• Tweet

În mod cert, credinţa că Pământul este gol, a fost şi încă mai este, extrem de răspândită în multe părţi ale lumii. De-a lungul vremii, mulți scriitori au preluat această idee și au scris romane pe această temă, iar Jules Verne, cu a sa Călătorie în centrul Pământului este cel mai cunoscut.

Pământul are rază de 6400 km. Straturile Pământului sunt: crusta, mantaua și miezul. Crusta coboară până la 30 km, sub continente și doar la 5 km sub oceane, este subțire, cu o greutate mică și se poate fragmenta cu ușurință. Mantaua este mult mai flexibilă și coboară până la 2900 km. Miezul Pământului este alcătuit din două părți, fluidul exterior și miezul de fier solid din interior. Mișcarea fluidului exterior combinată cu relativa stabilitate a miezului solid creează câmpul magnetic al Pământului.

Totuși, trebuie spus că oamenii de știință au stabilit din ce este compus Pământul în urma unor observații indirecte, prin studiul vulcanilor, al materialelor ce compun lava etc. Teoria conform căreia structura miezului este cea prezentată mai sus a rezultat din experiența fizicienilor. Motorul electric produce un câmp electromagnetic, prin urmare, dacă Pământul are un câmp magnetic atunci și el se comportă ca un motor. Deci, toate informațiile științifice referitoare la interiorul Pământului nu se bazează pe observații directe. Informații inexplicabile.

De-a lungul timpului teoriile șiințifice s-au adeverit sau nu. Este suficient ca o informație referitoare la un fenomen, care conform teoriei în vigoare este inexplicabil, să poată fi probată și teoria științifică ce intră în contradicție cu acel fenomen să dispară. Acum știm că s-au raportat mai multe anomalii cum ar fi cele referitoare la oceane subterane. Cel mai mare ocean subteran este situat sub estul Asiei și are cel puțin volumul Oceanului Arctic. Descoperirea a fost făcută de Michael Wysession, un seismologist la Universitatea Washington din St. Louis, și de studentul său Jesse Lawrence (acum University of California, San Diego), și a fost detaliată într-o monografie publicată de American Geophysical Union.

Pe de altă parte, mai există și Oceanul subteran, sau râurile subterane de sub California (acest subiect merită o atenție deosebită) unde au fost întâlnite, conform localnicilor, diverse creaturi bizare și oameni ce aparțin civilizațiilor dispărute, care acum trăiesc sub pământ. Generalul de brigada dr. Emil Strainu, directorul centrului de studii Psihotronice si Ufologice, consilier al Parlamentului României în probleme neconventionale si asimetrice, afirma (in Adevar/Fictiune- Ianuarie 7, 2010 ) urmatoarele:

„- Una din cele mai mari descoperiri care s-au realizat anul acesta si care deocamdata este vehiculata numai în cercurile stiintifice este aceea ca sub continentul american se gasesc de la 3 la 5 tuneluri (ca un fel de pesteri subterane inundate) care strabat continentul sud-american de la est la vest si de la vest la est. Gânditi-va ca pleci cu un submarin din Los Angeles si iesi cu el la Florida fara sa mai ocolesti Canalul Panama.
- Nu se cunoaste exact în acest moment natura lor. Aceste canale sunt foarte mari. Numai pe un singur canal poate merge linistit un submarin Trident si, mai mult decât atât, sa se poata întâlni si cu un altul.
- Trebuie stiut ca în prezent si în perioada urmatoare vom fi marcati de o serie de dezvaluiri despre contactul cu ipoteticele civilizatii extra-Terra. Parerea anumitor consilieri din guverne importante ale lumii, ale unor consilieri stiintifici ce se afla pe lânga UNESCO, ONU, Uniunea Europeana si altele spun ca toate aceste informatii nu fac decât sa pregateasca omenirea pentru o recunoastere care va fi evidenta si care se va produce într-o perioada de timp foarte scurta. În ultimii doi, trei ani, am vazut filme si poze mult mai "specatculoase" decât cele care au fost date public, dar care nu sunt date în circulatie. M-as referi acum la filmul si pozele facute despre intråndul de la Polul Sud care sunt facute din sateliti. Toate statele care au sateliti si au avut ca zona de cercetare Polii, au putut fotografia si filma acest intrând care este o realitate! Faptul ca nu este deocamdata recunoscut, probabil ca serveste unor interese.
- În primul rând se vorbeste de o asa-zisa lume interioara - atestata ca exista! Sa-i zicem un tarâm interior.
- Este locuit acest tarâm interior?
- Aici vin semnele de întrebare. Calcule gasite care apartin expeditiei americanului Richard Byrd, nenumaratele dezvaluiri care s-au facut în urma expeditiilor germane facute acolo si multe altele confirma faptul ca acolo exista o prezenta. Ar fi vorba tot de o prezenta umana, poate ca e vorba de o anumita parte a civilizatiei de pe pamânt care s-a retras acolo, iar altii spun ca este o prezenta de un alt tip. Este probabil ca acolo sa fie vorba de conservarea unui anumit biotop terestru. Deocamdata exista multe ipoteze."

