• Tweet

Nu-i e bine vacii noastre, vine tata cu pielea pe băţ ! Orice speranţă de consens, de coabitare paşnică, chiar dacă avem vederi diferite, facem parte din „partide" diferite, avem vârste şi experienţe diferite, e de domeniul trecutului. Un război asimetric între toţi şi toate e în curs şi nimeni nu poate anticipa cum vor arăta pacea şi viitorul.

În SUA, procurorul Robert Mueller, fost director longeviv al FBI (echivalentul SRI de la noi), şi-a predat raportul în urma unei lungi investigaţii privind o eventuală coluziune a lui Donald Trump, a echipelor sale de campanie, a administraţiei sale cu Rusia, cu administraţia de la Kremlin a lui Vladimir Putin. Ancheta procurorului Mueller a făcut deja câteva victime, l-a blocat pe preşedintele Trump în exercitarea plenară a înaltei demnităţi cu care a fost învestit prin vot de poporul american. Se aşteaptă ca procurorul general al SUA, William Barr, care e, de fapt, ministru al Justiţiei după regulile noastre, să facă publice curând principalele concluzii ale raportului. Nimeni nu se mai aşteaptă ca acest raport să-l incrimineze în vreun fel pe preşedintele Trump.

De mai bine de doi ani, fără întrerupere, presa mainstream din SUA, dar şi CNN şi alte televiziuni se distrează să-l prezinte pe Donald Trump ca pe pudelul lui Vladimir Putin. Dar nu numai presa americană o face. Media americană mainstream, în serviciul comandat al Partidului Democrat şi al unei mari părţi a oligarhiei, a fost preluată servil de aproape toată presa mainstream din Occident, de la The Guardian la Le Monde, plus zeci de posturi importante de televiziune. În Le Monde din 22 martie 2019 a fost republicat un editorial al lui Alain Frachon din 24 ianuarie a.c., ceea ce probabil voia să semnalizeze că faimosul cotidian nu şi-a schimbat atitudinea : „[...] presa americană a schiţat în aceste zile, printre rânduri, fără să formuleze deschis chestiunea, această enormă ipoteză : şi dacă Donald Trump ar fi agent rus ? Sau ar fi „ţinut", sub influenţa Moscovei, ca subiect de şantaj, sub o formă sau alta, din partea ruşilor ? Cel puţin suntem obligaţi să observăm această coincidenţă : politica preşedintelui pare lipită întru totul de obsesiile strategice ale Kremlinului. Că este vorba de slăbirea NATO, de separarea europenilor de Statele Unite, de a semăna zâzanie în interiorul UE sau de a lăsa Siria Moscovei, Trump îi „lustruieşte pantofii" lui Putin. [...] În privat, Donald Trump ar flirta adesea cu ideea de a retrage Statele Unite din NATO, în clar, de a distruge pactul atlantic. S-a sforţat să destabilizeze Uniunea Europeană. Susţinând Brexit-ul, a sugerat Franţei să urmeze exemplul Regatului Unit ; a decis - o nenorocită lovitură sub centură - să diminueze statutul reprezentării UE la Washington. Şi asta nu e tot. Dând ordin de retragere a trupelor americane staţionate în nordul Siriei la mijlocul lui decembrie 2018, şi-a asumat riscul de a crea un „vid" pe care regimul de la Damasc şi aliaţii săi ruşi şi-au făcut plăcerea să-l umple - spre nemulţumirea Israelului şi a anumitor aliaţi europeni ai SUA." Ce-ar mai fi de adăugat ?!

În Marea Britanie, Brexit-ul a devenit o psihodramă totală. Duminică 23 martie 2019, câteva sute de mii, după alte surse mai mult de 1 milion de britanici au manifestat la Londra împotriva Brexit-ului. Se profilează halucinant o repetare a referendumului pentru Brexit. De fapt, împotriva Brexit-ului, pentru rămânerea în UE. Ceea ce înseamnă, evident, aruncarea în aer a ideii de vot democratic. Adică cum ? Votezi până iese ce trebuie ? Psihodrama britanică, antrenând şi UE în vertijul ei, va continua, iar rezultatul nu poate fi astăzi prezis de nimeni.

