solidificată (andezit) sculptată cu o precizie neobișnuită pentru acea perioadă. Dacă ipoteza vechimii și a originii artificiale va fi confirmată, aceasta ar putea rescrie capitole întregi din istoria umanității, indicând că oamenii preistorici dispuneau de cunoștințe avansate de construcție mult mai devreme decât se credea până acum.

Cu toate controversele și scepticismul științific generate de metodele și concluziile inițiale, statul indonezian a decis reluarea cercetărilor asupra sitului Gunung Padang, subliniind importanța acestuia ca potențială dovadă a unei civilizații antice și un punct cheie pentru înțelegerea originilor omenirii. Astfel, dezbaterile continuă, iar situl Gunung Padang rămâne un punct de interes major în cercetările privind începuturile civilizației.

Ipoteza celei mai vechi piramide de pe planetă a fost menționată inițial într-un studiu publicat în Archaeological Prospection, condus de geologul Danny Hilman Natawidjaja, de la Institutul Indonezian de Științe. Potrivit autorilor, cel mai vechi strat al piramidei ar fi fost mai întâi un deal natural, care ulterior a fost modificat cu măiestrie de o civilizație necunoscută.

„Studiul scoate la iveală abilități avansate de zidărie, existente încă din ultima perioadă glaciară. Această descoperire contrazice ideea convențională potrivit căreia civilizația umană și tehnicile sofisticate de construcție au apărut abia după revoluția agricolă, în urmă cu aproximativ 11.000 de ani", au explicat cercetătorii.

Mai mult, studiul făcea o paralelă cu alte situri enigmatice, precum Göbekli Tepe din Turcia, sugerând că oamenii din epoca pre-agrară ar fi avut deja cunoștințe remarcabile în construcții, chiar dacă agricultura nu fusese încă inventată. Deși ipoteza era fascinantă, nu a fost lipsită de critici. Mai mulți specialiști din comunitatea internațională au privit cu scepticism concluziile studiului. Printre cei mai vehemenți critici se numără arheologul britanic Flint Dibble, de la Universitatea din Cardiff, care și-a exprimat surprinderea că lucrarea a fost publicată „în forma actuală".

„Nu există dovezi clare că straturile îngropate ale structurii au fost create de mâna omului", a declarat Dibble pentru revista Nature. „Este o interpretare forțată a unor date geologice care nu susțin în mod convingător o origine artificială. Un material care se rostogolește pe un deal se va așeza, în medie, într-o anumită poziție", a explicat el, adăugând că semnele nu indică nici faptul că structura ar fi fost „modelată de mâna omului".

Între timp, și Bill Farley, arheolog la Southern Connecticut State University, a afirmat că „probele de sol vechi de 27.000 de ani de la Gunung Padang, deși au fost datate corect, nu prezintă semne caracteristice ale activității umane, cum ar fi urmele de cărbune sau fragmentele osoase".

În replică, Natawidjaja a declarat că se arată „deschiși cercetătorilor din întreaga lume care doresc să vină în Indonezia și să deruleze un program de cercetare la Gunung Padang", în timp ce co-editorul revistei Archaeological Prospection a confirmat că a fost demarată o anchetă asupra studiului publicat.

Deși inițial studiul despre piramida Gunung Padang a stârnit senzație prin propunerea unei vechimi de 25.000 de ani, ipoteza a fost puternic contestată, ceea ce a dus la retragerea articolului din revista Archaeological Prospection. Cauza invocată a fost „erori metodologice majore": cercetătorii au folosit date de carbonizare a solului care nu erau asociate cu artefacte umane, conducând astfel la concluzii neconvingătoare.

Retragerea studiului a fost confirmată oficial în martie 2024, însă situl Gunung Padang rămâne un punct important al cercetărilor arheologice și continuă să fascineze specialiștii în căutarea originilor civilizației. Ca urmare, în februarie 2025, ministrul indonezian al Culturii a cerut reluarea cercetărilor asupra sitului Gunung Padang, subliniind importanța acestuia ca potențială dovadă a unei civilizații antice.

În timp ce unii cercetători apreciază curajul de a provoca paradigme vechi de secole, alții atrag atenția că entuziasmul pentru „revoluționarea" istoriei trebuie temperat prin rigoare științifică. Gunung Padang a mai fost în centrul atenției și în trecut, dar studiul din 2023 a amplificat miza: dacă ipoteza se confirmă, istoria civilizației umane ar trebui rescrisă din temelii. De la Egiptul faraonic la Mesopotamia și Valea Indusului, toate și-ar pierde statutul de „leagăn al civilizației" în fața unui monument megalitic născut în obscuritatea epocii glaciare.

Până atunci, însă, Gunung Padang rămâne un loc al misterului și al disputei - între geologie și arheologie, între speculație și dovezi, între legendă și istorie. De altfel, în Indonezia există mai multe structuri notabile legate de piramide. Cea mai cunoscută este probabil Templul Borobudur, un vast templu budist construit sub forma unei piramide cu bază pătrată. Este considerat cel mai mare astfel de templu din lume, motiv pentru care a devenit sit UNESCO și o importantă atracție turistică. În plus, Puncak Jaya (sau Muntele Carstensz) este cel mai înalt munte din Oceania și se află tot în Indonezia, în vestul insulei Papua.