• Tweet

Carol al III-lea este unul dintre pilonii răspândirii Marii Resetări. Un angajament ideologic care este, în același timp, foarte profitabil. Și care, combinat cu rusofobia fanatică a prim-ministrului Elizabeth Truss, reprezintă o amenințare mai formidabilă la adresa suveranității britanice decât a reprezentat-o cândva apartenența la Uniunea Europeană.

"Este momentul potrivit" (Charles, Prinț de Wales, 3 iunie 3020)

Pe site-ul prințului Charles - acum rege al Angliei - se spunea la 3 iunie 2020: "Astăzi, prin intermediul Inițiativei Piețelor Durabile a Alteței Sale Regale și a Forumului Economic Mondial, Prințul de Wales a lansat o nouă inițiativă globală, The Great Reset". Într-adevăr, există o înregistrare video cu Prințul de Wales - acum rege al Angliei - vorbind în acea zi în fața unui frumos ecran în stil japonez, care merită greutatea sa în râsete, scrie analistul Edouard Husson in Le Courrier des Strateges.

"Nu avem de ales, pentru că dacă nu luăm măsuri și nu reconstruim într-un mod mai ecologic, mai durabil și mai incluziv, ne vom confrunta cu [mai multe] pandemii și [mai multe] dezastre care vor accelera încălzirea globală și schimbările climatice", a declarat Charles, reluând refrenul WEF, potrivit căruia sunt necesare intervenții majore la nivel mondial în practicile de afaceri și în modelele de consum pentru a evita "dezastrul iminent".

Un tweet princiar din 3 iunie 2020 spunea: "Inițiativa #TheGreatReset este concepută pentru a se asigura că întreprinderile și comunitățile "reconstruiesc mai bine" prin plasarea practicilor de afaceri durabile în centrul operațiunilor lor pe măsură ce încep să se recupereze după pandemia de coronavirus.

Unul dintre cei mai activi promotori ai marii resetări

Presa britanică winter oak a comentat în urmă cu câteva luni: "Acest lucru ar putea fi o surpriză pentru cei care îl văd pe Charles ca pe un personaj incomod, dar afabil, care vorbește cu plantele sale, iubește arhitectura tradițională, protejează natura și încearcă să îi ajute pe tineri să se descurce în viață. (...) Charles a fost foarte activ în ultimii aproximativ 50 de ani, înființând o alianță de organizații numită The Prince's Charities, care se descrie ca fiind "cea mai mare întreprindere caritabilă din Marea Britanie cu mai multe cauze".

Aceste organizații s-au extins și peste hotare pentru a crea o rețea globală de trusturi, fundații și fonduri. De dragul simplității, ne vom concentra aici asupra unora dintre cele mai cunoscute organizații, începând cu Business in the Community din Regatul Unit. Această organizație se descrie ca fiind "cea mai mare și cea mai veche organizație de membri condusă de întreprinderi și dedicată afacerilor responsabile", fiind înființată inițial în 1982 sub numele de The Prince's Responsible Business Network.

Programul său este în deplină concordanță cu toate elementele-cheie ale Marii resetări. De exemplu, se afirmă că "Business in the Community (BITC) colaborează cu mediul de afaceri pentru a accelera ritmul și amploarea acțiunilor în vederea atingerii Obiectivelor Globale ale ONU, cunoscute și sub numele de Obiectivele de Dezvoltare Durabilă (ODD)".

Iar autorii studiului adaugă, ironic: "Vestea bună pentru anturajul iubitor de bani al lui Charles este că "gestionarea responsabilă a afacerilor lor" în conformitate cu ODD-urile ONU "deschide, de asemenea, oportunități de piață pentru afaceri".

Afaceri și ideologie - două fețe ale aceleiași monede

Mediul de afaceri și ideologia sunt două fețe ale aceleiași monede: "Business in the Community se mândrește cu propriul "Future Leaders Board" în stilul WEF și, în 2017, a insistat deja, ca și Klaus Schwab, că "mediul de afaceri trebuie să asigure o revoluție digitală incluzivă".

Raportul său "A Brave New World?" include toate "prioritățile" cunoscute ale Marii Resetări, cum ar fi incluziunea ("Construirea accesului digital, a capacităților și a încrederii pentru a permite tuturor să beneficieze de economia digitală") și învățarea pe tot parcursul vieții ("Pregătirea angajaților. Furnizarea de competențe digitale și de învățare pe tot parcursul vieții pentru a crea o forță de muncă adaptabilă").

