• Tweet

Interviul care urmeaza, daca ar fi sa respectam o regula nescrisă a scriiturii jurnalistice, ar necesita o introducere gen "prezentare riguroasa". De data asta, mi se pare mai simplu sa las textul sa curga de la sine, sa mentionez doar ca interlocutorul este Alin Dincă, aka Coiotul, solistul vocal al formatiei Trooper, cea mai buna gașcă de heavy metal de pe la noi. Este si realizator non-stop de emisiuni la Rock Fm, unde "cântă" cu o alta trupa minunată.

Daca ati auzit deja de Trooper veti sti ca urmeaza un interviu atipic, Coiotul fiind - pe buna dreptate - si un protestatar al acestor vremuri, unul "pe bune", nu inchipuit ca asa e cool pentru o vedeta rock. Daca n-ati auzit de Trooper puteti sa mergeti sa-i cautati prin concerte si prin materiale audio, n-o sa regretati. Restul băieților, la fel de bravi si tari ca munții sunt: Aurelian "Balaurul" Dincă, Ionuț "Oscar" Rădulescu, Ionuț "John" Covalciuc și cel fără de poreclă - Cristian Oftez.

Dialogul meu cu prietenul si fratele meu - Coiotul (ne cunoastem deja de vreo 18 ani, din 2006) e prilejuit de faptul ca Trooper face istorie! Face istorie nu numai ca baietii implinesc 30 de ani de cand s-au format, ci si istoria la propriu a României. Albumul pe care-l lanseaza alaturi de orchestra simfonica pe 10 noiembrie 2024 la Sala Palatului, numit Mihai Viteazul: Poemele Românilor, este ultimul dintr-o trilogie - Vlad Tepes: Poemele Valahiei, Stefan Cel Mare: Poemele Moldovei. Dupa mine este o incununare de mare succes, iar eu sunt de o avariție recunoscuta cu laudele de valoare. Mai multe, insa, in cele ce urmeaza:

- Cand ati lansat Poemele Valahiei mi-ai spus ca ati avut o munca destul de consistentă de documentare despre Vlad Tepes si ca ati vrut si sa fie un album-document, ca sa lasati o marturie mai mult despre realitatile legate de domnitorul de la Targoviste si mai putin despre legende. Mai apoi la fel ati facut si cu textele si atmosfera legate de Stefan cel Mare, iar acum despre Mihai Viteazul. Din perspectiva asta, care ti s-a parut a fi mai bun dintre cei trei domnitori?

- Te salut, Bogdan! Îi salut și pe toți cititorii tăi. Mă iei tare încă de la prima întrebare! (râde) Am sesizat o schimbare importantă în acești 15 ani - numeroși oameni caută tot mai des să îi prezinte pe mulți dintre domnitori într-o lumina rea. Deodată, sunt văzuți ca niște criminali fără suflet. Nu știu de ce unii refuză, în lumea asta nouă, să înțeleagă contextul în care au trăit acei luptători cu sute și sute de ani în urmă. În timp ce lucram la „Mihai Viteazul: Poemele Românilor", vorbeam cu diverși amici, care mă tot întrebau despre Mihai: „Dar de ce a cumpărat tronul?", „De ce i-a ucis pe creditori?", „De ce a omorât într-o noapte 5000 de tătari? Nu era suficient că i-a capturat?". Am stat să le explic fiecare situație în parte, așa cum am reușit eu să o înțeleg, însă nu ai cum să-ți formezi o părere fără să citești mult nu doar despre personajele în cauză, ci și despre vremurile respective, care erau teribil de crude. Contextul, cum spuneam. A fost o perioadă fascinantă, însă, trebuie să înțelegem, după standardele de acum, foarte crudă - nu doar la nivelul conducerii, ci și în viața de zi cu zi. Revin la întrebarea ta și fac o paralelă cu muzica rock: care trupă a fost mai bună? Led Zeppelin, Deep Purple sau Black Sabbath? Iron Maiden, Judas Priest sau Metallica? Exact așa este și în cazul celor trei domnitori - fiecare a avut plusuri și minusuri. Vlad a fost un strateg incredibil. Ștefan a știut cum să mențină o oarecare liniște fragilă (greu de realizat în acea perioadă). Mihai a avut un curaj absolut nebun și de mai multe ori a fost pregătit să-și riște viața pentru o idee. Nu pot alege unul. Nu pot nici măcar să fac un top. Mă bucur că au existat aici, în zona noastră. Nu știu cine eram noi, sau dacă eram, fără acești trei mari conducători.

- De care dintre ei crezi ca am avea mai multa nevoie azi, sau de ce calitati, ori mijloace? De un Vlad Tepes sa-i traga in teapă pe nemernici si nevrednici si corupti, sau de diplomatia si statornicia, ori poate de cucernicia lui Stefan cel Mare, care a adus faima si stabilitate Moldovei, ori de un Mihai Viteazul care sa ne uneasca pe toti dar care intr-un final fericit sa faca fată trădării?

