• Tweet

„Inima" Papei „sângerează când se gândește la Ucraina, la situația tragică și inumană din Gaza și la Orientul Mijlociu care este devastat de extinderea războiului". Leon al XIV-lea denunță încă o dată tragediile conflictului folosind cuvinte foarte dure, însă reamintește că nu este suficient să „îți ridici vocea"; este necesar și să acționezi suflecându-ți „mânecile pentru a fi constructori de pace și a promova dialogul", informează AVVENIRE.

Papa vorbește despre o „vehemență diabolică nemaivăzută până acum" care „pare să lovească teritoriile Orientului creștin" și arată cu degetul cauzele „false" ale conflictelor, „rezultatul unor simulări emoționale și al unei retorici" care trebuie „neapărat demascate" pentru că „oamenii nu pot muri din cauza știrilor false": îmi vine imediat în minte propaganda de război legată de războiul din Ucraina, dar și acuzația împotriva Iranului care ar fi construit bomba atomică, ce a declanșat atacul Israelului și apoi al SUA, dar care a fost negată însă de Agenția ONU pentru Energie Atomică însărcinată cu investigarea siturile din Teheran. În fața acestor situații, pontiful invită la „evaluarea cauzelor acestor conflicte, și la verificarea celor reale".

O intervenție plină de „indignare", cea a Papei, așa cum a definit-o însuși Leon al XIV-lea în fața participanților la Adunarea Plenară a Reuniunii Operelor pentru Ajutorul Bisericilor Orientale, care susține comunitățile ecleziale din țările creștinismului.

„Este într-adevăr trist - spune Papa - să asistăm astăzi, în multe contexte, la impunerea legii celui mai puternic, pe baza căreia se legitimează propriile interese. Este descurajant să vedem că forța legislației internaționale și a celei umanitare nu mai pare să oblige, fiind înlocuită de presupusul drept de a-i obliga pe alții cu forța. Acest lucru este nedemn pentru un om, este rușinos pentru umanitate și pentru conducătorii națiunilor".

Suveranul Pontif a pus apoi câteva întrebări care sunt de fapt o acuzație:

„Cum se poate crede, după secole de istorie, că acțiunile de război aduc pacea și nu se întorc împotriva celor care le-au condus? Cum se poate gândi la punerea bazelor viitorului fără coeziune, fără o viziune de ansamblu animată de binele comun? Cum se poate continua să trădăm dorințele de pace ale oamenilor cu o propagandă falsă de reînarmare, în iluzia deșartă că supremația rezolvă problemele în loc să alimenteze ura și răzbunarea?"

Întrebări care îi pun sub semnul întrebării pe cei care guvernează statele care țin oamenii înfometați, dar care cheltuiesc resurse considerabile pentru armament; și pe aceleași țări europene care au lansat uriașul și foarte costisitorul plan de reînarmare al continentului.

„Oamenii", spune Leon al XIV-lea, „sunt din ce în ce mai inconștienți de suma de bani care intră în buzunarele negustorilor morții și cu care s-ar putea construi spitale și școli; și în schimb, cele deja construite sunt distruse."

Cuvintele sale urmează învățăturile Papilor care l-au precedat: de la Francisc, care considera vânzarea de arme „cea mai mare ciumă din lume", până la Paul al VI-lea, care în discursul său din 1965 la ONU a declarat: „Nu poți iubi cu arme ofensive în mână".

Leon al XIV-lea se adresează din nou politicii explicând că există un „mod de a domni diferit de cel al lui Irod și Pilat: primul, de teama de a fi detronat, a ucis copii, care și astăzi continuă să fie sfâșiați de bombe; iar celălalt și-a spălat mâinile, așa cum riscăm să facem și noi în fiecare zi până la pragul ireparabilului." Pontiful a continuat discursul lansând un apel la „datoria de a rămâne onești și transparenți în marea corupției" și de a scăpa „din logica diviziunii și a represaliilor".

În discursul său, Papa le cere creștinilor să fie artizani ai păcii.

Cum? „Cred că, în primul rând, trebuie să ne rugăm cu adevărat. Depinde de noi să facem din fiecare știre și imagine tragică care ne lovește un strigăt de mijlocire către Dumnezeu." Și apoi „să ajutăm": solidaritatea ca răspuns la brutalitate, sugerează Leon al XIV-lea. Dar, adaugă el, „există mai mult, și spun asta gândindu-mă în special la Orientul creștin: există mărturia. Este chemarea de a rămâne fideli lui Isus, fără a fi prinși în tentaculele puterii. Este imitarea lui Hristos, care a învins răul iubind de pe cruce."

Papa a reflectat asupra războiului și păcii la întâlnirea pe care a avut-o cu reprezentanții Bisericilor Orientale. Așa cum a făcut la câteva zile după începutul pontificatului său, când, în timpul Jubileului Bisericilor Orientale, a ținut discursul său „programatic" despre pace, anunțând angajamentul său personal în căutarea de soluții și disponibilitatea Sfântului Scaun de a fi o răscruce de drumuri pentru întâlnirea dușmanilor. De data aceasta, Leon al XIV-lea le mulțumește creștinilor din Orient pentru „mărturia lor", mai ales „atunci când rămâneți în țările voastre ca discipoli ai lui Hristos" în ciuda „mizeriilor cauzate de război și terorism: mă gândesc la recentul atac teribil" din Biserica Ortodoxă Greacă Sfântul Ilie din Damasc, în Siria. Şi subliniază încă o dată„frumusețea tradițiilor orientale, a liturgiilor care îi permit lui Dumnezeu să locuiască în timp și spațiu, a cântecelor seculare, pline de laudă, glorie și mister, care ridică o cerere neîncetată de iertare pentru omenire". Îi amintește pe cei persecutați pentru credința lor, „figuri care, adesea ascunzându-se, se alătură marilor rânduri de martiri și sfinți ai Orientului creștin".

„În noaptea conflictelor sunteți martori ai luminii". Apoi citează o viziune celebră a lui Ioan Paul al II-lea: cea a unei Biserici care „trebuie să învețe din nou să respire cu cei doi plămâni ai săi, cel oriental și cel occidental". Din acest motiv, conchide Papa Leon, catolicii orientali nu ar trebui să mai fie considerați „veri îndepărtați care celebrează rituri necunoscute, ci frați și surori care, din cauza migrațiilor forțate, trăiesc alături de noi și manifestă un simț al sacrului și o credință cristalină".