• Tweet

Wendy Sherman crede că scopul său în discuțiile cu oficialii ruși care încep luni este de a le ține o lecție despre costul orgoliului. În schimb, ea este pregătită să conducă SUA, NATO și Europa pe calea ruinei, avertizează analistul minilitar Scott Ritter. Părerea expertului o redam in cele ce urmeaza:

Înaintea discuțiilor oficiale, secretarul de stat adjunct al SUA, Wendy Sherman, s-a întâlnit duminică la Geneva cu ministrul adjunct de externe rus, Serghei Ryabkov, căruia i-a spus că Washingtonul "ar saluta un progres autentic prin diplomație". (Misiunea Rusiei la Geneva). Dacă o negociere diplomatică critică a fost vreodată sortită eșecului încă de la început, discuțiile dintre SUA și Rusia pe tema Ucrainei și a garanțiilor de securitate rusești este aceea. Cele două părți nu pot nici măcar să se pună de acord asupra unei agende.

Din punctul de vedere al Rusiei, situația este clară: "Partea rusă a venit aici [la Geneva] cu o poziție clară care conține o serie de elemente care, în opinia mea, sunt de înțeles și au fost formulate atât de clar - inclusiv la un nivel înalt - încât abaterea de la abordările noastre pur și simplu nu este posibilă", a declarat presei ministrul adjunct de externe rus Serghei Ryabkov, după un dineu dinaintea întâlnirii de duminică, oferit de adjunctul secretarului de stat american Wendy Sherman, care conduce delegația americană.

Ryabkov se referea la cererile președintelui rus Vladimir Putin adresate președintelui american Joe Biden la începutul lunii decembrie privind garanțiile de securitate rusești, care au fost apoi prezentate în detaliu de Moscova sub forma a două proiecte de tratate, unul de tratat de securitate ruso-american, iar celălalt de acord de securitate între Rusia și NATO.

Acesta din urmă ar interzice Ucrainei să adere la NATO și ar exclude orice extindere spre est a alianței militare transatlantice. La momentul respectiv, Ryabkov a menționat laconic că SUA ar trebui să înceapă imediat să abordeze proiectele propuse, în vederea finalizării unui proiect atunci când cele două părți se vor întâlni. Acum, odată cu începerea reuniunii de luni, se pare că SUA nu au făcut nimic în acest sens.

"Discuțiile vor fi dificile", a declarat Ryabkov reporterilor după întâlnirea de la cină. "Ele nu pot fi ușoare. Ele vor fi de tip business. Cred că nu ne vom pierde timpul mâine". Când a fost întrebat dacă Rusia este pregătită să facă un compromis, Ryabkov a răspuns laconic: "Americanii ar trebui să se pregătească să ajungă la un compromis".

Se pare că tot ceea ce SUA a fost dispusă să facă a fost să reamintească Rusiei de așa-numitele "consecințe grave" în cazul în care Rusia ar invada Ucraina, lucru de care SUA și NATO se tem că este iminent, având în vedere amploarea și amploarea exercițiilor militare rusești recente din regiune, care au implicat zeci de mii de soldați. Această amenințare i-a fost adresată de Biden lui Putin în mai multe rânduri, inclusiv într-o convorbire telefonică inițiată de Putin săptămâna trecută pentru a ajuta la încadrarea discuțiilor viitoare.

Cu toate acestea, în ajunul întâlnirii Ryabkov-Sherman, secretarul de stat american Tony Blinken a reiterat pur și simplu aceste amenințări, declarând că Rusia se va confrunta cu "consecințe masive" dacă va invada Ucraina. "Este clar că i-am oferit două căi de urmat", a declarat Blinken, vorbind despre Putin. "Una este prin diplomație și dialog; cealaltă este prin descurajare și consecințe masive pentru Rusia dacă își reia agresiunea împotriva Ucrainei. Și suntem pe cale să testăm în această săptămână propunerea privind calea pe care vrea să o urmeze președintele Putin".

Este ca și cum atât Biden, cât și Blinken sunt surzi, muți și orbi când vine vorba de citirea Rusiei. Ryabkov a făcut aluzie la un fapt deja clarificat de ruși - nu va exista niciun compromis atunci când este vorba de interesele legitime ale Rusiei în materie de securitate națională. Iar dacă SUA nu pot înțelege cum de acumularea de putere militară cuprinsă într-o alianță militară care vede Rusia ca pe o amenințare existențială singulară la adresa securității membrilor săi este văzută de Rusia ca fiind amenințătoare, atunci nu înțeleg cum evenimentele din 22 iunie 1941 au modelat psihicul rusesc actual, de ce Rusia nu va mai permite niciodată ca o astfel de situație să se producă și de ce discuțiile sunt condamnate înainte de a începe.