- Cred că o combinație ar ajuta mult de tot. În momentul ăsta, totuși, sunt atât de supărat pe situația din România, încât cred că l-aș prefera pe Vlad, așa cum am auzit la mulți oameni în jur. Am ajuns într-un punct în care corupția și răutatea nu mai au cum să fie oprite. Ne consumă zi de zi, în fiecare aspect al vieților noastre. De la șpăgile pe care le-au dat părinții tăi prin spitale când te-au adus pe lume, până la șpăgile pe care le dau rudele tale ca să facă preoții o slujbă când ești dus la groapă, totul este un lung șir de șpăgi și speranțe. Vrei să meargă copilul la o școală sau clasă bună, dai șpagă. Vrei să te opereze un medic bun, dai șpagă. Vrei să pornești o afacere total legală, dai șpagă! Vrei să mai construiești o anexă la casă, dai șpagă. Dacă începem să vorbim și despre politică, educație, justiție, deja îmi dau seama că un singur domnitor dintre cei trei nu ar face față. Avem nevoie de toți. Și poate să aducă și ceva prieteni. Mai bine trecem la muzică, altfel nu știu unde va duce discuția. (râde)

- Pentru ca doua dintre albumele trilogiei le-ati lansat deja, al treilea va fi lansat in 10 noiembrie anul acesta intr-un eveniment deosebit, sustinut alaturi de o orchestra simfonica, dar lumea deja cunoaste piesele de pe album, din ce vezi la concerte, prin sala, la fani, crezi ca au fost de succes, si-au atins scopul? Lumea stie acum mai multe despre domnitorii români sau sunt mai mult preocupati de latura muzicala, si mai putin de versuri?

- Bogdan, uite aici pot să-ți spun și despre niște lucruri frumoase, pe care le-am văzut în ultimii ani: zeci de copii ne-au trimis lucrările lor de licență în care au discutat despre discurile noastre. Alții ne-au dat mesaje și ne-au spus cât de bine au făcut față la lucrări, teze, lecții deschise, discutând despre Vlad și Ștefan. Acum câteva săptămâni am aflat că se fac niște cursuri pentru educatori/profesori pentru a încerca o nouă variantă de a preda istoria prin muzică. În 15 școli se face acest experiment și printre teme se află și albumele noastre. Este incredibil! Nu-mi vine să cred că îi putem ajuta pe oameni în felul ăsta. Nu ne-am gândit atunci când am scris albumele că vom ajunge în școli. Ca să discut și despre cel mai recent disc, „Mihai Viteazul: Poemele Românilor", ne-am asumat că poate publicul nu va rezona cu piesele. Este un album greu - cel mai „întunecat" disc al trilogiei, însă, din nou, am fost luați prin surprindere. Nu-ți pot descrie felul în care cei din fața scenei cântă versurile pieselor noi. Suntem foarte norocoși să avem așa oameni în jurul nostru!

- Cum merg repetitiile cu orchestra? Din ce ai postat pe retelele de socializare se vede ca nu este o treaba usoara... Si poemele lui Tepes au avut parte de o prelucrare simfonica. De unde nevoia asta de a duce spre opera rock si de ce va fi mai buna prestatia de la Viteazul fata de Tepes?

- Chiar este greu, nu am să te mint. Luni de zile am orchestrat și am scris partituri pentru orchestră. Acum lucrăm să sune live așa cum trebuie. În 2009, când am lansat „Vlad Țepeș: Poemele Valahiei", nu am avut posibilitatea să aducem pe scenă o orchestra mare, așa cum ne doream. Decorurile au fost făcute de mine și de Irin, am asamblat noi doi tot show-ul, așa cum am putut. Costurile sunt absolut uriașe pentru un astfel de eveniment. De data asta, după 15 ani, avem ocazia să prezentăm piese din întreaga trilogie alături de o orchestra mare, dirijată de Andrei Tudor. O să fie cea mai mare producție Trooper de când am pornit la drum și până în ziua de astăzi. Sunt sute de detalii (la propriu) care ne macină creierul în fiecare zi, însă știu că tot ce este greu o să-mi dispară din suflet în clipa în care am să mă uit în ochii celor ce se vor afla în 10 noiembrie la Sala Palatului. Mă întrebai de ce dorința de a merge spre opera rock. Ei bine, eu și Balaurul avem un background clasic - am făcut școala de muzică, am urmat și Conservatorul (eu), ascultăm și iubim muzica clasică dintotdeauna, considerăm că Bach este părintele heavy metalului. De când eram mici am scris piese lungi pe care visam să le înregistrăm alături de orchestre. (râde) Una dintre primele noastre piese se numește „Infernal Doom în Six Parts". Nu a fost lansată niciodată, însă pot să-ți spun despre ea că dura cu mult peste 10 minute și avea o sumedenie de părți inspirate din muzica clasică. Nu cred că am mai vorbit despre piesa asta niciodată. (râde) Orchestra reușește mereu să ducă o melodie la un alt nivel! Îți spun că în 10 noiembrie o să auziți piesele Trooper la o nouă dimensiune. Din 2009 până acum am crescut mult, atât din punct de vedere interpretativ, cât și din punct de vedere emoțional. M-aș bucura să fie în sală cât mai mulți oameni care ne-au văzut și în 2009. Aș vrea să putem discuta la final despre cum au simțit noul show.

