• Tweet

Xi Jinping are un plan pentru modul în care ar trebui să funcționeze lumea și, după un an de la începutul celui de-al treilea mandat de lider al Chinei, își intensifică eforturile de a contesta poziția de lider mondial a Americii și de a-și plasa viziunea în prim-plan, arată o analiză CNN.

Această ofertă a fost în centrul atenției mai mult ca niciodată luna trecută, la Beijing, când Xi, flancat de președintele rus Vladimir Putin, de secretarul general al Națiunilor Unite Antonio Guterres și de aproximativ două duzini de demnitari de rang înalt din întreaga lume, a prezentat China ca fiind singura țară capabilă să navigheze printre provocările secolului XXI.

„Schimbările lumii, ale vremurilor noastre și de o importanță istorică se desfășoară ca niciodată înainte", a declarat Xi la Forumul Belt and Road. China, a spus el, va „depune eforturi neîncetate pentru a realiza modernizarea pentru toate țările" și va lucra pentru a construi un „viitor comun pentru omenire".

Viziunea lui Xi - deși învăluită într-un limbaj abstract - reprezintă impulsul emergent al Partidului Comunist Chinez de a remodela un sistem internațional pe care îl consideră injust, în favoarea Statelor Unite și a aliaților săi.

Privit ca un rival de către aceste țări pe măsură ce devine din ce în ce mai asertiv și autoritar, Beijingul a ajuns să creadă că acum este momentul să schimbe acest sistem și echilibrul global al puterii pentru a asigura ascensiunea Chinei - și să respingă eforturile de a o contracara.

În ultimele luni, Beijingul și-a promovat modelul alternativ prin intermediul unor documente politice importante și a unor noi „inițiative globale", precum și prin discursuri, întâlniri diplomatice, forumuri și reuniuni internaționale mari și mici - în încercarea de a obține sprijin în întreaga lume.

Pentru mulți observatori, această campanie a stârnit îngrijorarea că o lume modelată după regulile Beijingului este, de asemenea, una în care caracteristici ale guvernării sale autocratice și de fier - cum ar fi supravegherea intensă, cenzura și represiunea politică - ar putea deveni practici acceptate la nivel mondial.

Dar impulsul Chinei vine în contextul în care războaiele americane de peste mări, instabilitatea politicii externe de la o rundă de alegeri la alta și polarizarea politică profundă au intensificat întrebările cu privire la conducerea globală a SUA. Între timp, probleme presante precum schimbările climatice, războiul Rusiei în Ucraina și asaltul Israelului asupra Gaza au acutizat discuțiile cu privire la faptul dacă Occidentul adoptă abordarea corectă pentru a oferi un răspuns.

Toate acestea coincid cu apelurile de lungă durată ale țărilor din lumea în curs de dezvoltare pentru un sistem internațional în care să aibă un cuvânt mai apăsat de spus.

Multe dintre aceste țări și-au consolidat substanțial legăturile economice cu Beijingul în timpul guvernării lui Xi, inclusiv în decursul unui deceniu al campaniei sale de construire a infrastructurii globale de până la 1.000 de miliarde de dolari, pe care liderii s-au adunat pentru a o sărbători luna trecută în capitala chineză.

Rămâne de văzut câți dintre ei ar saluta un viitor care să se conformeze viziunii mondiale a Chinei - dar impulsul clar al lui Xi de a-și amplifica mesajul într-o perioadă de tensiuni neîncetate cu Washingtonul ridică miza rivalității dintre SUA și China.

Și, după cum arată clar procesiunea de lideri mondiali care au vizitat Beijingul în ultimele luni, inclusiv luna trecută, în timp ce multe națiuni pot fi sceptice față de o ordine mondială propusă de China autocratică - altele ascultă.

„Un viitor comun"

Un document politic de peste 13.000 de cuvinte publicat de Beijing în septembrie prezintă viziunea Chinei asupra guvernanței globale și identifică ceea ce consideră a fi sursa provocărilor globale actuale: „Acțiunile hegemonice, abuzive și agresive ale unor țări împotriva altora ... provoacă mari daune" și pun în pericol securitatea și dezvoltarea globală, se arată în document.

În cadrul „comunității globale a viitorului comun" a lui Xi, se spune în document, dezvoltarea economică și stabilitatea sunt prioritare, în timp ce țările se tratează reciproc ca egale pentru a lucra împreună pentru „prosperitatea comună".

În acel viitor, acestea ar fi, de asemenea, libere de „politica de blocuri", de competiția ideologică și de alianțele militare, precum și de a fi considerate responsabile pentru susținerea „‘valorilor universale" „definite de o mână de țări occidentale", se arată în document.