Acesta privește în perspectivă o a patra revoluție industrială ("Anticiparea automatizării. Crearea de noi roluri, în care tehnologia să completeze oamenii și să ajute comunitățile să gestioneze tranziția"), cu scopul firesc de a crește marjele de profit ("Treceți la noi modele de afaceri care să reducă risipa și să crească productivitatea activelor").

Expresia "urmărire și localizare", care a devenit atât de familiară în timpul blocajelor ("Track, trace and resolve"), este menționată la începutul raportului (...) Raportul promovează agricultura inteligentă sub forma platformei educaționale mobile Marcatus a Unilever, "o colaborare între Unilever, Oxfam și Fundația Ford pentru a instrui micii fermieri din zonele rurale", care are ca obiectiv "un venit agricol suplimentar de 1,5 trilioane de lire sterline până în 2030".

În încheiere, el a mulțumit "partenerilor noștri corporativi, Barclays și Fujitsu, pentru sprijinul acordat programului nostru de lucru în vederea creării unei revoluții digitale incluzive".

Vechiul Imperiu Britanic ca teren de joacă al noului rege

Puterea investigației winter oak vine din faptul că pune în evidență importanța legăturii dintre funcția princiară/acum regală a lui Charles și Marea Resetare. Commonwealth-ul "Grupul Prince's Trust extinde aceeași agendă la Commonwealth, vasta sferă de influență cunoscută cândva sub numele de Imperiul Britanic.

Aceasta se descrie ca fiind "o rețea globală de organizații caritabile" care implementează "proiecte de educație, de ocupare a forței de muncă, de antreprenoriat și de mediu care permit tinerilor și comunităților să se dezvolte". Se pare că scopul este de a "transforma vieți și de a construi comunități durabile".

Unul dintre rapoartele sale ne spune: "În perioada 2020/21, împreună cu partenerii noștri, am sprijinit 60 146 de tineri din 16 țări din Commonwealth și nu numai: Australia, Barbados, Canada, Ghana, Grecia, India, Jamaica, Iordania, Kenya, Malaezia, Malta, Noua Zeelandă, Pakistan, Rwanda, Trinidad și Tobago și Regatul Unit. De asemenea, am început să lucrăm în Sfânta Lucia și în Statele Unite.

Rețeaua globală a lui Charles of England

Afaceri în comunitate. Companii partenere:

Accenture - AstraZeneca - Bank of America - BBC - British Petroleum - British Airways - - Glaxo-SmithKline- Google - McKinsey - Meta- Morgan Stanley - NatWest - PepsiCo- Pfizer - Rolls Royce - Thales- Shell - Sky - Unilever

"Organizația este condusă de un consiliu de administrație. Acesta este prezidat de Gavin Patterson, președinte și director de venituri al Salesforce, compania de cloud computing condusă de miliardarul Marc Benioff, proprietarul revistei Time și președintele inaugural al Centrului pentru a patra revoluție industrială al Forumului Economic Mondial din San Francisco.

Un alt director este Dame Vivian Hunt, partener senior, Marea Britanie și Irlanda, al companiei McKinsey, menționată mai sus. Membră a Comisiei Trilaterale, este fosta președintă a British American Business, un grup transatlantic exclusivist de afaceri. Unul dintre vicepreședinți este Sir Mark Weinberg, "un finanțist britanic de origine sud-africană care a co-fondat J. Rothschild Assurance, care a devenit ulterior St James's Place Wealth Management, și este președintele companiei de blockchain Atlas City Global".

Din consiliul consultativ face parte Sir Ian Michael Cheshire, fost președinte al Barclays UK și în prezent președinte al Menhaden plc, Alături de bancher se află Frances O'Grady, secretarul general al Congresului Sindicatelor din Marea Britanie (TUC). Așa cum îi stă bine unui reprezentant al clasei muncitoare britanice, O'Grady este, de asemenea, director neexecutiv al Băncii Angliei. În cele din urmă, în consiliul de conducere al BITC îl găsim pe nimeni altul decât Owen Marks de la Pfizer.

Acolo, el întruchipează suprapunerea izbitoare dintre lumea Big Pharma și lumea impactului "woke" - intersecționalitatea, fiind copreședinte al Pfizer UK Inclusive Diversity Group, care se concentrează pe "OPEN (LGBTQ), etnie, gen, handicap și mobilitate socială și transgenerațională".

