• Tweet

De ani de zile și mai mult din noiembrie 2024, până azi, România se zbate între două Iaduri: cel al smereniei și cel al deznădejdii. Puteți citi cartea cu același nume, a sfântului Siluan Athonitul, în care este prezentată această luptă cruntă, care se dă în om. La nivel macro, putem înțelege lupta ce se dă în inima unei țări. România! În concluzie, despre asta se face vorbire în vremurile din urmă pe care le trăim cu toții.

O Românie ruptă-n două, dezbinată, una plină de mândrie, iluzie, minciună, "diplome", propagandă, cenzură, bani nemeritați, strigăte și jigniri la adresa celeilalte părți care trăiește iadul smereniei. Cum altfel se poate numi acceptarea la putere a celor care pe față au adus nenorocirea peste o bună parte din țară?!

Cei care au fost puși la zidul infamiei, în cei care s-au aruncat "pietre" și toate ocările posibile și de neimaginat. Partea de Românie care a vrut altceva, a votat altceva, a susținut adevărul cu prețul sângelui. Nu acela curs. Poate ne va ierta Dumnezeu și sângele nu va curge și de data asta. Cine poate ști?! Cine ne poate spune?!

Ca să învingi un iad, cel al deznădejdii, ești nevoit să-l trăiești pe celalălat: cel al smereniei. Căci, spune Sfântul, că tot un iad este și acesta. Poate cel mai greu de traversat. Pentru că deși îl trăiesc mai mult de o jumătate de țară, fiecare e obligat cumva să-l traverseze singur. Să nu ne întrebăm care e acesta! Este iadul trăit, al celor ce și-au ars și tăiat pașapoartele, al celor ce și-au tăiat cărțile de identitate, al celor ce au fost umflați de pe stradă, din case, al celor ce au vorbit adevărul și li s-a închis gura prin cenzura aplicată, fără drept de apel. Este iadul celor ce, deși au avut bagajele făcute să se întoarcă acasă după al doilea tur de alegeri, doar că nu au mai avut de ce. Ce iad au putut să traverseze?! Și să rămână în picioare în continuare! Să o ia de la capăt! Să rămână în picioare deși inimile lor au fost îngropate, au traversat iadul deznădejdii și s-au trezit fără să știe în iadul smereniei. Este partea de Românie care a trăit amândouă iadurile, le-a traversat și care a lăsat în urmă dâre de "sânge" curse din sufletele lor. Poate nu-l vedeți, doar că sângele de orice fel ar fi el curs, are miros. Miros de suferință adâncă, de pierdere incomensurabilă, și în cele din urmă de acceptare. A unei situații în care te așează viață, când apa sau focul nu mai pot fi oprite de nimeni. Când arzi în propriul foc sau te îneci în propria apă. Și să nu uităm niciodată că "sângele" curs, de orice fel ar fi el, cere o plată. Întotdeauna!

Așa este Legea de Sus. Lege pe care nu o poate schimba nimeni de la Facerea Lumii.

Iadul deznădejdii va fi trăit acum de cei care l-au adus peste țară. Cei mândri, cei care s-au vrut "sfinți", dar s-au dovedit a fi doar farisei. Cei care au strigat de ani și ani că vor "spitale, nu catedrale", că vor "înarmare" și nu pace, că vor să "salveze" tot timpul pe alții și nu țara lor. Au fost manipulați unii fără să înțeleagă, alții au fost plătiți pentru asta, cu "preț de osândă", pentru că nu se poate numi altfel prețul trădării de neam și țară. Pentru un pumn de arginți. Îi știți pe toți. Nu se mai ascunde niciunul. Da! Îl vor trăi ei! E rândul lor!

Nu este cazul să reiau aici toate minciunile spuse în ultima săptămână, în care niște viruși ce atentează la bunul simț și suveranitatea și independența unui stat, la cea mai simplă și elocventă mărturie despre ce se vede, să poată încerca a măslui de o asemenea manieră, încât să aibă un veritabil tupeu ordinar să încerce să vă arate că un saltimbac ratat, cu un carnețel în mână, ar fi un erou. Al cui? Aș întreba eu? Al lor? Nici măcar! După cum am văzut, virusul mucilor, a început să fie contestat până și de cei așa ziși olimpici, "tineri, frumoși și liberi", cum le place lor să-și spună. La fel și celor ce-și spun singuri "sfinți", pentru că au "salvat România", nu?! De cine?