Contraamiralul R. E. Byrd a efectuat intre anii 1947 si 1956 zboruri la Polul Nord si la Polul Sud. Aici, conform spuselor amiralului Richard E. Byrd ( primul om care a zburat deasupra Polului Nord) la 2300 de mile dincolo de Polul Nord ar exista o intrare catre centrul Terrei, ar locui o civilizatie umana mult mai evoluata. Cei care populau Pamantul s-au mutat in subteran acum 100.000 de ani. Un razboi care a avut loc atunci a distrus suprafata Terrei si a creat deserturile.

Intr-un interviu pe care l-a acordat in 1947, Byrd declara ca la 2300 de mile dincolo de Polul Nord a intalnit o zona cu clima foarte calda, cu vegetatie, cu munti, lacuri si rauri. Byrd, un explorator celebru, mai presus de orice banuiala, si-a notat foarte precis in jurnal despre ceea ce a intalnit in aceasta zona. "Oamenii care locuiesc aici comunica prin telepatie. De fapt, ei nu traiesc la suprafata. Sub pamant, la cateva mile adancime exista un oras foarte mare, cu milioane de locuitori, care oras se numeste Agartha.

Exista sub pamant mai multe orase, in mai multe parti ale globului, dar Agartha este cel mai important dintre ele.", scria Byrd in jurnalul sau secret. Armstrong sustine ca Byrd a locuit in Agartha vreme de aproape o luna si ca descrie civilizatia subterana ca "fiindu-ne net superioara noua".

Fostul agent CIA a adaugat ca imediat dupa descoperirea jurnalului lui Byrd, filele referitoare la Agartha au fost declarate secret de serviciu si s-a dispus ca in zona intrarii in orasul subteran sa fie amplasate baze militare americane care sa nu lase sub nici o forma intrusii sa patrunda.

Tot Armstrong a mai dezvaluit ca Guvernul SUA a stabilit relatii cu Marele Consiliu al Agarthei. Mai mult ca farfuriile zburatoare care apar pe cerul planetei sunt mijloace de transport ale locuitorilor lumii subterane, iar o parte din tehnologia de fabricare a lor a fost dezvaluita Pentagonului, "avionul invizibil fiind o urmare a acestor cunostinte avansate".

Revenind la agentul Armstrong, acesta a mai dezvaluit cateva elemente ale jurnalului lui Byrd: "Amiralul descrie pe larg ca in orasele subterane locuiesc oameni cu trasaturi delicate, care au mii de ani de viata, dar care varsta nu le marcheaza trasaturile.
Cei din Agartha cunosc secretul nemuririi trupului. Dupa ce considera ca au trait destul, ei sunt cei care-si aleg momentul cand sa se retraga din viata. Femeile lor nasc doar o data, sau de doua ori indelungul vietii, iar gestatia dureaza doar trei luni. Ele nasc in temple, in bazine speciale cu apa. Nasterea are loc fara dureri."