„Ceea ce spun chinezii... este „trăiește și lasă să trăiască", poate că nu-ți place politica internă rusă, poate că nu-ți place regimul politic chinez - dar dacă vrei securitate, va trebui să le oferi spațiul necesar pentru a supraviețui și a prospera și ei", a declarat Yun Sun, director al programului pentru China la centrul de reflecție Stimson Center din Washington.

Această viziune se regăsește în cele trei noi „inițiative globale" anunțate de Xi în ultimii doi ani, axate pe dezvoltare, securitate și civilizație.

Inițiativele se fac ecoul unora dintre punctele de discuție de lungă durată ale Beijingului și sunt, în mare parte, sărace în detalii și pline de retorică.

Dar, împreună, spun analiștii, ele prezintă un sistem condus de SUA care, în opinia Beijingului, nu mai este potrivit pentru epoca actuală - și semnalează un efort concertat de remodelare a ordinii de după cel de-al Doilea Război Mondial, susținute de SUA și de alte democrații occidentale.

Acest cadru internațional actual a fost conceput pentru a asigura, cel puțin în teorie, că, deși guvernele au suveranitate asupra țărilor lor, ele împărtășesc, de asemenea, reguli și principii pentru a asigura pacea și pentru a susține drepturile politice și drepturile fundamentale ale omului.

China a beneficiat de această ordine, dezvoltându-și enorm economia cu ajutorul împrumuturilor de la Banca Mondială și a oportunităților extinse în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului, la care Washingtonul a sprijinit Beijingul să adere în 2001, în speranța că aceasta va contribui la liberalizarea țării comuniste.

Puțin peste două decenii mai târziu, Beijingul critică această ordine.

SUA și aliații săi au privit cu îngrijorare cum Beijingul nu numai că a devenit competitiv din punct de vedere economic, dar a devenit din ce în ce mai asertiv în Marea Chinei de Sud și dincolo de aceasta și mai represiv și mai autoritar acasă.

Acest lucru a determinat eforturile Washingtonului de a restricționa accesul chinezilor la tehnologii sensibile și de a impune sancțiuni economice, pe care Beijingul le consideră acțiuni fățișe de suprimare și de reprimare.

SUA și alte națiuni au denunțat intimidarea de către Beijing a democrației autonome din Taiwan și au încercat să îi ceară socoteală pentru încălcările drepturilor omului în Tibet, Hong Kong și Xinjiang, despre care un birou al ONU pentru drepturile omului a declarat anul trecut că ar putea fi considerate „crime împotriva umanității" - o acuzație pe care Beijingul o neagă.

Ca răspuns, Xi și-a intensificat eforturile de lungă durată de a submina conceptul de drepturi universale ale omului.

„Diferitele civilizații" au avut propriile percepții asupra „valorilor" umane comune, a declarat Xi liderilor partidelor politice și organizațiilor din aproximativ 150 de țări la începutul acestui an, când a lansat „Inițiativa de civilizație globală" a Chinei. Țările nu și-ar „impune propriile valori sau modele asupra altora" dacă China ar stabili agenda, a lăsat să se înțeleagă el.

Acest lucru se bazează pe argumentul Beijingului potrivit căruia eforturile guvernelor de a îmbunătăți statutul economic al populației lor echivalează cu respectarea drepturilor omului, chiar dacă aceste persoane nu au libertatea de a se exprima împotriva conducătorilor lor.

De asemenea, se leagă de ceea ce observatorii spun că este o încredere crescândă în rândul liderilor chinezi în modelul lor de guvernare, pe care îl consideră că a jucat un rol cu adevărat pozitiv în promovarea creșterii economice la nivel global și în reducerea sărăciei - în contrast cu SUA, acuzate că au purtat războaie, au provocat o criză financiară globală majoră și se confruntă cu o politică divizată în țară.

„Toate acestea fac China să creadă că America este în declin rapid", a declarat Shen Dingli, analist de politică externă cu sediul la Shanghai, care spune că acest lucru alimentează dorința lui Xi de a nu răsturna ordinea mondială existentă, ci de a o remodela.

Beijingul, a adăugat el, consideră că SUA nu fac decât să „respecte doar de formă" „ordinea liberală" pentru a face rău altor țări.

„(China se întreabă) „cine este mai predispus la pace și cine este mai puțin capabil să conducă lumea?". Acest lucru a întărit imaginea de sine a Chinei, (și această idee că) ‘suntem mari și ar trebui să fim mai mari - și ar trebui să lăsăm lumea să realizeze că este timpul nostru'", a spus el.

