• Tweet

Nu se răci bine cadavrul administraţiei Dăncilă, că au şi ieşit la vedere, colcăind, viermii unsuroşi plantaţi de serviciile secrete printre "Salvatorii României". Deconspirarea legăturilor Roxanei Wring, fost preşedinte al USR Bucureşti, cu Securitatea comunistă, ne arată capacitatea şi rapacitatea spionajului care, după trei decenii de democraţie, a reuşit să penetreze la vârf, structurile partidelor politice.

Altfel, nimic nou în politica autohtonă. Madam Wring nu pare a fi altceva decât merituoasa continuatoare a tradiţiei turnătorului oportunist, care face opoziţie de dreapta (vezi cazurile ofițerilor acoperiți sau ale informatorilor: Radu Vasile, Mona Muscă, Traian Băsescu, Mircea Ionescu Quintus ş.a.). Din informaţiile scurse în presa centrală, până în acest moment, tragem concluzia că madama care-i ghida pe tefeliştii bucureşteni a fost trimisă peste hotare în tinereţe, prin căsătorie cu un străin, după ce i s-a fabricat o legendă beton (legendarea este o tehnică de acoperire folosită de toate serviciile de informaţii).

Raiul valutiştilor din Epoca de Aur

În perioada în care angajata ONT, Roxana Wring, a plecat din ţară printr-un mariaj cu un cetăţean britanic, din RSR nu se ieşea decât cu avizul special al Securităţii şi/sau al unei secţii speciale din cadrul CC al PCR. În cazul în care persoana care urma să părăsească teritoriul ţării lucra pentru spionajul extern, erau necesare şi acordul sau recomandarea ofiţerului coordonator, supraveghetor sau de legătură (instructorii ofiţerilor "S"), pentru că o formă de legendare a fantomelor securităţii, cele mai conspirate cadre, era căsătoria cu un cetăţean străin. Cine credeţi că se califica pentru astfel de misiuni în străinătate? Colegii madamei USR, care aveau contact direct cu străinii şi cu valuta acestora, ghizii ONT, în special cei care activau pe litoral. Din această categorie fac parte numeroase personalităţi ale zilelor noastre, cum ar fi Daniel Tudor, Puiu Popoviciu, Irinel Columbeanu, alături de o întreagă faună de valutişti, aflaţi în subordinea colonelului de Securitate, Dăineanu, mare şef peste ONT în pragul anilor ‘80.

De ce valutiști? Pentru că, alături de angajații magazinelor de tip shop sau comturist, ghizii ONT se numărau printre fericiții manipulatori de dolari, mărci și alte bunătățuri occidentale interzise românului de rând. În rest, fiecare ghid cu legenda sa. După schimbarea regimului de tristă amintire, ghizii s-au metamorfozat cu ușurință în funcţionari publici, bancheri, jurnalişti sau oameni de afaceri de mare succes. Am aflat de la nişte vechi lucrători ONT Carpaţi că, în practică, ghizii, colaboratori ONT în marea lor majoritate (angajaţi în cadrul ONT, fiind doar ofiţerii DIE), erau împărţiţi în trei categorii: cu paşaport de serviciu pe Europa de Est, cu paşaport de serviciu pe Europa de Vest şi fără paşaport. Cât despre documentele necesare persoanelor apte să desfăşoare activităţi în relaţie cu străinătatea înainte de 1989, categorie din care făcea parte şi salvatoarea României, Roxana Wring, vă prezentăm câteva din avizele necesare:

- avizul Ministerului de Interne era un certificat de bună purtare emis de M.I. pentru orice persoană fizică, aptă să desfăşoare activităţi în relaţie cu străinătatea. Avizul de la Interne reprezenta garanţia faptului că persoana repectivă nu aducea prejudicii securităţii statului. Era condiţia necesară şi aproape suficientă, pentru a obţine viza de serviciu ( permanentă sau " pe acţiune " ). Fără aviz M.I. nu te angaja nimeni în reţeaua de comerţ exterior, în institute de cercetare şi proiectare, în ministere, organe de sinteză, mass media etc;

- avizul de partid era hârtia emisă de organul de partid care avea în responsabilitate întreprinderea/ unitatea în care persoana activa. Era certificatul de bună purtare pentru avansarea pe scară ierarhică sau pentru implicarea în acţiuni cu responsabilităţi importante;

- viza externă era viza de serviciu pentru angajaţi. Se acorda de Ministerul de Interne numai în baza avizului M.I., la cererea documentată şi susţinută de documentele de cadre şi organizaţie de bază sau comitet de partid ale întreprinderii. În comerţul exterior erau numai câteva persoane deţinătoare de viză permanentă (6-12 luni). Majoritatea avea viză " pe acţiune".Toţi angajaţii aveau obligatoriu viza MI.;

Ultimul aviz se dădea de la Direcţia Paşapoarte în baza documentelor de mai sus.