Ce mai spune Armstrong: "Atlantii se inteleg prin telepatie, iar lemurienii vorbesc o limba - maru - care e radacina comuna a sanscritei si ebraicii. Acum, cele doua civilizatii traiesc in pace si armonie. Ele sunt conduse de un Consiliu Suprem, format din 12 persoane, 6 barbati si 6 femei. Orasele sunt luminate artificial si au o atmosfera controlata, mult mai pura decat cea la suprafata.

Aglomerarile urbane sunt structurate pe mai multe niveluri. Locuitorii din subteran se deplaseaza intre orase cu ajutorul unor vehicule de mare viteza (aproximativ 3000 de mile pe ora), care plutesc." Ramane de vazut ce-i adevarat din toate acestea, oamenii de stiinta considerand ca fotografia luata din satelit ar fi un prim pas pentru aflarea adevarului. Aceste file din jurnalul exploratorului au fost date publicitatii de Virgil Armstrong, fost agent CIA. Se spune ca, sub pamant, pe intreg globul exista cam 100 de orase, dintre care cel mai mare este Agartha.

Lumea subterana este cunoscuta si ca Shamballa si Agarha. Locuitorii acestei lumi, spun documentele, au parasit lumea de la suprafata acum 100.000 de ani, in urma catastrofalului razboi dintre atlanti si lemurieni, cele doua mari civilizatii care stapaneau Pamantul. Razboiul ar fi descris in cele doua lucrari Ramayana si Mahabharata. In urma acestui razboi, datorita armelor foarte puternice folosite, ar fi rezultat zone desertice ca Sahara, Gobi, pustietatile din Australia si SUA, locuri unde ar fi fost aglomerarile urbane ale atlantilor si lemurienilor. Atmosfera la suprafata era de nerespirat, asa ca supravietuitorii conflictului s-au retras sub pamant. Conform acestor teorii, oamenii de la suprafata ar fi urmasii celor care au refuzat sa se retraga in orasele subterane si care, intre timp, s-au salbaticit.

Atat scrierile sumeriene cat si Biblia vorbesc despre un "Adanc al apelor", o "Lume inferioara", o "Lume subterana" etc. Textele mesopotamiene vorbesc despre Tinutul Minelor declarand ca acesta era un tinut muntos, cu platouri vaste acoperite cu iarba si stepa (de aici nefilimii si uriasii - odraslele lor- extrageau metale, in special aur, necesar pe planeta Eris/Nibiru - n.a), cu o vegetatie luxurianta... era, deci, un tinut luminos, toate textele declarau acest lucru, scaldat in permanenta de razele soarelui.

Vechile scrieri ale chinezilor, egiptenilor, indienilor sau ale altor popoare, precum si legendele eschimosilor vorbesc despre marea deschidere din nord si despre un popor avansat, care traieste intr-o tara misterioasa numita Agartha. Acesta este numele general ce defineste lumea din interiorul Pamintului, precum si toate coloniile. Unii sustin ca Shambala, aflata in interiorul Muntelui Meru, in Tibet este capitala acestei lumi.

Tara Apelor Albe din legendele rusesti, localizata pe undeva in Asia Centrala, in apropierea Lacului Lobnor, a atras atentia cneazului Vladimir al Kievului. In anul 987, acesta a organizat o adevarata expeditie sub conducerea parintelui Sergius, care auzise despre fascinanta tara la o manastire de pe Muntele Athos. Au trecut insa anii, si expeditia si membrii ei au fost dati uitarii. In anul 1043, la Kiev si-a facut aparitia un batrin, care declara ca este parintele Sergius, care revenise din expeditia de mult uitata. Și în folclorul românesc găsim credințe, obiceiuri și legende legate de oamenii de sub pământ, ei se numesc rohmani sau blajini și sunt incapabili să facă rău.