Cine ascultă?

Pentru liderii puternici și guvernele autocratice, viziunea lui Xi are un farmec evident. În timp ce Putin al Rusiei, acuzat de crime de război și care își continuă invazia brutală a Ucrainei vecine, și liderii talibani din Afganistan sunt evitați în Occident, ambii au fost primiți la masa națiunilor lui Xi la Beijing luna trecută.

Cu doar câteva săptămâni mai devreme, dictatorul sirian Bashar al-Assad - care a fost acuzat că a folosit arme chimice împotriva propriului popor - a participat la Jocurile Asiatice de la Hangzhou, unde a sosit cu un avion închiriat de China și a vizitat un faimos templu budist.

Un titlu din Global Times, publicație de stat, a prezentat vizita lui Assad ca fiind cea a liderului unei „țări devastate de război, respectată în China pe fondul izolării Occidentului" - oferind o imagine a scenariilor de tip „prin oglindă" care ar putea deveni o normă dacă viziunea mondială a lui Xi va câștiga teren.

Dar argumentul mai larg al Beijingului, care implică faptul că o mână de țări bogate, occidentale, dețin prea multă putere globală - rezonează cu un set mai larg de guverne decât cele aflate în conflict cu Occidentul.

Aceste preocupări s-au accentuat în ultimele săptămâni, deoarece atenția globală s-a concentrat asupra asaltului Israelului asupra Gazei, după atacul din 7 octombrie al Hamas asupra teritoriului său. În ultimii ani, chiar și unele țări care, timp de decenii, au îmbrățișat un parteneriat strâns cu SUA s-au apropiat de China și de viziunea acesteia.

„Pakistanul se aliniază cu viziunea liderului chinez Xi Jinping, care consideră că se conturează o nouă eră globală, caracterizată de multipolaritate și de o îndepărtare de dominația occidentală", a declarat Ali Sarwar Naqvi, fost ambasador pakistanez, în prezent director executiv al Centrului pentru Studii Strategice Internaționale din Islamabad.

Dar există și multe guverne care, de asemenea, rămân circumspecte față de politica și ambițiile sale.

„Ne-am păstrat relația deschisă cu toate națiunile", a declarat luna trecută prim-ministrul Papua Noua Guinee, James Marape, pentru CNN, în marja Forumului Belt and Road, unde a ținut un discurs în care a cerut mai multe investiții în energie verde în țara sa în cadrul inițiativei conduse de China.

„Ne raportăm la Vest, ne raportăm la Est... Menținem o linie dreaptă, nu compromitem prietenia noastră cu toate popoarele", a spus el.

Și în timp ce alții ar putea fi gata să sprijine China în solicitarea unui sistem internațional mai reprezentativ - există întrebări cu privire la ce înseamnă acest lucru sub conducerea Beijingului.

„China poate conta zi și noapte pe Brazilia pentru a spune că multilateralismul este important și că trebuie să revizuim guvernanța globală... totuși, există un „dar" foarte important", potrivit lui Rubens Duarte, coordonatorul LABMUNDO, un centru de cercetare pentru relații internaționale cu sediul în Brazilia.

El atrage atenția asupra întrebărilor care circulă în unele țări, cum ar fi Brazilia, cu privire la motivul pentru care China susține acum concepte promovate în Sudul Global timp de 70 de ani - și le revendică ca fiind ale sale.

„Încearcă China cu adevărat să promoveze multipolaritatea - sau vrea doar să (devină) un substitut (pentru) influența SUA asupra lumii?", a întrebat el.

Extinderea ambițiilor

Timp de decenii, China și-a construit influența internațională în jurul puterii sale economice, folosindu-și propria transformare rapidă dintr-o țară profund sărăcită în a doua economie a lumii ca model pe care îl poate împărtăși cu țările în curs de dezvoltare.

În acest sens, Xi a lansat în 2013 campania sa emblematică de finanțare Belt and Road, apropiind zeci de națiuni împrumutate de Beijing și extinzând amprenta internațională a Chinei la un an după ce a devenit lider.

„Gândirea tradițională a Chinei (în materie de politică externă) era foarte puternic axată pe capacitatea economică ca bază pentru orice altceva. Atunci când devii o putere economică, dobândești în mod natural și o mai mare influență politică și o putere soft, etc. - toate celelalte lucruri se vor alinia", a declarat Tong Zhao, cercetător senior la think tank-ul Carnegie Endowment for International Peace din Washington.

Dar, pe măsură ce ascensiunea economică a Chinei a venit în paralel cu fricțiunile geopolitice cu SUA și aliații săi, Beijingul a văzut necesitatea de a-și extinde viziunea „și de a aborda și problemele geopolitice", a adăugat Zhao.

