• Tweet

"E ciudat, nu? De ce nu mai vedem sex în filme?", se întreba regizorul Poor Things, Yorgos Lanthimos, la festivalul de film de la Veneția de anul trecut. În ultimii ani, artiștii, criticii și pasionații de film sunt implicați într-o dezbatere online care poate să pară bizară la prima vedere: de ce avem din ce în ce mai puține scene de sex în filme?

The Economist a analizat top 250 cele mai de succes filme de la Hollywood, din 2000 până în prezent, și a constatat că numărul scenelor de sex din acestea a scăzut cu 40% în această perioadă. În 2000, aproape 20% dintre cele mai de succes filme la box office nu aveau deloc conținut sexual. În prezent, aproape jumătate nu au nicio scenă cu sex.

Dacă ne uităm la genul filmului, cea mai mare diferență, o scădere de aproape 70% a scenelor de sex, se poate observa la filmele de acțiune. În aceeași perioadă, scenele de sex din filmele de dragoste au scăzut cu doar 20%. Ca o comparație, analiza The Economist arată că înjurăturile și violența în filme rămân aproximativ la același nivel ca în 2000.

O altă analiză, publicată în 2019 de Playboy și citată de The Guardian, arată că numărul scenelor de sex din cele mai importante filme ale anilor 2010 a fost la cel mai scăzut nivel din anii 1960. În 2022, The New Yorker a strâns la masă mai mulți critici de film pentru a discuta despre „moartea scenelor de sex". Discuția durează, deci, de câțiva ani. În orice alt domeniu și în celelalte arte, stilurile sau modalitățile de exprimare nu au devenit nicidecum mai pudice sau inhibate. Ce e diferit în cinematografie, deci?

O primă posibilă cauză ar putea să fie prezența tot mai des întâlnită pe platourile de filmare a coordonatorilor de intimitate. Ei sunt cei care colaborează cu regizorii și actorii pentru a crea scenele de sex (sau de violență sexuală). Sunt echivalentul coordonatorilor de cascadorii, însă pentru scenele sexuale. Se asigură că actorii sunt în siguranță în timpul acestor scene și că toată lumea e confortabilă cu ce se întâmplă. Un alt lucru pe care îl fac e să discute dacă e cu adevărat nevoie de acele scene, dacă ajută la dezvoltarea personajelor sau a poveștii, după cum a explicat în The Economist Ita O'Brien, coordonatoare de intimitate pentru Normal People sau Magic Mike's Last Dance.

Până la urmă, dacă oamenii vor să vadă doar sex fără o poveste credibilă în spate, accesul la pornografie nu a fost niciodată mai facil. Drept urmare, miza pentru scenele de sex a crescut.

Un alt factor important a fost și mișcarea #MeToo, care care a dus la prezența mai multor coordonatori de intimitate la filmări și, simultan, a crescut reticența producătorilor de filme privind scenele de sex.

După momentul #MeToo, am avut parte de o serie de filme, cum ar fi Bombshell, The Tale, The Assistant sau Never Rarely Sometimes Always, care au analizat traumele suferite de victimele abuzurilor sexuale și felul în care acestea au încercat să li se facă dreptate. Aceste filme, spune jurnalista specializată în artă de la The Guardian, Adrian Horton, „au dus mai departe cumva ideea că sexul și nedreptatea sistemică sunt legate profund una de alta".

Filmele care erau la un moment dat considerate pentru copii - cele de la Pixar, Marvel sau din seria Star Wars, de exemplu, au ajuns să fie de fapt producțiile cele mai de succes la box office, în ultimul deceniu. Evident, aceste filme, făcute să fie văzute cu toată familia, nu au scene de sex.

Asta ajută marile studiouri să își maximizeze potențiala audiență și să facă, în final, mai mulți bani. Filmele fără scene de sex trec de filtrele de cenzură mult mai dure din țări precum China și India, iar asta le oferă oportunitatea expunerii pe două piețe uriașe.

