Teoria care propune timpul tridimensional ca „structura primară a tuturor lucrurilor" ar putea unifica fizica cuantică și gravitația

Postat la: 29.06.2025 |

Un om de știință de la Universitatea din Alaska Fairbanks (UAF) a propus o teorie a „timpului tridimensional" care înlocuiește modelul tradițional al unei dimensiuni a timpului și a trei dimensiuni fizice ca structură primară a tuturor lucrurilor.

Spre deosebire de construcțiile „timpului 3D" pur matematice propuse anterior, în care spațiul apare ca o manifestare secundară, profesorul Gunther Kletetschka de la Institutul Geofizic al UAF afirmă că teoria sa despre tot ceea ce există, care ar putea unifica fizica cuantică și gravitația, este testabilă și verificabilă.

„Propunerile anterioare privind timpul 3D erau în primul rând construcții matematice fără aceste conexiuni experimentale concrete", a explicat profesorul Kletetschka. „Lucrarea mea transformă conceptul dintr-o posibilitate matematică interesantă într-o teorie testabilă fizic, cu multiple canale de verificare independente."

Cu peste un secol în urmă, oamenii de știință au dezvoltat ideea de spațiu-timp, în care cele trei dimensiuni ale spațiului, reprezentate de axele spațiale X, Y și Z, și singura dimensiune a timpului, adesea denumită „săgeata timpului", colaborează pentru a crea structura fundamentală a realității. Deși teoriile fizicii care utilizează definiția convențională a spațiu-timpului s-au dovedit adecvate pentru a explica o mare parte din ceea ce vedem și experimentăm, oamenii de știință încă se străduiesc să creeze o singură teorie unificatoare a totului.

Modelul tridimensional al timpului propus de Kletetschka în Reports in Advances of Physical Sciences încearcă să corecteze această discrepanță prin înlocuirea celor patru dimensiuni tradiționale cu șase dimensiuni combinate ale timpului și spațiului. O declarație care anunță publicarea studiului care detaliază această nouă teorie a timpului 3D subliniază modul în care conceptul ar putea diferi de modelele tradiționale ale spațiu-timpului.

„Imaginați-vă că mergeți pe un drum drept, înaintând și, prin urmare, experimentând timpul așa cum îl cunoaștem", explică declarația. „Acum imaginați-vă un alt drum care îl traversează pe primul, mergând lateral. Dacă ați putea păși pe acel drum lateral și ați rămâne în același moment al „timpului obișnuit", ați putea descoperi că lucrurile ar putea fi ușor diferite - poate o versiune diferită a aceleiași zile."

În teoria lui Kletetschka, această cale „secundară" ar putea permite explorarea diferitelor rezultate ale aceleiași zile fără a se deplasa înainte sau înapoi în timp pe axa înainte/înapoi. Aceste rezultate alternative ar reprezenta a doua dimensiune a timpului propusă de profesor. Tranziția între rezultatele potențiale reprezintă a treia dimensiune.

„Aceste trei dimensiuni ale timpului sunt structura primară a tuturor lucrurilor, precum pânza unei picturi", a explicat Kletetschka. „Spațiul există în continuare cu cele trei dimensiuni ale sale, dar este mai degrabă ca vopseaua de pe pânză decât pânza în sine."

Kletetschka spune că modelul său depășește mai multe probleme cu care se confruntau teoriile anterioare ale timpului tridimensional bazate pe fizica tradițională. De exemplu, dimensiunile multiple ale timpului descrise în modelele anterioare includ relații de cauză-efect pe care profesorul le-a descris ca fiind potențial ambigue. În schimb, în teoria sa, cauzele preced în continuare efectele, „doar că într-o structură matematică mai complexă".

Fizicianul teoretician Itzhak Bars de la Universitatea din California de Sud și alții cred că noua teorie tridimensională a timpului ar putea fi valabilă în medii cu energie extrem de ridicată, cum ar fi universul timpuriu. Dacă se confirmă, ei consideră că teoria lui Kletetschka ar putea ajuta fizicienii să răspundă la întrebări „care i-au pus în dificultate pe oamenii de știință".

Poate că aspectul cel mai interesant al teoriei timpului 3D este potențialul său de a face legătura între mecanica cuantică și gravitație pentru a crea o singură teorie a „gravitației cuantice". Această idee ar uni cele patru forțe fundamentale ale naturii, forța gravitațională, electromagnetismul și forțele nucleare puternice și slabe, într-o singură „teorie a totului", capabilă să descrie natura întregii realități.

Deoarece teoria timpului tridimensional a profesorului reproduce cu succes masele cunoscute ale particulelor, cum ar fi electronii, muonii și quarcii, și explică de ce aceste particule au aceste mase, el crede că abordarea sa neconvențională ar putea fi la înălțimea sarcinii.