- Daca in opinia mea primele doua albume ale trilogiei au o latura lirica mai pregnanta, acesta, ultimul, este mult mai epic. Este evident mai dinamic, cand il asculti parca traiesti o cavalcada continua, o animatie, un iures, totul arde in vâlvătăi. Fireste are si portuni de trecere, de balada, de fapte de arme, sau de momente mici de tihnă. De ce ati intors foaia - sau roata - la final? Bine, se vede ca toate sunt legate intre ele si au un filon comun, dar de regula lucrurile se linistesc la un final, la voi e pe dos...

- Exact! Ai dreptate! Mă bucur mult că ai sesizat. Spuneam mai devreme că albumul ăsta este cel mai „întunecat" al trilogiei. Așa am simțit eu energia lui Mihai - intensă, solitară, arzând repede cu flacără mare. Dacă pentru Vlad și Ștefan am simțit la final un fel de eliberare încărcată de durere, la Mihai am trăit o frustrare uriașă. Nu se putea încheia cu o parte liniștită, epică, așa cum am procedat pentru primele două albume ale trilogiei. Aici a fost nevoie să se termine în urlet de durere. Am mai spus în câteva rânduri că nicio piesă a trilogiei nu mă atinge așa cum o face „În suflet de român". Finalul albumului este zdrobitor - plâng mereu când îl cânt. Nu știu ce energie există acolo, nu știu ce am reușit să captăm, însă pe mine, unul, mă răpune.

- Cu ce ar trebui sa ramana ascultatorul dupa ce parcurge Mihai Viteazul? Iar, intr-un final, daca asculta cap-coada intreaga trilogie, mai ales ca ati lansat un pachet special, care le contine pe toate trei si care poate fi deja comandat.

- Aș vrea să se bucure de muzica Trooper. Suntem o gașcă ce nu a renunțat la rock și a reușit în piața asta viciată din România să lanseze 11 albume de studio. Aș vrea ca oamenii să asculte în primul rând muzică noastră, iar apoi să încerce să se lase purtați pentru 70 de minute într-o lume de demult. Să se desprindă puțin de lumea asta și să vină cu noi într-o călătorie istorică. Orice se întâmplă în plus este un bonus. Că unii învață istorie cu noi, că alții folosesc albumele ca materie în școli, că scriu lucrări bazate pe aceste albume... totul este un bonus, un motiv de mândrie pentru noi. Avem o istorie care merită să nu fie uitată, avem niște personalități care au contat în peisajul acelor timpuri. Știu că deceniile de comunism ne-au făcut alergici la propria istorie, contrafăcută pe atunci și exagerată flagrant și nociv, dar asta nu înseamnă, cred eu, că nu mai trebuie să vorbim deloc despre personajele astea istorice, să nu le apreciem pentru tot ce au făcut și să nu îi lăsăm să pătrundă și în arte.

- Acum ca s-a incheiat trilogia, va pare rau ca n-ati inclus ceva, ca n-ati redat anumite amanunte? A mai ramas material care n-a fost inclus? Care, daca exista, sa fie cantat la concerte chiar daca nu se afla pe albume?

- Sunt diverse elemente pe care nu le-am inclus - unele erau prea dure din punct de vedere tematic, altele, pur și simplu, nu au mai avut loc. Este dificil să alegi pilonii. Câte piese poți include pe un album? Ești limitat și trebuie să alegi cu mare atenție. Am intersectat părerile mai multor istorici, am citit cât am găsit de mult, apoi am ales cele 13 momente ale albumului. Au mai rămas idei neincluse pe album și pot să-ți spun cu mare siguranță că nu le vom cânta nicăieri, niciodată. Trilogia a fost lansată, nu se va mai schimba nimic, nu vom mai adăuga nimic. Este unul dintre cele mai frumoase proiecte ale carierei noastre și nu vreau să ne jucăm cu el în niciun fel. Cred că este chiar un proiect unic în istoria muzicii românești.

