The Telegraph: Chiar urmează să ne drogăm copiii ca să nu se mai îngrașe în halul acesta?

Postat la: 21.06.2024 |

În loc să încercăm să ne schimbăm groaznicul sistem alimentar am putea ajunge curând să-i lăsăm pe copii să se injecteze pentru a scăpa de probleme. Ceea ce ne-ar putea falimenta sistemul medical, notează The Telegraph.

În 1904 un organ guvernamental denumit fără menajamente Comitetul Interministerial al Deteriorării Fizice a publicat un raport incriminator privind sănătatea națiunii britanice. Războiul Burilor tocmai se încheiase, iar consensul general era că acesta ar fi putut fi câștigat mult mai rapid dacă soldații britanici nu ar fi fost șocant de scunzi și de plăpânzi în comparație cu coloniștii olandezi cu care luptaseră în Africa de Sud. Realitatea e că armata fusese nevoită să respingă 60% din potențialii recruți din cauza condiției fizice precare în care se prezentaseră.

Comitetul a identificat diverși factori aflați la originea acestei slăbiciuni naționale, între care poluarea industrială, alcoolismul și „lenea incurabilă" a gospodinelor britanice - dar, mai presus de toate, dieta. Clasa muncitoare supraviețuia doar cu ceai, pâine albă și gem, un regim care le bloca dezvoltarea copiilor. În 1904 băieții din școlile publice erau cu cinci inci (12,7 centimetri) mai înalți decât băieții din școlile gratuite pentru săraci.

A trecut mai bine de un secol și iată că iarăși am ajuns acolo. Un raport al Fundației Alimentare a avertizat că copiii britanici intră din nou la apă din cauza mâncării precare. Înălțimea medie a unui copil britanic a crescut constant până în 2013, dar acum se află într-un declin abrupt. Copiii noștri sunt la cinci ani printre cei mai scunzi din lumea dezvoltată - cu șapte centimetri mai mici decât copiii olandezi.

Alimentele ieftine ultraprocesate care constituie cam 60% din dieta britanică au însușirea paradoxală de a te face concomitent subnutrit și supraponderal. Obezitatea în rândul copiilor a crescut cu 30% față de 2006, 20% din copii fiind acum obezi încă de când termină ciclul primar. În numai cinci ani cazurile de diabet de tip 2 la copii s-au înmulțit cu 22%.

Starea de sănătate precară a copiilor la o asemenea scară provoacă (pe lângă multă suferință individuală) un tsunami fiscal. Cam 80% din adolescenții obezi rămân obezi tot restul vieții, fapt care le agravează masiv riscul de boli de inimă, cancer, diabet, probleme cu sistemele muscular și osos, ba chiar și de depresie. Toate acestea necesită tratament din partea serviciilor noastre medicale - oricum suprasolicitate. Și, firește, oamenii bolnavi nu pot munci, ceea ce se traduce printr-un veșnic declin al productivității și contribuțiilor fiscale. Vom fi tot mai bolnavi și ne va fi tot mai greu să ne permitem tratarea acelor boli.

Guverne succesive au șezut pe metaforica bară urmărind cum acest dezastru devenea tot mai mare și mai apropiat, și n-au mișcat un deget. Le e frică să intervină în sistemul nostru alimentar deficient, ca nu cumva să fie acuzați că sunt adepții statului-dădacă [intervenția statului în viața privată a cetățeanului - n.trad.]. (Spre deosebire de Lord Balfour [om de stat conservator, între altele premier în 1902-1905 - n.trad.], care a apelat la tot felul de intervenții etatiste, inclusiv mese gratuite în școli pentru săraci.)

E evident că unii politicieni speră că noua generație de medicamente pentru slăbit ne va salva din situația aceasta. Decât să treacă ei prin tot deranjul și scandalul modificării sistemului alimentar, de ce să nu-i lase pe oameni să-și rezolve problema injectându-se pe cont propriu? E cu siguranță adevărat că medicamente precum Wegovy le pot salva viața unor adulți care n-au reușit să slăbească în alte feluri. Însă e scump (175 de lire sterline pe lună), efectele secundare sunt încă neclare și s-ar putea să fii dependent de el pe viață dacă vrei să nu te îngrași la loc.

Aproape 40% din copiii acestei țări sunt supraponderali. A-i supune pe toți la tratamente cu medicamente de slăbit ar constitui un experiment medical și social fără precedent. Ne-ar putea falimenta totodată sistemul medical. Însă într-acolo ne poartă inerția politică: spre un sistem alimentar într-atât de nociv încât până și copiii noștri vor trebui să-și administreze singuri medicamente pentru a-i supraviețui.