• Tweet

Hidroelectrica este, potrivit prețurilor anunțate recent pentru contractele pe care le va semna cu consumatorii casnici și instituționali de la 1 iulie, după liberalizarea pieței, lider de facto când vine vorba de concurența cu ceilalți furnizori. Iar conducerea de la Hidroelectrica este laudata ca fiind extrem de eficienta. In realitate, lucurile stau fix pe dos, iar noi platim pretul incompetentei sefimii de la Hidroelectrica. Solicitam public ca Hidroelectrica sa ne comunice care este costul real de productie al unui MWh.

Contextul mai larg este mai complex pe mai multe planuri. Pe de o parte, compania de stat a anunțat deja că nu garantează că prețurile deosebit de reduse (tarife precum 1,03640 lei/kWh, față de concurenții cu 1,57 lei/kWh sau mai mult) nu vor putea fi suportate multă vreme și vor trebui să se plieze pe piață, în condițiile în care nevoile sporite după creșterea volumului de clienți i-ar putea aduce în situația de a cumpăra energie de la alte companii. Pe de altă parte, nici măcar tarifele reduse ale companiei de stat nu scuză faptul că România practică unele dintre cele mai ridicate prețuri la energie din Europa, pe piața SPOT tarifele depășind detașat țări precum Austria sau Germania.

O reacție recentă a Asociației Prosumatorilor și Comunităților de Energie (APCE) la prețurile anunțate de furnizori după liberalizare pune „bucuria" românilor că și-au găsit un furnizor ieftin în perspectivă, considerând că, potrivit mesajelor din media, Hidroelectrica beneficiază în prezent de un nou val de popularitate printre consumatorii Români. Practic, cei de la APCE argumentează că România nu produce suficientă energie și ceea ce produce este nejustificat de scumpă. „Hidroelectrica, cel mai mare producător de energie din țară, vinde energia de 3-4 ori mai scump decât omologii lor din vestul Canadei, la ieșirea din centrală. Nici până astăzi nu au putut explica cum pot vinde energia activa cu 0,45 lei/kWh fără taxe, în timp ce, în British Columbia, același preț include deja toate taxele și este livrat până la consumator", arată studiul făcut de APCE.

Aceștia au mai punctat și că Nuclearelectrica produce cu un cost mediu de 0,45 lei/KWh, față de 0,34 lei/KWh în Europa de Vest, iar pe de altă parte, energia produsă din termocentrale pe cărbune este și scumpă, și poluantă. „Deși Europa are un cost mediu de 0,37 lei/KWh, în România prețul variază între 0,42 și 0,55 lei/KWh, iar mare parte din costuri nu sunt tehnologice, ci țin de ineficiență, salarii umflate și interese sindicale. România nu-și poate acoperi vârfurile de consum din producția proprie. Ministrul Energiei recunoaște acest lucru public, după doi ani de mandat. Așa se ajunge ca la prânz să exportăm ieftin, iar seara să importăm scump. Iar vina, ni se spune, ar fi a consumatorului care nu se adaptează la „programul" de producție al energiei. Nimic despre prețul mare al energiei care iese de la hidro/termo centrală.

Înainte de 2020, prețul energiei era de aproximativ 0,50 lei/kWh cu TOATE taxele incluse. Ce s-a întâmplat în acești 5 ani de s-a triplat? Poate că, în zona de energie, se trăiește ca-n Rai? Poate că apa Dunării s-a „scumpit"? Sau profiturile companiilor din energie au crescut exponențial? Ministerul Energiei a făcut ceva ca energia sa fie ieftină?", punctează acid specialiștii din energie. Cum de avem, totuși, cea mai scumpă energie din UE. Problemele sistemice neadresate de autorități și „păcatul" companiilor de stat listate la bursă, care au imperative sociale, dar și de acumulare de profit.

Specialiștii APCE au amintit că, odată cu plafonarea prețurilor, Statul a forțat, practic, companiile de pe piața energetică să suporte ieftinirea tarifelor, pe fondul unor rambursări de la Buget care s-au ridicat până la 32 de miliarde de lei, din care 5 miliarde încă au rămas neachitați de către autorități. „Plafonarea din 2022 încoace a costat statul român 32 miliarde lei. La ora actuală, 5 miliarde nu au fost încă achitate. Acești bani au venit probabil ca BONUS pentru furnizorii de energie și gaze din România... Politicul a fost și este șantajat cu aceste sume restanțe. Cu alte cuvinte, aici sunt banii noștri din taxe, accize, impozite și chiar împrumuturi externe", au explicat cei de la APCE.

Iar profiturile înregistrate de marii jucători de pe piață în ultimii ani, când consumatorii au plătit energie la preț plafonat, indică tocmai conjunctura favorabilă în care s-au regăsit brusc, în ciuda crizei energetice la nivel european. Punctual, Premier Energy, de pildă, a publicat o marjă de profit de 176%, în timp ce, spun cei de la APCE, cumpără energia de la prosumatori cu 0,30 lei/kWh și o vinde cu 0,84 lei/kWh.