În ceea ce privește amenințările americane, Rusia și-a dat răspunsul - orice efort de a sancționa Rusia ar avea ca rezultat, așa cum i-a spus Putin lui Biden luna trecută, o "rupere completă a relațiilor" între Rusia și acele țări care încearcă să aplice sancțiuni. Nu trebuie să fii un student la istorie pentru a înțelege că următorul pas logic după o "rupere completă a relațiilor" între două părți care sunt în conflict pe teme ce țin de amenințări existențiale la adresa securității naționale a uneia sau a ambelor părți nu este reluarea pașnică a relațiilor, ci războiul.

La Moscova nu are loc nicio postură cu gură de lapte de către păuni din Foggy Bottom, ci mai degrabă o constatare rece, dură, a faptelor - ignorați cererile Rusiei pe propria răspundere. Se pare că SUA consideră că cel mai rău scenariu este acela în care Rusia invadează Ucraina, pentru ca apoi să se ofilească sub presiunea susținută a sancțiunilor economice și a amenințărilor militare. Cel mai rău scenariu al Rusiei este acela în care se angajează într-un conflict armat cu NATO. În general, partea care este cea mai pregătită pentru realitatea unui conflict armat va învinge.

Rusia se pregătește pentru această posibilitate de mai bine de un an. Aceasta a demonstrat în mod repetat capacitatea de a mobiliza rapid și în scurt timp peste 100.000 de forțe pregătite de luptă. NATO a demonstrat capacitatea de a mobiliza 30.000 după șase-nouă luni de pregătiri extinse. Cum ar arăta un conflict între Rusia și NATO? Pe scurt, nu va semăna cu nimic din ceea ce a pregătit NATO. Timpul este prietenul NATO într-un astfel de conflict - timp pentru a lăsa sancțiunile să slăbească economia rusă și timp pentru a permite NATO să acumuleze suficientă putere militară pentru a putea egala forța militară convențională a Rusiei.

Rusia știe acest lucru și, ca atare, orice mișcare a Rusiei va fi concepută pentru a fi rapidă și decisivă. În primul rând, dacă va fi cazul, atunci când Rusia va decide să acționeze asupra Ucrainei, o va face cu un plan de acțiune bine gândit și căruia i s-au alocat suficiente resurse pentru a fi dus la bun sfârșit. Rusia nu se va implica într-o aventură militară în Ucraina care are potențialul de a se prelungi la nesfârșit, așa cum a fost experiența SUA în Afganistan și Irak. Rusia a studiat o campanie militară americană anterioară - Operațiunea Furtuna deșertului, din Primul Război din Golf - și a luat în considerare lecțiile acelui conflict.

Nu este nevoie să ocupi teritoriul unui inamic pentru a-l distruge. O campanie aeriană strategică menită să anuleze anumite aspecte specifice ale capacității unei națiuni, fie că este vorba de aspecte economice, politice, militare sau de toate cele de mai sus, împreună cu o campanie terestră concentrată, menită să distrugă armata inamicului, spre deosebire de ocuparea teritoriului acestuia, reprezintă cursul probabil al acțiunii.

Având în vedere supremația copleșitoare pe care Rusia o are atât în ceea ce privește capacitatea de a proiecta puterea aeriană susținută de atacuri cu rachete de precizie, o campanie aeriană strategică împotriva Ucrainei ar realiza în câteva zile ceea ce SUA au avut nevoie de mai mult de o lună pentru a face împotriva Irakului în 1991.

Pe teren, distrugerea armatei ucrainene este aproape garantată. Pur și simplu, armata ucraineană nu este nici echipată, nici antrenată pentru a se angaja în lupte terestre pe scară largă. Ar fi distrusă pe bucăți, iar rușii ar petrece mai mult ca sigur mai mult timp procesând prizonierii de război ucraineni decât ucigând apărătorii ucraineni.