Războiul din Ucraina nu a făcut decât să accentueze această dinamică. Principalii parteneri economici ai Chinei din Europa au strâns legăturile cu SUA și și-au reevaluat relațiile cu Beijingul după ce acesta a refuzat să condamne invazia Kremlinului, în timp ce, în același timp, Washingtonul a consolidat relațiile cu aliații din Asia.

Acest lucru „a servit ca un semnal de alarmă pentru chinezi că, în ultimă instanță, competiția marilor puteri cu Statele Unite are ca scop (câștigarea) restului lumii", a declarat Sun de la Stimson Center din Washington. Apoi, confruntat cu o presiune tot mai mare din partea Occidentului pentru a condamna invazia Moscovei într-o țară suverană, Beijingul a folosit momentul pentru a-și susține propria viziune asupra securității globale.

La două luni după ce trupele rusești au invadat Ucraina, Xi a anunțat „Inițiativa de securitate globală" a Chinei, declarând, în cadrul unei conferințe internaționale, că „confruntarea de blocuri și „mentalitatea de Război Rece" ar „distruge cadrul global de pace".

A fost o referire aparentă nu la agresorul rus, ci la NATO, pe care atât Moscova, cât și Beijingul l-au acuzat că a provocat războiul din Ucraina.

Cuvintele lui Xi au fost departe de a fi noi pentru Beijing, dar diplomații chinezi în lunile următoare și-au intensificat promovarea acestei retorici, de exemplu, făcând apel la omologii lor din capitalele europene, precum și la SUA și Rusia, să construiască o „arhitectură de securitate europeană durabilă", pentru a aborda „deficitul de securitate din spatele crizei (ucrainene)".

Retorica a părut să prindă contur, președintele brazilian Luiz Inácio Lula da Silva, la câteva zile după ce s-a întors dintr-o vizită de stat în China în această primăvară, făcând apel la Washington să „înceteze să mai încurajeze războiul".

Acest lucru ajunge în centrul obiectivelor Beijingului, despre care experții spun că nu este de a-și construi propriile alianțe sau de a-și folosi puterea militară pentru a garanta pacea în situații volatile, așa cum au făcut SUA.

Mai degrabă, acesta încearcă să pună la îndoială acest sistem, proiectând în același timp propria viziune, deși vagă, a țărilor care asigură pacea prin dialog și „interese comune" - o formulare care respinge din nou ideea că țările ar trebui să se opună unele altora pe baza diferențelor politice.

‘"Dacă o țară ... este obsedată de suprimarea celor cu opinii diferite, aceasta va provoca cu siguranță conflicte și războaie în lume", a declarat generalul Zhang Youxia, înalt oficial militar, în fața delegațiilor din peste 90 de țări care au participat luna trecută la un forum de securitate condus de Beijing în capitală.

Beijingul a declarat că modelul său este deja de succes, subliniind rolul său în medierea restabilirii legăturilor dintre rivalii de lungă durată Arabia Saudită și Iran în luna martie. De asemenea, a trimis un emisar în Orientul Mijlociu în urma izbucnirii ultimului conflict, angajându-se să „facă eforturi active" pentru a detensiona situația - deși rapoartele Beijingului despre călătoria sa nu au menționat nicio oprire în Israel sau Palestina.

Dar retorica lui Xi nu are succes în multe țări care văd China și armata sa în modernizare rapidă ca fiind principalul agresor din Asia și care pun la îndoială sprijinul său pentru Rusia, în ciuda încălcării flagrante a dreptului internațional de către Moscova atunci când a invadat Ucraina.

Vorbind pentru CNN în septembrie, secretarul filipinez al apărării, Gilberto Teodoro Jr., a acuzat China că intimidează țările mai mici în timp ce extinde controlul asupra unor zone disputate din Marea Chinei de Sud, încălcând o hotărâre a unui tribunal internațional.

„Dacă nu (ripostăm), China se va insinua și se va insinua în ceea ce ține de jurisdicția noastră suverană, de drepturile noastre suverane și de teritoriul nostru", a spus el.

Arhitectură alternativă

Efortul Beijingului de a-și promova viziunea de remodelare a ordinii este facilitat de o rețea extinsă de organizații internaționale, dialoguri regionale și forumuri pe care le-a cultivat în ultimele decenii.

Consolidarea acestor grupuri - și poziționarea lor ca organizații internaționale alternative la cele occidentale - a apărut, de asemenea, ca o parte esențială a strategiei lui Xi de remodelare a puterii globale, spun experții.

