• Tweet

De mai bine de 24 de ore, se analizează peste tot, nu doar în lumea occidentală, ci și în cealaltă lume geopolitică complementară, așa-zisul acord Trump-Ursula. Despre ce e vorba? Într-o scenă stânjenitoare, între doi oameni care, public sau nepublic, s-au înjurat copios în ultima perioadă, s-a mimat o scenă de tip „pupat piața endependenții" și, în Scoția, într-un tărâm de origini materne al lui Donald Trump, am fost anunțați că, între Statele Unite și Uniunea Europeană, treburile s-au desțelenit, taxele nu mai sunt astronomice, sunt de „doar 15%", ceea ce poate să însemne foarte mult la unele produse (nu mai vorbim despre cifrele mirobolante dinainte, de 30, 50, 70, și a zis și 100% la un moment dat Trump), benevolență care va fi răsplătită de UE prin importuri energetice în următorii trei ani, de 750 de miliarde de dolari, echivalent de 250 de miliarde de dolari pe an, adică petrol și gaze, bineînțeles, la prețuri exorbitante. Și, se spune, investiții sau cumpărături, mai degrabă, europene, în Statele Unite. De fapt, e vorba, mai mult sau mai puțin, despre comenzi militare, care sunt cifrate la 600 de miliarde, dar această valoare este incertă, e vorba de dolari, pentru că ea va varia în funcție de intensificarea războiului, iar, dacă acesta se intensifică, așteptați-vă să se vorbească despre trilionul de dolari.

Un analist interesant, pe care l-am citit azi dimineață, pe ActiveNews, Ștefan Constantinescu, observă, pe bună dreptate, și dă argumente că acest acord Trump-Ursula este o mare gogoriță. Vorbește despre imposibilitatea americanilor de a livra produse energetice de 250 de miliarde de euro pe an (variază euro sau dolari), dar și, bineînțeles, de opoziția viitoare a multor entități din interiorul Uniunii Europene de a cumpăra energie la un asemenea suprapreț, ca cel care este practicat și astăzi, pentru că asta va face orice entitate economică de anvergură din interiorul Uniunii Europene, care folosește asemenea combustibil, să iasă de pe piață, practic, din cauza prețurilor pe care nu își le poate permite. Ce zice Ștefan Constantinescu este corect, așa apare, ca o mare gogoriță, acordul Trump-Ursula, dar este incomplet și o să mă ocup eu de a veni cu lămuriri în plus.

În baza acestei gogorițe, în orice caz, liniile de luptă geo-militară se modifică. Este limpede, clar! Și se schimbă radical, în același timp, și percepțiile publice legate și de blocurile aflate în confruntare, dar și de personajele implicate. Ca un detaliu semnificativ, am văzut că nu apare destul de des în comentarii, Ursula von der Leyen s-a dus în Scoția și s-a aruncat în brațele octogenarului Trump venind din China, de acolo de unde, printr-o regie coordonată, dar prost coordonată, ea a aplicat o procedură de discuții nepermise, trântindu-le, practic, ușa în nas chinezilor, pe teren propriu. Și când am zis că nepermisă, vă rog să pricepeți că va fi plătită scump și de către Ursula, și o să vedeți, o să vă fac atenți la momentul potrivit, dar mai ales de către Uniunea Europeană. Despre percepțiile publice, care se vor schimba radical: în cazul Ursulei von der Leyen, s-a văzut postura de a fi prosternată în fața lui Trump și cu toții am priceput că acum a fost obligată ea să interpreteze rolul infam al șefului NATO, Mark Rutte, care s-a făcut de râs în urmă cu o lună, gratulându-l și lingușindu-l pe un Trump care nu poate trăi fără gratulări și lingușeli. Ca și consecință, în urma acestei posturi și a semnării acestui acord, din punct de vedere public, radicalizarea UE în fața exceselor Americii lui Trump s-a dus pe apa sâmbetei și trebuie să recunoaștem că era o bornă de referință în ultimele 4-5 luni la nivelul europeniștilor.