Cum pleca un ghid, legendat de "U" în Occident

Într-un interviu amplu acordat presei cu ani în urmă, un rezervist DIE care şi-a petrecut studenţia pe litoral, printre turiştii străini, căpitanul Emil Traian Andreescu, a descris modul în care ghizii ONT Carpaţi puteau fi trimişi de UM 0920/U, celebra unitate de fantome a spionajului extern comunist, în străinătate. Iată ce povestește, fostul ghid Emil, despre începutul anilor '70, cînd şeful agenţiei ONT Carpaţi şi implicit şeful ghizilor era activistul CC al PCR, tovarăşul Răescu.

"Singura mare tristețe a mea, de cand am lucrat în acest serviciu extern, este că au fost așa de cretini, când eu am fost așa de bine acoperit la ONT, ca student. Îmi spuneau: "Bă puță, du-te și ia americanca aia sau aia aia, spanioloaica sau aia, care-s turistele tale. Poți să te însori cu ea." Mă băgau la "U". Eu eram pentru "U", domnu' Ovidiu. Lucrasem 10 ani. Au fost cu ochii pe mine, dar, probabil, că birocrații ăștia nenorociți de la Personal... . Îmi spuneau și mă ancorau perfect. Fă-o p-aia să se îndrăgostească de tine, să te ceară, să te însori... . Și în California am avut una, îmi scria, eram puță, eram copil, îmi scria. "Noi îți facem șicane, aia să-i scrie lui senatorul X, să-i scrie lui tovarașul Ceaușescu. Facem scandal și, după aia, presat, tovarășul Ceaușescu, presat da ... . Senatorii ăia, americani, cu drepturile omului. Noi îți dăm drumul și, după aia, lucrează pentru țară."

Așa au băgat ungurii, domnule! Și cu mine trebuia să facă la fel. Pe mine m-au distrus când mergeam cu acoperire oficială. Și în ziua de azi esti cu stea în frunte, că organul contrainformativ știe clar, mai ales cum era estul-vestul atunci. Că tot ce era diplomat, agenție economică TAROM atunci, erau oamenii puterii comuniste și ei erau imediat pe ăștia primii. Era clar că, dintre atâtea milioane de români, ăia, puținii care mergeau în America, erau agenții statului. Când ești plecat în numele statului, afară, ești agentul statului. Că ești agent sută la sută, ofițer sau nu, tot pentru statul ăla lucrezi, mai ales ca eram angajați ai unor întreprinderi de comerț exterior. Ca și ai lor. Când veneau la o ambasadă. Era normal. În special ăștia care lucrau la firmele cu care noi colaboram. Păi ce ăștia nu erau ofițeri ?"

Inutil de adăugat că ofițerul DIE Emil Traian Andreescu, cunoscător de numeroase limbi străine şi absolvent de cel puţin trei facultăţi, a ajuns în conducerea Consiliului de Securitate al ONU, în anul 1976. Ulterior, a fost dat afară din DIE din cauza fugii șefului său, generalul I.M. Pacepa. După 1990, Emil a lucrat în domeniul bancar.

Recent, într-un cotidian central ciuruit de lichele acoperite, un coleg de breaslă afirma că deconspirarea agentei Roxana Wring ar fi adus-o pe aceasta în atenţia organelor contrainformative britanice. O veste proastă pentru useristă? Nu. Nu este nici măcar o ştire, colega! Wring ştia că a intrat în vizorul contrainformaţiilor Majestăţii Sale imediat după căsătorie, având în vedere că plecase în toiul războiului rece sub o legendă atât de subţire. O veste proastă pentru statul român ar fi aceea că Roxana Wring, ca mulți alții de teapa ei, a fost racolată de britanici şi retrimisă în misiune.

Eduard Ovidiu Ohanesian