În această vară, atât gruparea de securitate a Organizației de Cooperare de la Shanghai (OCS), fondată de China și Rusia, cât și grupul BRICS al economiilor emergente și-au mărit numărul - și au acționat ca o platformă pentru ca Xi să-și promoveze agenda sa geopolitică.

Țările ar trebui să „reformeze guvernanța globală" și să îi oprească pe ceilalți să „se adune pentru a forma grupuri exclusive și să își împacheteze propriile reguli ca norme internaționale", le-a spus Xi liderilor din Brazilia, Rusia, India și Africa de Sud după ce aceștia au invitat Argentina, Egipt, Iran, Etiopia, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite să se alăture BRICS - prima extindere a grupului din 2010.

Săptămâni mai târziu, el a părut să sublinieze preferința sa pentru propria arhitectură alternativă - sărind peste summitul Grupului celor 20 găzduit de New Delhi, la care au participat președintele american Joe Biden și alți lideri ai Grupului celor Șapte.

Dar, pe lângă evenimentele de mare anvergură din calendarul diplomatic al Chinei, oficialii transmit, de asemenea, viziunea Chinei și își prezintă noile inițiative în cadrul dialogurilor ministeriale sau regionale de nivel inferior cu omologi din Asia de Sud-Est până în America Latină și Caraibe, precum și în cadrul unor forumuri de actualitate privind securitatea, cultura și dezvoltarea cu cercetători internaționali și grupuri de reflecție, după cum arată documentele oficiale.

Până în prezent, China pare să nu fi avut probleme în a convinge zeci de țări să sprijine, cel puțin superficial, anumite aspecte ale viziunii sale - chiar dacă, de obicei, nu este clar cine sunt toți acești susținători sau dacă sprijinul lor este însoțit de vreun angajament tangibil.

La începutul acestui an, Ministerul chinez de Externe a afirmat că peste 80 de țări și organizații și-au „exprimat aprobarea și sprijinul" pentru Inițiativa pentru Securitate Globală.

Potrivit Beijingului, „Inițiativa de dezvoltare globală", axată pe economie, lansată în 2021 pentru a sprijini obiectivele de sustenabilitate ale Națiunilor Unite, se mândrește cu aproximativ 70 de țări în „Grupul său de prieteni" - găzduit sub auspiciile ONU.

Acest lucru se potrivește cu strategia de lungă durată a Chinei de a obține un sprijin larg pentru poziția sa față de cea a țărilor occidentale în cadrul ONU și al altor organizații internaționale, unde Beijingul a făcut, de asemenea, presiuni pentru un rol mai important.

Dar, pe lângă cât de mult sprijin tangibil poate obține Beijingul, rămâne o întrebare cheie, dacă ambițiile lui Xi se limitează la eforturile de a schimba regulile în favoarea Chinei sau dacă vrea să își asume cu adevărat rolul de putere dominantă a lumii.

Există un decalaj larg între puterea și capacitatea militară a Chinei în raport cu cea a SUA - și potențialul ca o economie aflată în dificultate să îi încetinească ascensiunea.

Deocamdată, spun experții, China pare concentrată pe schimbarea regulilor pentru a submina credibilitatea americană de a interveni sau de a trage țările la răspundere pentru problemele interne - fie că este vorba de conflicte civile sau de încălcări ale drepturilor omului.

Succesul în acest sens ar putea avea implicații asupra modului în care lumea răspunde la orice mișcare viitoare pe care ar putea-o întreprinde pentru a obține controlul asupra Taiwanului - insula democratică și autonomă pe care o revendică Partidul Comunist.

Dar acțiunile Chinei în Asia, unde armata sa a devenit din ce în ce mai asertivă, în timp ce denunță prezența militară americană, sugerează pentru mulți observatori că Beijingul speră să domine regiunea.

De asemenea, ele ridică întrebări cu privire la modul în care o China mai puternică din punct de vedere militar și economic s-ar comporta la nivel global, dacă ar fi lăsată necontrolată.

Cu toate acestea, China a negat ambițiile de dominație.

„Nu există o lege de fier care să dicteze că o putere în ascensiune va căuta în mod inevitabil hegemonia", a declarat Beijingul în documentul său politic din septembrie. „Tot ceea ce facem are ca scop asigurarea unei vieți mai bune pentru poporul nostru, creând în același timp mai multe oportunități de dezvoltare pentru întreaga lume."

Apoi, într-o aparentă referire la propria sa credință, sau speranță, în ceea ce privește traiectoria SUA, a adăugat: „China înțelege lecția istoriei - că hegemonia prefațează declinul".