+ The Prince's Trust, (o rețea globală de organizații care sprijină antreprenoriatul în rândul tinerilor, fondată de Charles în 1976).

Parteneri corporativi: Alvarium - Bank of America - Bank Scotia -Finistra - HSBC -KPMG - Lockheed Martin - Macquarie - "Consiliul său de administrație este prezidat de John Booth, un "antreprenor și filantrop" care se mândrește cu "o serie de interese de capital de risc în domeniul comerțului electronic, al mass-mediei și al telecomunicațiilor". Din ea fac parte doi foști parteneri ai Goldman Sachs: Michelle Pinggera și Ian Mukherjee, care au fondat Amiya Capital, un "fond global pentru piețele emergente". Din consiliul de administrație mai fac parte Suzy Neubert, fostă șefă globală de distribuție la JO Hambro Capital Management, și Mark Dearnley, fost consilier pe probleme de "transformare digitală" la compania globală de consultanță în management Bain & Company. Vicepreședintele este Michael Marks, fost președinte al Merrill Lynch Investment Managers și partener fondator al MZ Capital și NewSmith Capital Partners LLP.

+ British Asian Trust,

"Președintele este bancherul de investiții Lord Jitesh Gadhia, care a lucrat pentru Barclays Capital, ABN AMRO și Baring Brothers. Anterior, a fost director general al firmei de investiții Blackstone, cu sediul la Londra (...). Gadhia a fost, de asemenea, un tânăr lider global în cadrul Forumului Economic Mondial.

"Clubul 1001" al WWF (World Wildlife Fund)

Mereu în numele interesului său pentru salvarea planetei, Carol al III-lea al Angliei este membru al "1001 Club″ al World Wildlife Fund, unde a putut conta pentru proiectele sale pe sprijinul lui Aga Kahn sau David Rockfeeller (decedat în 2017). Clubul a fost fondat în anii 1970 de prințul Philip, tatăl lui Charles, și de prințul Bernhard al Țărilor de Jos, care a fost, de asemenea, creatorul Clubului Bilderberg și sponsorul celui de-al treilea simpozion european de management organizat de Schwab la Davos în 1973, când organismul care avea să devină Forumul Economic Mondial a adoptat pentru prima dată o poziție politică mai evidentă, adoptând un document cunoscut sub numele de "Manifestul de la Davos". Charles este președinte al WWF-UK și este "mândru" de această funcție, iar pe site-ul WWF scrie: "Am admirat de mult timp eforturile sale de a aborda numeroasele amenințări la adresa faunei sălbatice, a râurilor, a pădurilor și a mărilor din lume. Și am văzut cât de eficient își folosește expertiza și anvergura internațională pentru a aborda cauzele degradării, cum ar fi schimbările climatice și utilizarea nesustenabilă a resurselor naturale.

Noul rege: o amenințare mai mare la adresa suveranității britanice decât a fost odată Uniunea Europeană
Cel puțin de la Revoluția Glorioasă din 1688-89, regele Angliei a fost, după cum spune proverbul, "rege în Parlamentul său". În secolul al XX-lea, regii britanici s-au încadrat întotdeauna mai clar în rolul de monarh constituțional, abținându-se să intervină în politica de zi cu zi. În această privință, Regina Elisabeta a II-a a fost exemplară. În special, în momentul Brexitului, ea nu a cedat la niciun apel de sirenă din partea celor care doreau să o facă să vorbească.

Rețelele noului rege, fiul ei, contravin datoriei de rezervă a regilor Angliei. El este, fără îndoială, unul dintre sponsorii Marii Resetări, alături de Klaus Schwab. El are contacte în toate cercurile financiare internaționale și poate apela în orice moment la cei mai puternici factori de decizie din lumea occidentală. Și putem fi siguri că acest om impresionabil, frustrat de faptul că a urcat pe tron abia la 74 de ani, va tinde să vrea să recupereze timpul pierdut și să intre în istorie ca un "om al progresului". Acest lucru vine în momentul în care o femeie nu mai puțin răzbunătoare, rusofoba și fanatica atlantistă Elizabeth Truss, a intrat în Downing Street. Desigur, conducătorul ideologic al Marii Resetare și prim-ministrul purtător de cuvânt al Washingtonului vor converge pentru a reprezenta o amenințare și mai mare la adresa suveranității britanice decât cea reprezentată de Uniunea Europeană, de care britanicii s-au eliberat cu greu.