- Daca ar fi, nu stiu, dupa ani, sa mai faceti o astfel de epopee, pe cine, sau ce subiect ati alege?

- Am avut o discuție între noi și nu cred că vom mai scrie un așa material. Poate un musical. (râde) Ca să răspund totuși acestei întrebări, probabil că aș merge la ideea originală din 2009, când eu doream inițial să compunem un album despre legenda lui Ghilgameș. Îmi plac mult poveștile lungi, piesele lungi, melodiile în care ai timp să construiești o lume. Uite, poate un musical „Ghilgameș" va urma. (râde)

- Daca ar fi sa - revenind la zilele noastre - sa facem o trilogie moderna, ce sefi de tara ar merita sa fie cantati? Uite, pornind de la paș-opt incoace...

- Bogdan, ne știm de mulți ani. Întrebarea asta o să-mi dea mari bătăi de cap. (râde) Mai tot românul este meșter în istorie și cred că pe oricine aleg din perioada ultimilor 100 de ani o să se lase cu înjurături. (râde) Sigur au făcut ei ceva și merită să fie pierduți în cruda istorie. Dar așa, la o prima gândire, ca să avem și poveste, și dramă, și relevanță, probabil că ar merge bine o cvadrilogie despre regii României. Complicat și interesant subiect. Mai ales în aceste vremuri în care societatea este atât de scindată, iar părerile legate de un om ating marje șocant de diferite. Despre perioada 1990-2020 nu aș avea despre cine să scriu. Chiar nu există. Cel mult, câteva parodii muzicale, dar cred că și ăsta este un gest prea mare pentru politicienii de care am avut noi parte.

- In epoca asta a Inteligentei Artificiale care va tinde sa scoata creatia umana de pe piata si care se vede cum impinge noile generatii spre robotizarea din orice domenii crezi ca rockul autentic mai are vreo sansa? In conditiile astea, crezi ca Trilogia e mai mult un testament decat un document?

- Mă gândesc des la acest subiect. Partea bună în cazul meu este că am început să cânt din iubire pentru muzică. Nu ca să fiu vedetă, nu ca să mă laude lumea, nu ca să demonstrez ceva. Am privilegiul de a face acest lucru în continuare, fără să mă uit în stânga și în dreapta. Nu am concurat niciodată cu oameni din alte trupe, din alte stiluri etc., cu atât mai puțin nu am de ce să concurez cu roboți. Nu fug de răspunsuri clare, așa că am să-ți spun că nu mă bucură direcția spre care merge treaba asta cu inteligența artificială. Unii au ajuns să creadă că sunt talentați la diverse din simplul fapt că AI-ul face lucrurile în locul lor. Dar dacă ei vor să se mintă în felul asta, ok. Eu am să dorm liniștit și în noaptea asta. (râde) Omul este o minune de o complexitate magnifică. Arta se naște din suflet, și ajunge la alte persoane posesoare de suflet, de conștiință, dacă vrei. Pentru mine, trăirea este foarte importantă. Te uiți la un tablou de Van Gogh și plângi. De ce? Pentru că are suflet pus acolo. Asculți Pasiunile lui Bach și rămâi înlemnit. De ce? Pentru că Bach și-a lăsat din suflet acolo. Eu consider că nu se poate altfel. Trilogia nu este nici pe departe un testament. Este fundația pe care vom ridica viitoarele albume Trooper!

- Tu ce ai mai vrea sa adaugi de final? Eu de pilda as vrea sa spun cititorilor ca nu e cu totul intamplator ca trilogia cu pricina se naste la o trupa din Târgoviste. In cazul lui Vlad Tepes e clar, Turnul Chindiei sta marturie. La Mihai Viteazul legatura e multipla, dar de mentionat ca la Mănăstirea Dealu, de lângă Târgoviste, se afla capul domnitorului. Cat priveste pe Stefan cel Mare e mai interesant. Vlad Tepes l-a ajutat pe Stefan sa ajunga pe tronul Moldovei. Apoi se zice ca Stefan a contribuit la caderea lui Vlad, dupa atacul la cetatea Chilia. Mai apoi, insa, poate cu regret, Stefan il ajuta la randul lui pe Tepes sa revina pe tron. Ar mai fi de spus, ca o copie de valoare a sabiei lui Stefan cel Mare a fost daruita Arhiepiscopiei Târgovistei si e pastrata cu sfintenie. Mai zi ceva, daca mai poți?!

- Lăsăm așa... Restul amanuntelor istorice despre cei trei se gasesc pe Trilogie. Îți mulțumesc mult pentru interviul ăsta. Fiecare întâlnire cu tine este o adevărata provocare. Niciodată nu știu la ce să mă aștept. Mi-a plăcut! Ne vedem în 10 noiembrie la Sala Palatului.

Interviu realizat de
Bogdan Comaroni