Noua Ordine Mondială și conspirația MERKEL - PUTIN (XIII)

• Tweet

Interesele economice ale Germaniei și Rusiei se întrepătrund atât de pregnant, fiind completate de cele politice și geostrategice, încât legătura strânsă dintre cele două state nu mai constituie un secret pentru nimeni. Din acest motiv, cancelarului german îi este din ce în ce mai dificil să disemineze prietenia sa cu țarul de la Moscova, urmând ca în cele din urmă să dea cărțile pe față, poziționându-se, probabil, undeva la limita desființării UE, și în același timp împotriva ambițiilor americane pe bătrânul continent.

Circa 30% din necesarul de gaze naturale, Germania îl primește direct din Rusia (55 mld. mc/an), prin gazoductul North Stream, de 1200 km de sub Marea Baltică, care unește portul rusesc Vyborg de cel german Greifswald. Și înainte, dar și după construcția acestui gazoduct, au mai existat două proiecte similare intitulate South Stream și Nabucco. Primul agreat de ruși, al doilea care să ocolească Rusia, deci de neacceptat pentru Putin. Deși amândouă ar fi trebuit date în folosință anul trecut, niciunul n-a fost finalizat încă. Mai exact, proiectul Nabucco a fost abandonat, iar lucrările la South Stream a fost sistate, ca sancțiune aplicată de UE, raportat la ocuparea peninsulei Crimeea de către ruși.

În același timp, însă, rușii și nemții au mai proiectat o conductă între cele două țări, tot pe sub Marea Baltică, intitulată North Stream 2. Ceea ce a iritat la culme multe state europene. Premierul italian, Matteo Renzi, a criticat dur la summitul UE, din decembrie anul trecut, duplicitatea Angelei Merkel, care aparent nu s-ar opune sancțiunilor aplicate Rusiei, însă pe la spate cooperează cu Kremlinul în interesul celor două țări prietene. Ceva mai reținut a procedat și președintele polonez al Consiliului European, Donald Franciszek Tusk, condamnând totuși faptul că dependența Europei de gazul rusesc se va majora la 80% și pe o singură rută, Gazprom ajungând în poziția dominantă de furnizor al Germaniei, cu un procent de 60% din necesar.

Ceea ce ne face să credem - pentru a câta oară? - că între Merkel și Putin există o înțelegere secretă pe termen lung, total contrară intereselor UE. Că altfel de ce s-ar fi aruncat cancelarul german cu capul înainte într-o afacere care ar pune în pericol interesele Germaniei? Mai mult, UE vrea să examineze această afacere dubioasă la Bruxelles, dar Merkel se opune vehement, în ciuda tuturor criticilor, fiind cât se poate de evident că gazoductele de pe fundul Mării Baltice marginalizează țările est-europene și nu numai pe piața energetică europeană. Ba chiar și securitatea energetică a multor state, dacă e să ne luăm după eurodeputatul polonez Jacek Saryusz-Wolski.

Deosebit de interesant în această poveste este faptul că, fostul cancelar al Germaniei, Gerhard Schröeder, înainte de a fi detronat de către Angela Merkel în anul 2005, a luat o ultimă decizie importantă: și-a dat acordul pentru construcția North Stream 1. Perioadă în care Vladimir Putin era președintele federației. Iar după această ispravă a ajuns într-o funcție importantă a companiei Gazprom, ca președinte al proiectului care a scandalizat Europa. Iar în aceste zile, când proiectul privind înființarea celui de-al doilea gazoduct direct între Rusia și Germania este îndelung și aspru criticat de UE, un sprijin cel puțin la fel de important ca al Angelei Merkel - dar de data asta pe față - este oferit de vicecancelarul german Sigmar Gabriel, lider de marcă al Partidului Social Democrat, care s-a aflat în subordinea lui Gerhard Schröeder timp de cinci ani.

Ca o concluzie preliminară adresată celor care ne-ar putea acuza la un moment dat de „scenarită conspiraționistă", credem că aceste informații ar trebui să le dea cât de cât de gândit. Că puțin îi pasă Angelei de geopolitici regionale ori mondiale, de alianțe și sancțiuni ori alte asemenea bazaconii, câtă vreme acestea se contrapun intereselor țării pe care o păstorește. Exact așa cum s-a întâmplat, îndeobște, de-a lungul istoriei, căci maioul este întotdeauna mai aproape de piele decât cămașa.

Ajunși în această fază a serialului de față, este momentul să ne aplecăm puțin atenția asupra deranjului privind migranții sau refugiații din Europa - cum doriți să le spuneți - și ce se ascunde în spatele acestui fenomen. În principal, opinia publică a ajuns astăzi la părerea că Merkel a călcat pe bec, când a promovat politica porților deschise pentru oricine, oricând și în orice condiții. Deoarece n-ar fi trebuit să comită una ca asta, prin puterea exemplului țării al cărei cancelar este, deoarece Europa va avea numai de pierdut. La o privire mai la rece asupra fenomenului migraționist, însă, dar mai ales luând în calcul interesele ascunse ale Germaniei față de-o asemenea abordare anti-europeană, suspiciunile privind distrugerea UE și crearea unei Noi Ordini pentru început europene, în alianță cu Rusia, încep să prindă contur.

Cititorului care ne-a suportat până aici alegațiile pe această temă trebuie să-i mulțumim, în aceeași măsură în care așteptăm criticile ori susținerile acestuia, de la caz la caz. Fiindcă nu sindromul „scenaritei" jurnalistice ne-a mânat spre-o atare abordare (citește „judecată de valoare"!), ci dovezile - adesea circumstanțiale, dar nu fără însemnătate - că Europei i se pregătește ceva.

Dan Coste

(va urma)