Totuși, pentru ca orice campanie militară rusă împotriva Ucrainei să fie eficientă într-un conflict mai amplu cu NATO, trebuie să se întâmple două lucruri - Ucraina trebuie să înceteze să mai existe ca stat național modern, iar înfrângerea armatei ucrainene trebuie să fie masivă, unilaterală și rapidă. Dacă Rusia este capabilă să îndeplinească aceste două obiective, atunci este bine poziționată pentru a trece la următoarea fază a poziționării sale strategice generale față de NATO - intimidarea.

În timp ce SUA, NATO, UE și G7 au promis "sancțiuni fără precedent", sancțiunile contează doar dacă celeilalte părți îi pasă. Rusia, prin ruperea relațiilor cu Occidentul, nu i-ar mai păsa de sancțiuni. În plus, este o simplă recunoaștere a realității faptul că Rusia poate supraviețui blocării tranzacțiilor SWIFT mai mult timp decât poate supraviețui Europa fără energia rusă. Orice rupere a relațiilor dintre Rusia și Occident va duce la blocarea completă a gazului și petrolului rusesc către clienții europeni.

Nu există un plan B european. Europa va avea de suferit și, deoarece Europa este compusă din foste democrații, politicienii vor plăti prețul. Toți acei politicieni care au urmat orbește SUA într-o confruntare cu Rusia vor trebui acum să răspundă în fața alegătorilor lor respectivi de ce au comis o sinucidere economică în numele unei națiuni (Ucraina) care adoră naziștii și este complet coruptă și care nu are nimic în comun cu restul Europei. Va fi o conversație scurtă.

Dacă SUA încearcă să consolideze forțele NATO la frontierele vestice ale Rusiei în urma unei eventuale invazii rusești în Ucraina, Rusia va pune Europa în fața unui fapt împlinit, sub forma a ceea ce ar fi cunoscut acum sub numele de "modelul ucrainean". Pe scurt, Rusia va garanta că tratamentul ucrainean va fi aplicat țărilor baltice, Poloniei și chiar Finlandei, în cazul în care aceasta ar fi suficient de nebună să urmărească aderarea la NATO.

Rusia nu va aștepta nici până când SUA va avea timp să acumuleze suficientă putere militară. Rusia va distruge pur și simplu partea ofensatoare prin combinarea unei campanii aeriene menite să degradeze funcția economică a națiunii vizate și a unei campanii terestre menite să anihileze capacitatea de a purta un război. Rusia nu are nevoie să ocupe teritoriul NATO pentru o perioadă îndelungată - doar suficient pentru a distruge orice putere militară acumulată de NATO în apropierea granițelor sale.

Și - iată care este partea interesantă - în afară de a folosi arme nucleare, NATO nu poate face nimic pentru a preveni acest rezultat. Din punct de vedere militar, NATO nu mai este decât o umbră a ceea ce a fost. Marile armate europene de odinioară au fost nevoite să își canibalizeze formațiunile de luptă pentru a asambla "grupuri de luptă" de mărimea unui batalion în țările baltice și în Polonia. Rusia, pe de altă parte, a reconstituit două formațiuni de mărimea unei armate - Armata 1 de tancuri a Gărzii și Armata 20 de arme combinate - din perioada Războiului Rece, care sunt specializate în acțiuni militare ofensive în profunzime.

Nici măcar Vegas nu ar oferi cote în acest caz. Sherman se va confrunta cu Ryabkov la Geneva, cu soarta Europei în mâinile sale. Ceea ce este trist este că ea nu o vede așa. Mulțumită lui Biden, Blinken și mulțimii de rusofobi care populează astăzi statul american de securitate națională, Sherman crede că se află acolo doar pentru a comunica Rusiei consecințele eșecului diplomatic. Să amenințe. Cu simple cuvinte.

Ceea ce Sherman, Biden, Blinken și ceilalți nu au înțeles încă este că Rusia a cântărit deja consecințele și se pare că este dispusă să le accepte. Și să răspundă. Cu acțiune. Ne întrebăm dacă Sherman, Biden, Blinken și ceilalți s-au gândit bine la asta. Sunt șanse mari să nu o fi făcut, iar consecințele pentru Europa vor fi grave.

Scott Ritter

Scott Ritter este un fost ofițer de informații al Corpului de Marină care a servit în fosta Uniune Sovietică pentru a pune în aplicare tratatele de control al armelor, în Golful Persic în timpul Operațiunii Furtuna în Deșert și în Irak pentru a supraveghea dezarmarea armelor de distrugere în masă.