Baronul trimis de Hitler ambasador în România a vrut să se stabilească în Munţii Vrancei. Ce l-a atras aici

Postat la: 06.06.2021 |

Manfred von Killinger, ambasadorul Germaniei la Bucureşti, a fost o personalitate controversată a acelor vremuri, dar şi un vânător pasionat, cu un record greu de egalat stabilit în Vrancea.

Manfred baron von Killinger a fost trimis de Hitler ca ambasador la Bucureşti, în 1941, după înfrângerea rebeliunii legionare de la 21- 23 ianuarie. El s-a bucurat în cei peste trei ani de mandat la Bucureşti de o influenţă extraordinar de mare. Şederea sa în ţara noastră a durat mai bine de trei ani iar istoricii vorbesc despre el că era binevoitor cu Românii şi avea o încredere deplină în mareşalul Ion Antonescu, şeful statului de la acea vreme. Pe 25 august 1944, la două zile după ce România a întors armele împotriva Germaniei hitleriste, Manfred von Killinger s-a sinucis, în special de teamă că Hitler nu-i va ierta faptul că nu a ştiut să gestioneze situaţia. Împreună cu el s-a sinucis şi secretara sa, Ingride.

În cei trei ani cât a stat în România, ambasadorul Germaniei şi-a pus în valoare şi calităţile sale de vânător pasionat. Pe 26 sepetembrie 1941, însoţit de mareşalul Ion Antonescu, a împuşcat unul dintre cei mai valoroşi cerbi din lume, pe muntele Zboina, la Soveja. Coarnele sale s-au dovedit a fi, după clasificaţia internaţională, pe locul al II-lea în lume ca frumuseţe. Pentru prinderea trofeului, Manfred von Killinger a fost călăuzit de un pădurar din Soveja, cu care a rămas prieten. Chiar avea în plan ca după război să se stabilească la Soveja, localitatea cu cel mai tare aer din România.

"A apărut în toate revistele din Europa Centrală şi din ţările neutre fotografia cerbului, a călăuzei, a lui Killinger, o descriere a regiunii Zboina şi a modului cum a fost vânat acest trofeu aproape unic în lume. De aici s-a născut o corespondenţă săptămânală între Killinger şi ţăranul de la Zboina. Killinger se hotărâse ca imediat după război să se stabilească definitiv la Zboina. Cerbul a făcut legătura sufletească dintre Killinger şi România. Pentru ca să poată face corespondenţa cu ciobanul de la Zboina el lua lecţii de limba română", susţine profesorul de istorie Mihai Adafinei într-o lucrare apărută în volumul "Cronica Vrancei". De altfel, în Revista Carpaţii, revistă de vânătoare, pescuit şi chinologie, ambasadorul a făcut o cronică destul de detaliată a modului cum a împuşcat cerbul vieţii sale.

"Puternicul îşi întoarce capul. Ridic piedica, trăgaciul fin e fixat. Spata e liberă. Prind spata precis în acul lunetei. Trag. Glonţul zace exact acolo unde trebuie. Perforează inima şi se sfărâmă în plămâni. Cerbul se pleacă pe o coastă; rămâne nemişcat, în foc. În toate mădularele trupului simt bătăile inimei. Aprind o ţigară. Apoi cercetez prin binoclu. Uriaşul căzut zace liniştit şi nemişcat. La împuşcătura mea, vine inginerul silvic care administrează acest ocol, vânătorii, paznicii. Mergem la cerb. Rămânem lângă el tăcuţi, cucernici. Nu e cu putinţă să descrii ceea ce simţi în asemenea clipe. Numai un vânător poate sa o înţeleagă. Mândrie vânătorească, împerechiată cu jale pentru căzutul Rege al codrilor. Am împuşcat cerbul vieţii mele. In acest muget puşca mea nu va mai grăi. Arma în repaos! Nu ştiu dacă voi intra odată în analele istoriei în urma unei deosebite vrednicii. Însă cerbul meu va intra; şi deodată cu el şi eu. Un lung şir de ani, generaţii de vânători vor vorbi despre „cerbul Killinger", împuşcat în Zboina, la 26 Septembrie...".

În onoarea acestui eveniment, el i-a oferit drept dar pădurarului de la Soveja un pumnal foarte valoros. Piesa a fost vândută în urmă cu câţiva ani la licitaţie de Galeriile Artmark, cu următoarea specifiţie: "Daga era oferită de Manfred von Killinger, reprezentantul Germaniei naziste la Bucureşti în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, pădurarului şef al ocolului silvic Zboina din judeţul Vrancea, probabil drept recompensă pentru serviciile aduse. Piesa are lama fabricată din oţel Solingen, frumos gravată pe ambele feţe cu scene de vânătoare. Mânerul are prăsele din corn de cerb, decorate cu trei ghinde din alamă, iar garda are capetele în forma unei copite de animal sălbatic. Teaca este din lemn îmbrăcat în piele, cu extremităţile ranforsate cu plăci din alamă patinată. Pe exteriorul celei superioare, în partea dinspre centură, se află inscripţionată o dedicaţie comandată de cel care oferă darul".

Ambasadorul a mai revenit la Soveja şi în 1942, dar şi în 1943, dar fără rezultate vânătoreşti deosebite. Manfred von Killinger a activat şi ca scriitor, însă scrierile lui au fost considerate de critici ca fiind de calitate slabă. Unul dintre cei mai mari scriitori ai României, Tudor Arghezi, i-a dedicat pamfletul "Baroane", în urma căruia a fost arestat şi trimis pentru un an în lagărul de la Târgu Jiu.

"Ţi-aduci aminte ce sfrijit erai pe când erai sărac şi cum ne pălmuia căutătura ta aţâţată după ce te-ai procopsit. Îndopat cu bunurile mele, nu-ţi mai dam de nas şi ţi s-a părut că eram pus pe lume ca să slujesc mădularele tale, burţii, guşii, sacului şi dăsagilor tăi: ăsta era rostul meu, a trebuit să-l aflu de la tine, flămândule, roşcovanule, boboşatule, umflatule. Mi-ai împuţit salteaua pe care te-am culcat, mi-ai murdărit apa din care ai băut şi cu care te-ai spălat. Picioarele tale se scăldau în Olt, şi mirosea pănă la Calafat, nobilă spurcăciune!", sunt doar câteva fraze din pamfletul publicat în „Informaţia Zilei" în data de 30 septembrie 1943.