În cazul Hidroelectrica, compania de stat cumpără de la prosumatori cu 0,28 lei/kWh și vinde cu 0,45 lei/kWh, fără ca prețul de producție să fie cunoscut. „Bănuim că este undeva la 0,15 lei/kWh, dar asta depinde de sporurile și bonusurile pentru personalul din conducere și dorința de a încasa dividende a statului român. Profitabilitate are undeva la 40% cf. datelor publice, cu media salariului brut de 17.300 lei pe 2025 la 3570 salariați. Engie, în schimb, încearcă să cumpere energia de la prosumatori cu 0,10 lei/kWh și să vândă cu 0,793 lei/kWh, un adaos de aproape 800%. România fiind reglementată energetic haotic, atât Premier Energy, dar mai ales PPC, venind cu „inspirație" din Grecia însorită, au achiziționat, construit și dezvoltat numeroase parcuri fotovoltaice, devenind din furnizori... producători ieftini de energie, valorificând-o scump consumatorilor din România", se mai arată în studiul de piață recent făcut de APCE.

Iar aceștia nu sunt singurii care au ridicat probleme grave în piața de energie în ultimii ani, când prețurile au fost plafonate pentru consumatorii finali. O analiză citată de Ziare.com în februarie, realizată de Asociația Energia Inteligentă (AEI), demonstra concret cum unii furnizori români de energie cumpără gaze rusești din Bulgaria la prețuri foarte mari, deși pe bursa din România există oferte cu prețuri mai mici, pe care apoi le prezintă statului român pentru decontare, în cadrul schemei de plafonare-compensare. Potrivit expertului în energie Dumitru Chisăliță, președintele AEI, „este interesantă poziția unor furnizori care, deși cunoșteau prognozele de temperatură încă din 14 februarie, au făcut nominalizări mult mai mici decât consumurile clienților și au refuzat achiziția de gaze vineri la prețuri de 272,89 lei/MWh, respectiv 290 lei/MWh luni dimineața, preferând să cumpere gaze via Bulgaria la 341,05 lei/MWh." Această decizie a fost luată, potrivit lui Chisăliță, pentru că schema de plafonare-compensare „încurajează furnizorii să nu fie interesați de costuri, deoarece aceste diferențe de preț sunt acoperite de bugetul de stat."

Mai mult, expertul sugera atunci că furnizorii au achiziționat gaze rusești prin intermediari. „Deși vineri și luni au existat oferte de gaze non-rusești cu prețuri mai mici cu până la 25%, anumite companii au achiziționat întreaga cantitate de gaze de import într-o perioadă de doar 10 minute, imediat după nominalizările făcute de ruși pentru gazele disponibile via Bulgaria." Expertul argumenta astfel că momentul nu este considerat întâmplător, ci mai degrabă un indiciu că gazele respective proveneau din Rusia.

O altă problemă este cea a distribuției, care în România este și scumpă, și neperformantă. Mai exact, Ziarul Financiar sugera într-o analiză de luni, 16 iunie, că deși Austria este adesea menţionată ca fiind vinovată pentru preţurile semnificativ mai mari la energie pe care regiunea formată din România, Bulgaria şi Grecia le plăteşte, cauza fiind interconexiunile reduse cu estul Europei pe care austriecii le au, vineri 13 iunie, preţul spot al energiei din România era de 86 de euro/MWh, în timp ce în Austria, preţul era de 58 de euro/MWh, iar în Germania, 52 de euro/MWh. Dacă Austria, în inima Europei, poate să facă acest joc, atunci de ce România nu îşi poate forma singură un preţ al energiei, echilibrat pentru producătorii săi şi pentru consumatori, mai ales când 70% din producţie sunt deţinute de stat? Situaţia este cu atât mai greu de înţeles în cazul gazului natural, pe care România faţă de Austria chiar îl produce şi care este indexat tocmai la bursa de la Viena.

Costul distribuției energiei electrice în România, cu tot cu Transelectrica, variază între 0,40 și 0,49 lei/kWh. Cei de la APCE au amintit, în apelul public făcut către consumatori, furnizori și autorități deopotrivă, că în unele zone ale țării, rețelele sunt vechi, subdimensionate și fără investiții. Un raport al Curții de Conturi Europene arăta, în aprilie anul acesta, că la noi în țară, imposibilitatea de a racorda la timp proiectele de energie din surse regenerabile, dificultățile întâmpinate în procesele de digitalizare, dar și lipsa capacității de a acomoda cererea în creștere, care aduc pierderi structurale de eficiență energetică apar constant în paralel cu faptul că încă avem zone îngrijorător de mari unde curentul electric încă nu a ajuns deloc. Potrivit sursei citate, sistemul românesc funcționează încă pe o osatură fragilă și învechită, cu o vechime medie a liniilor electrice de joasă tensiune de 38 de ani și a celor de 110 kV, de 47 de ani.