Din acordul Trump-Ursula nu a rezultat niciun avantaj pentru UE. Deci Ursula va fi considerată inițiator al viitorului dezastru și e limpede, așa cum spuneam, că și autoritatea ei va fi pulverizată. În cazul Trump, cel puțin eu mi-am dat seama, încă o dată, că este un simpatic tigru de hârtie, da, care nu mai sperie pe nimeni și, pentru că n-a reușit, de când a fost reales, mai nimic din ceea ce și-a propus; și vă las pe voi să faceți lista în orice fel doriți și o să vedeți că am dreptate, chiar dacă unii probabil că îl simpatizați încă pe Donald Trump. La Donald Trump, acum nu mai e cu pace deloc; e cu război și înarmare. La Donald Trump nu mai este Ursula cea care trebuie să plece, pe care o acuza de toate relele în relaționarea cu America, dar și la nivel de coordonare a UE; ea a devenit un partener bun pentru America lui Trump. Acordul acesta îi ține de cald lui Trump doar pentru moment. El este bun doar pentru presă, în condițiile în care, de vreo 3 săptămâni, avem un Trump pus cu spatele la zid în SUA. În termeni realiști, așa cum vă spuneam, bazați-vă pe faptul că acest acord nu se va putea implementa și o să vedeți acest lucru. Așadar, cu război și înarmare, disperat după resursele UE, după cum se vede, refuzat de țările asiatice la bilaterale, după cum s-a constatat în ultima lună, avem un Trump pus cu botul pe labe. Din această poziție, stând cuminte, cu botul pe labe, își așteaptă Nobelul pentru pace. Nu mai poate trăi fără Nobel pentru pace. Dar între timp, ca să știți și asta, rebotează celebrul Kennedy Center din Washington, de pe malul Potomacului, locul în care se pun în scenă operele în capitala Americii, cum credeți? În „Melania Trump Center". Și Melania Trump nu este vreun om de cultură, nici un lider al Americii. Este o imigrantă care a ajuns soția lui Donald Trump.

A cui este regia între Trump și Ursula? Asta-i întrebarea. Ei bine, pentru mine este evident că regia acestui acord este a „Marii finanțe occidentale", aceeași care a trimis la război UE contra Rusiei, acum trei luni, atunci când se împiedica de înțelegerile Trump-Putin. Însă acum nu mai e cazul. De ce? Deoarece Trump a fost disciplinat urgent. Iar tigrul de hârtie a anunțat fioros că, ce să vezi, el, cu de la sine putere, i-a redus termenul de 50 de zile lui Putin, până la care trebuie să se hotărască dacă e pace sau război în Ucraina. Atât de speriați au fost rușii, încât Serghei Lavrov a anunțat, ieri, că nu-i nicio problema pentru Rusia ca să se bată pentru prima dată în istoria asta cu tot Occidentul Colectiv. A spus și alte lucruri foarte interesante.

Lavrov știe, însă, că Rusia nu este deloc singură, iar după isprava Ursulei la Beijing, una similară cu cea a lui Pelosi, „băbuța cu chibrituri", are parte Rusia de o Chină mult mai solidară cu ea și pot continua cu India, Iran și Pakistan, unde, de asemenea, s-au produs mutații importante în favoarea rușilor și în defavoarea americanilor. Între timp, Putin i-a dat cu tifla lui Erdogan. Turcul s-a încurcat în jocul său la mai multe capete, iar la finalul lui august, cu ocazia deplasării la Beijing a lui Putin, o să percepem și mai bine în ce fel se va seta Noua Ordine Mondială. În orice caz, va fi una cu UE desconsiderată, pusă la remorca unei Americi în decădere, decădere augmentată și prin previzibila apăsare a pedalei dedolarizări care este la latitudinea țărilor din BRICS+.

România, la final, încadrați-o în tablou ca fiind strict la remorca Bruxellesului, capitala Uniunii Europene, care stă de-acum din nou la cheremul SUA, SUA cu care România nu are legături semnificative, după cum s-a și mărturisit oficial, o Românie care este insignifiantă pentru Beijing, Moscova, New Delhi sau alte centre de putere geopolitică. Apoi, această postura este deja mult prea puțin chiar și pentru un SECURISTAN.

Cozmin Gușă