Tot în 23 martie, în Franţa au manifestat pentru a 19-a săptămână şi sâmbătă consecutive vreo 90 000 de Veste galbene (sindicatul France Police, la ora 16.30). Mainstream media şi media regimului Macron au anunţat doar vreo 8 300 de manifestanţi în toată ţara, dintre care 3 100 la Paris la ora 14. E de remarcat că pentru cei 3 100 de manifestanţi Ministerul de Interne a anunţat peste 6 000 de poliţişti prezenţi doar la Paris, pe lângă armata scoasă pe străzi. Cei mai mulţi manifestanţi au renunţat la faimoasele lor veste galbene din cauza interdicţiilor multiple de pe întreg teritoriul de a ocupa anumite spaţii publice desemnate de foarte contestatul ministru de Interne, Christophe Castaner, şi de ministerul pe care-l conduce. Sâmbătă 23 martie 2019 armata a fost chemată să întărească dispozitivul poliţienesc sub pretextul luptei împotriva terorismului. Armata poporului folosită împotriva poporului ca să inducă teamă... La ce se întâmplă în Franţa de patru luni încoace ce-ar mai fi de adăugat ?

Poate doar că Laurent Joffrin, directorul cotidianului Libération, fost ziar de stânga, devenit un cântăreţ deşănţat al globalizării, directorul şi ziarul totdeodată, i-a aplicat lui Emmanuel Macron, în ediţia din 22 martie 2019, o poreclă poate durabilă, „Toutanmacron" : „Ca şi aproape omonimul său [Toutankhamon - o mare expoziţie în jurul faraonului s-a deschis acum la Paris, n.n.], Toutanmacron e un faraon-copil care are un magisteriu dificil. [...] Venirea lui la putere a însemnat o ruptură de ideile predecesorului său, Hollandaton, marele preot al unui zeu-soare socialist care se stingea. Noul faraon a fost, cu toate acestea, crescut la curtea lui Hollandaton, dar a profitat de aceasta ca să atragă la disidenţa sa un număr de demnitari pe care i-a ridicat apoi la rangul de viziri, ceea ce-i asigură majoritatea în Adunarea Egiptului. Legat de preoţii Finanţei, el a restabilit cultul tradiţional al clerului conservator, acela al negustorilor şi proprietarilor, înconjurat de tineri viziri formaţi în cele mai bune temple (şcoli - n.n.) [...]. El a reînnodat astfel, într-un stil diferit, cu teologia predecesorului lui Hollandaton, Toutsarkosy, şi el devotat religiei liberului-schimb, celebru pentru omilia sa către sclavi : „Munciţi mai mult ca să nu câştigaţi nimic !"

Proasta funcţionare a UE şi folosirea acestei organizaţii cuprinzând 28 de state de către interese globaliste, financiare şi economice sunt două dintre motivele pentru care planeta pare să o fi luat razna. Nu-i nimic. În scumpa noastră ţară, în România, e mare iarmaroc pentru locurile de europarlamentar. Plătite gras, boiereşte şi fără vreo contrapartidă serioasă. Cu excepţia trădării intereselor naţionale, se înţelege. Să vedem ce părere are despre aceşti aleşi speciali Jacques Attali, care rămâne unul dintre cei mai importanţi teoreticieni ai globalizării fericite - şi deci şi un important gânditor al construcţiei europene (Attali a fost foarte aproape de ultimii cinci preşedinţi francezi, începând cu François Mitterrand şi mergând până la Emmanuel Macron, pe care el însuşi recunoaşte că l-a „inventat") : „Alegerile europene seamănă astăzi foarte mult cu o figură impusă a politicii, în care li se cere la intervale regulate cetăţenilor continentului să meargă să voteze pentru nişte deputaţi pe care ei nu-i cunosc şi despre a căror acţiune nu ştiu nimic ; şi care sunt, în majoritate, doar glorii trecute sau false speranţe. Nimic nu e mai lipsit de sens. Şi asta cu atât mai mult cu cât ştim că un asemenea Parlament serveşte mai ales la participarea în chip fictiv la alegerea membrilor Comisiei şi la stabilirea legilor care sunt făcute până la urmă din decizii ale guvernelor naţionale, luate în interminabile şi obscure summit-uri. Şi, în plus, ne şi dăm seama că aceste instanţe europene, odată puse în funcţiune, nu se ocupă decât de subiecte economice limitate, într-o optică ultraliberală, care încurajează competiţia între europeni la toate nivelurile, împingând spre dezavantaje fiscale şi sociale, şi nefăcând nimic sau aproape nimic pentru a construi proiecte comune" (www.attali.com, 3 martie 2019).

Ăsta e norocul nostru ! Între 1945 şi 1989, ar fi fost benefic, câştigător pentru noi, românii, să fim cu americanii, cu Occidentul, cu NATO. Noi am fost cu Uniunea Sovietică, chiar dacă am jucat o vreme rolul de ucenic neascultător. De câţiva ani, începând cu tehnologia 5G deja implementată de China, viitorul pare să aparţină Chinei, Rusiei, Indiei şi tuturor emergenţilor. Noi suntem şi s-ar putea să mai rămânem pentru încă mult timp cu UE şi cu SUA...

Petru Romosan