În acest context, practic, așa cum au punctat și cei de la APCE, tarifele de distribuție nu reflectă realitatea din teren. Dacă calitatea serviciilor e slabă, iar infrastructura nu poate gestiona surplusul de energie generat de prosumatori, atunci „Transelectrica a încasat nejustificat, fără să transporte un electron, nu mai puțin de 18 milioane de euro în 2024, cu concursul ANRE. (...) În loc să reglementeze eficient, Autoritatea Națională de Reglementare în Energie (ANRE) se limitează la amenzi simbolice. Numirile politice și lipsa de expertiză au transformat-o într-o instituție care apără mai degrabă interesele marilor companii din energie - cele care îi alimentează bugetul de salarii și privilegii. ANRE este o instituție ruptă de realitatea consumatorului, care nu mai are nicio legătură cu scopul pentru care a fost înființată. Reforma este urgentă, dar, din păcate, nici Parlamentul nu are pârghii reale asupra unei structuri care s-a dorit autonomă și a devenit altceva", au mai susținut experții APCE.

Odată cu publicarea noilor tarife, girate și de ministrul Energiei, Sebastian Burduja, volumul de cereri de transfer de la concurenți ai consumatorilor casnici a crescut exponențial în ultimele săptămâni. Deși inițial compania de stat se declara nesigură că poate să susțină creșterea bruscă a volumului de clienți, Hidroelectrica a emis un comunicat pe 11 iunie declarând că „preluarea de noi clienți se desfășoară fără limitări. În contextul îngrijorărilor apărute recent în spațiul public, Hidroelectrica dorește să ofere asigurări că nu există un număr limită de clienți pe care compania îi poate prelua în această perioadă. Compania are capacitatea operațională și logistică necesară pentru a gestiona eficient toate solicitările de încheiere a contractelor de furnizare a energiei electrice, indiferent de volumul cererilor", se arăta în comunicatul companiei.

Două zile mai târziu însă, într-un răspuns la o solicitare Hotnews, reprezentanții Hidroelectrica nu au dorit să răspundă câte cereri primesc în această perioadă, precizând că sunt informații comerciale. A dezvăluit însă acest lucru directorul general, Karoly Borbely, joi, în cadrul unei conferințe, că este vorba despre 10.000-11.000 de cereri pe zi, ceea ce înseamnă, potrivit sursei citate, de două ori mai multe cereri într-o singură zi decât numărul mediu de contracte încheiate de companie într-o lună întreagă.

Întrebați câți consumatori poate Hidroelectrica alimenta la nivel maxim cu energia pe care o produce, aceștia au declarat că „teoretic nu putem furniza energie electrică pentru toți consumatorii casnici din România doar din producție proprie, spre exemplificare în anul 2024 atunci când producția Hidroelectrica a fost de 13.860 GWh, consumatorii casnici finali au consumat 13.907 GWh, conform ANRE. Facem precizarea că sunt suficiente intervale orare în cadrul unui an calendaristic în care producția de energie Hidroelectrica se situează mult sub necesarul clienților casnici."

Soluția, potrivit Hidroelectrica, ar fi apelarea la achiziția de energie electrică din surse externe companiei în situația în care se identifică această necesitate. Însă, desigur, în cazul în care compania de stat nu va mai putea să asigure consumul doar din resurse proprii, pentru a-și menține profitabilitatea, va trebui să crească tarifele pentru a suporta introducerea unor noi furnizori pe lanțul comercial. „Nimeni nu poate oferi astfel de garanții, vom fi nevoiți și noi ca restul actorilor din piața de energie să ne adaptăm condițiilor de piață, piața de energie din România fiind una destul de complicată în ultimii ani din cauza inexistenței capacităților suficiente de producție energie electrică în bandă", au declarat cei de la Hidroelectrica, pentru Hotnews.

Virgil Popescu, fostul ministru al Energiei în perioada 2019-2023, actualmente europarlamentar, a avertizat luni, 16 iunie, că tarifele practicate de Hidroelectrica pentru consumatorii casnici ar putea crește cu peste 60%, de la aproximativ 280 lei/MWh la 453 lei/MWh. Popescu a explicat într-un editorial recent că, având în vedere că ANRE obligă furnizorii să declare explicit marja de profit, este esențial ca Hidroelectrica să facă acest lucru în mod transparent și să nu încerce să mascheze marja reală prin mecanisme de tip prețuri de transfer, așa cum se întâmplă frecvent în cazul multinaționalelor. „Hidroelectrica este o companie de interes național, nu doar o entitate listată la bursă. Obiectivul de maximizare a profitului trebuie echilibrat cu suportabilitatea socială a tarifului și cu stabilitatea pieței", a declarat acesta.

Problema globală, sancționată dur și de APCE, este că „românii plătesc pentru o energie produsă scump și ineficient, distribuită prost, vândută scump și reglementată haotic. În timp ce marile companii din energie își multiplică profiturile, cetățenii, fie că sunt consumatori simpli, fie prosumatori, rămân spectatori captivi într-un sistem nedrept, dezechilibrat și netransparent". În final, noi scumpiri pe o piață deja aflată într-o bulă comercială nu vor reduce deficitul bugetar, dar va avea efecte sociale deosebit de nefaste în ceea ce privește radicalizarea cetățenilor și scăderea încrederii în orice instituție a statului.