Când blestemul faraonului nu mai ucide ci devine leac: Ciuperca din mormântul lui Tutankamon e folosită în lupta cu cancerul

Postat la: 13.07.2025 | Scris de: ZIUA NEWS

O echipă de cercetători americani a descoperit că o ciupercă prezentă în mormântul faraonului Tutankamon - considerată mult timp responsabilă pentru moartea misterioasă a mai multor persoane implicate în săpăturile arheologice - ar putea fi utilizată ca tratament împotriva cancerului. Descoperirea mormântului acestui faraon adolescent, aparținând dinastiei a XVIII-a, rămâne una dintre cele mai fascinante realizări arheologice din istorie.

Deși Tutankamon nu a fost un conducător de prim-plan în istoria Egiptului antic, faima i-a fost asigurată de faptul că mormântul său a fost descoperit intact în Valea Regilor - un caz rar în contextul în care majoritatea mormintelor au fost jefuite la scurt timp după închiderea lor. Această descoperire unică a oferit cercetătorilor acces la artefacte excepționale, comori de o valoare inestimabilă, dar și la un mister care a alimentat imaginația colectivă timp de zeci de ani: presupusul blestem al faraonului.

La puțin timp după ce mai mulți arheologi au intrat în mormântul tânărului faraon, o parte dintre ei au murit în condiții neelucidate. S-a răspândit ideea că asupra mormântului plana un blestem antic, menit să-i pedepsească pe cei care profanau locul de veci al faraonului. Abia după mai multe decenii de cercetări, oamenii de știință au descoperit că în interiorul mormântului exista o ciupercă extrem de periculoasă pentru sănătatea umană: un fung letal cunoscut sub numele de Aspergillus flavus.

Această ciupercă, saprotrofă și patogenă, este recunoscută în principal pentru faptul că se dezvoltă pe cereale, leguminoase și nuci, contaminându-le cu micotoxine - substanțe toxice pentru mamifere. La oameni, Aspergillus flavus poate provoca aspergiloză, o infecție severă a plămânilor care afectează în special persoanele cu imunitate scăzută și care, netratată, poate duce la deces. Acesta este motivul real din spatele morților inexplicabile ale celor care au intrat în mormântul lui Tutankamon.

Dar ceea ce a fost odinioară sursă de groază a devenit astăzi subiectul unei descoperiri medicale promițătoare. O echipă de cercetători de la „Penn's School of Engineering and Applied Science", din cadrul Universității din Pennsylvania, SUA, a analizat ciuperca Aspergillus flavus și a constatat că aceasta are potențial terapeutic în tratarea cancerului. Rezultatele preliminare au fost publicate în prestigioasa revistă „Nature Chemical Biology" și ar putea schimba complet perspectiva asupra acestei ciuperci.

Cercetătorii au reușit să izoleze din această ciupercă o clasă specială de compuși cunoscuți drept peptide sintetizate ribozomal și modificate post-translațional, denumite RiPP - acronim ce desemnează faptul că acești compuși sunt produși inițial de ribozomi (structuri celulare care sintetizează proteine), apoi modificați pentru a le fi îmbunătățite proprietățile biologice.

Procesul de obținere a acestor compuși este unul complex, dar tocmai această complexitate le oferă capacități remarcabile, afirmă Qiuyue Nie, cercetător postdoctoral la CBE și autor principal al studiului.

După izolarea și purificarea a patru astfel de RiPP-uri, cercetătorii au observat că toate conțin o structură unică, alcătuită din inele interconectate. Aceste molecule, nedescrise anterior în literatura științifică, au fost botezate asperigimicine, după numele ciupercii din care provin.

Ceea ce face asperigimicinele deosebit de valoroase în cercetarea oncologică este capacitatea lor de a pătrunde în celulele canceroase și de a le opri din diviziune. Practic, ele blochează formarea microtubulilor - elemente esențiale în procesul de diviziune celulară. Astfel, dezvoltarea necontrolată a celulelor maligne poate fi încetinită sau chiar stopată. Potrivit profesoarei Sherry Gao, expertă în inginerie chimică și biomoleculară la Penn, acești compuși ar putea deveni un tratament țintit pentru anumite tipuri de cancer.

Deocamdată, asperigimicinele s-au dovedit a avea un efect redus asupra celulelor canceroase ale ficatului, plămânilor și sângelui. Totuși, au prezentat rezultate promițătoare în cazul celulelor leucemice și al altor forme specifice de cancer. Este, astfel, un prim pas către dezvoltarea unor terapii personalizate și eficiente, bazate pe o descoperire cu origini neașteptate - o ciupercă temută dintr-un mormânt vechi de peste 3.000 de ani.