Și tot pentru că lumea cinematografică a fost acaparată de filme de tipul celor cu supereroi, a scăzut numărul producțiilor în care ar putea fi scene de sex, cele pe care criticul de film Doreen St. Felix le numește „dramele pentru adulți cu un buget nici prea mare, nici prea mic". Cu alte cuvinte, sexul e tot mai absent din filme și pentru că a dispărut contextul în care ar putea să apară.

E o artă căreia îi lipsește curajul și care e făcută doar pentru profit, prin infantilizarea adulților cu filmele Marvel, comenta criticul de film Vinson Cunningham.

Această scădere a scenelor de sex din filme are loc în paralel cu un declin în interesul față de astfel de povești sau scene în rândul celor din Generația Z. Un studiu despre obiceiurile de consum ale tinerilor americani arată că aceștia sunt mult mai interesați să urmărească pe marile ecrane mai degrabă relații platonice, decât unele sexuale sau romantice.

Peste jumătate din cei care au participat la studiul efectuat de University of California Los Angeles au spus că vor mai mult conținut despre prietenii, iar aproape 40% vor mai multe relații non-romantice și personaje asexuale. Majoritatea tinerilor cu vârste între 13 și 24 de ani cred că relațiile romantice apar prea mult în media.

Sunt tipologii promovate intens și de K-dramas, producțiile coreene care au un succes uriaș inclusiv în România și care contribuie la aceste schimbări culturale, în special în rândul publicului tânăr.

E o schimbare care trece de marele ecran. Activitatea sexuală a persoanelor sub 25 de ani e într-un „declin masiv" în mai multe țări, inclusiv în SUA și Marea Britanie, potrivit Psychology Today. Motivele acestui declin documentat în mai multe studii sunt variate, de la dependența de tehnologie, creșterea nivelului de stres, a singurătății și a anxietății și până la probleme de comunicare cu posibilii parteneri.

De altfel, pe TikTok și Instagram s-a născut și trendul „boysober". Se referă la femei care au luat o pauză de la ieșit la întâlniri și de la făcut sex.

Totul ar putea să facă parte și dintr-un trend mai mare, la nivel cultural. Haley Nahman, jurnalistă de cultură care a scris în trecut pentru New York Times, The Guardian sau New York Magazine și care e autoarea newsletterului Maybe Baby , spune, într-un articol numit „Moartea sexului", că, dacă ne uităm la cele mai importante trenduri culturale din ultimii 10 ani, majoritatea dintre ele vin la pachet cu „o lipsă de umanitate": obsesia de branding personal, realitatea virtuală, reality TV, activismul corporatist, minimalismul, NFT-uri, ceasuri smart care îți amintesc când să te miști etc. Fiecare dintre aceste trenduri și tehnologii e „gol de conținut și lipsit de sex", spune ea.

Încercările de a înțelege de ce s-a rărit într-atât prezența sexului în cinematografie au o curiozitate dincolo de interesul în artă. Felul în care ne raportăm în filme nu doar la sex, ci și la violență de orice fel, la relațiile de gen, la drepturile omului are cauze și efecte în „lumea reală".

Regizorul olandez de film Paul Verhoeven spunea că „sexualitatea e cel mai important element al naturii". E cea mai importantă reprezentare pentru plăcerile „lumești": dorința, angoasa, satisfacția, conexiunea, prezența. Astfel, absența graduală a scenelor de sex din filme poate să fie și un simbol pentru o schimbare mai mare la nivel cultural. A vibe shift, cum i s-a spus.

Și deși lucrurile s-au schimbat în ultimele două decenii, nu e cazul, însă, să ne grăbim să cântăm prohodul sexului în filme. Până la urmă, nu mai departe de anul trecut, printre cele mai discutate filme au fost Saltburn, Poor Things, May December sau All of Us Strangers. Toate aceste filme au avut numeroase scene de sex cât se poate de explicite, naturale, provocatoare.

În plus, tot în 2023, au văzut o revenire a comediilor concentrate și pe sex: am avut Joy Ride, Bottoms și No Hard Feelings, toate cu povești care se învârt în jurul sexului.