De Dumnezeu, aș îndrăzni să zic. Și au dus-o pe calea iadului prin propaganda "intențiilor bune". Nu așa ne ziceau? Că ei salvează România?

România nu are nevoie să fie salvată de nimeni. Așa cum niciun om nu poate fi salvat de altul, decât în situații extreme. Așa se nasc eroii, care habar nu au că au devenit eroi. Ei pur și simplu există! Nu așteaptă nimic de la nimeni, doar își împlinesc destinul. Fără să știe. Asta înseamnă să faci ceva fără să aștepți nimic în schimb de la oameni. Și să faci ce trebuie, fără să te oblige nimeni. Doar pentru că așa simți.

Și o faci! Până la capăt! Fără să cârtești. Doar îți asumi. Asumare pe care unii o au în fibra sufletească. Alții doar o mimează. La prima furtună, dau bir cu fugiții. În general, nu-și asumă nimic! Sunt doar cei "căldicei"! Cum ne spune Scriptura.

Astfel, lupta ce se dă acum, este cea dintre Iaduri. Singura armă demnă de luat în seamă este rugăciunea. Ca o Sabie! A Cuvântului! Nimic altceva nu mai poate funcționa în vremurile pe care le traversăm. S-a vorbit, dar nu s-a cuvântat, s-a distrus și pârjolit totul, dar nu s-a construit decât dezbinare și ură, s-a mințit, s-a trădat, s-a spoliat, s-a anulat.

Dreptul de a trăi într-o democrație de început de drum, este adevărat. Democrație, căreia i s-au smuls rădăcinile, i s-a astupat vocea, doar ca minciuna și propaganda să triumfe. Dar toate acestea nu sunt decât instrumentele Iadului deznădejdelii. Pe care îl vor experimenta cei care "au vrut o țară ca afară". O au!

Și e abia începutul. Începutul sfârșitului! Vom vedea unde vor ajunge. Cu mâna lor, cu care se presupune că au votat "prouie", au deschis calea iadului. Și au reușit prin minciună și propagandă, cu puterea celor ce aveau datoria să apere țara de "dușmanii interni și externi", să aducă România în poarta iadului.

Nu vă temeți! Noi l-am trăit! I-am supraviețuit! Acum ei sunt cei care vor avea pe mâini și pe buze gustul "sângelui"! Pentru care vor plăti! Indiferent dacă noi vom avea puterea să-i iertăm! Pentru că ce pedeapsă mai mare există în lumea asta ce poate fi dată de om? Pedeapsa de a-i ierta pe vrăjmași și de a-i lăsa singuri cu conștiințele lor. În mintea și sufletul lor.

Conștiință, care mai devreme sau mai târziu va vorbi. Și va striga atât de tare, încât poate se va deschide și la ei ușa Iadului smereniei. Pe care vor fi nevoiți să-l traverseze! Nimeni nu va scăpa. Doar că plata pe care o vor da, va fi cu totul alta, decât cea pe care am plătit-o noi toți, care am ales altfel decât ne-au ordonat fariseii.

Niciodată nu ne vom putea vindeca ca și neam fără aceast preț. Indiferent de ce se vrea, se face sau se planifică cu demonii la masă. Lumea este guvernată de Legile Domnului, nu de legile strâmbe ale omului. Singura putere care poate copleși Iadul deznădejdii este doar un alt iad: cel al smereniei. Între aceste două posibilități, nu există a treia.

Dumnezeu nu este doar un Cuvânt! El Este! Și este Verb! În mișcare, Viu și Lucrător! Nu vă temeți! Există o rânduială mai presus de noi toți! Și aceea se numește Lucrarea Duhului Sfânt! Duh, care prisosește în vremuri grele și care te face ca în Iadul Deznădejdii să te întâlnești cu Hristos. Și astfel, prin Lucrarea Lui, să deschizi ușile grele ale Iadului Smereniei. Cheia este doar la El! Nimeni fără Dumnezeu, nu poate fi biruitor! Domnul să vă miluiască!

Zoe Dantes