Acest site foloseste cookies. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor Afla mai multe! x










Ghidul total al Marii Resetari Planetare: Cine și de ce - De aici încolo, încotro?

Postat la: 22.01.2022 | Scris de: ZIUA NEWS

0

Marea Resetare (The Great Reset) este un proiect finanțat masiv, ambițios până la disperare, și coordonat internațional, condus de câteva dintre cele mai mari corporații multinaționale de pe planetă, alături de mari jucători financiari, și desfășurat de organisme ale statului și ONG-uri cooperante.

Filozofia lui este o combinație de literatură SF de secol XX, afișe sovietice idilice aduse la zi, pasiunea obsesivă a unui contabil deranjat mintal și dependent de jocuri de noroc - plus o versiune modernizată, digitală, a concepției „destinului manifest" (credința că Statele Unite au un drept natural, dat de Dumnezeu, deci sunt „predestinate", să își impună tiparul de civilizație în Occident - n.t.).

Motivul matematic pentru Marea Resetare ar fi acela că, mulțumită tehnologiei, planeta s-a micșorat, iar modelul expansiunii economice infinite a eșuat - dar, firește, superbogații vor să rămână în continuare superbogați, deci au nevoie de un miracol, de încă o bulă speculativă pe piața titlurilor de valoare, plus un sistem cu precizie chirurgicală de gestionare a ceea ce ei consideră că ar fi „resursele lor limitate". Ca urmare, își doresc cu disperare o bulă de piață care să furnizeze creștere economică din nimic - la propriu -, în același timp în care ei încearcă să-i convingă pe "țărănoi" să strângă cureaua, printr-un efort care începe cu „modificarea comportamentală", adică un alt mod de a spune că vor să schimbe, să „reseteze", sentimentul "țăranului" occidental că ar avea dreptul la standarde ridicate de trai și la libertăți.

Motivul psihologic pentru Marea Resetare este teama de a nu pierde controlul asupra proprietății, asupra planetei. Dacă ai o avere de miliarde și te joci cu trilioane, bănuiesc că percepția asupra realității ți se schimbă, și tot ce se află mult mai jos decât tine arată în ochii tăi ca un mușuroi de furnici care există pentru tine. Doar furnici și numere, activele tale.

Așadar, scopul practic al Marii Resetări este să restructureze fundamental economia lumii și relațiile geopolitice, pe baza a două ipoteze: una, că fiecare element al naturii și fiecare formă de viață fac parte din inventarul global gestionat de statul presupus binevoitor, care, la rândul lui, este deținut, prin intermediul tehnologiei, de câțiva oameni deveniți brusc binevoitori, și a doua, că tot acest inventar trebuie să fie strict contabilizat, adică să fie înregistrat într-o bază de date centrală, să poată fi citit cu un scanner și identificat cu ușurință, și să fie gestionat de Inteligența Artificială (AI), folosind cea mai recentă „știință". Obiectivul este să se contabilizeze, iar apoi să se administreze și să se controleze eficient toate resursele, inclusiv oameni, la o scară fără precedent, cu o anxietate și o precizie digitală fără precedent - totul, în timp ce stăpânii continuă să ducă o viață de răsfăț, bucurându-se de vaste petice de natură conservată, eliberate de orice "țărănoi" suverani inutili și de imprevizibilitatea lor. Lumea regelui este mult mai previzibilă și mai relaxată, când haosul subiectivismului uman este ținut strașnic în frâu.

În plus, ca avantaj secundar potențial bănos, câteva din aceste „active" strict gestionate pot fi și transformate în instrumente financiare care să fie tranzacționate. Să înceapă jocul!

Cu alte cuvinte, este un feudalism global „eficient", care merge mult mai departe decât frățânele său medieval, căci scannerul este atoatevăzător: orice om, orice mineral și orice boabă din pădure are o etichetă digitală prin care i se urmărește orice mișcare. În acest cadru general, fiecare "țăran" are o funcție care nu derivă din misterul vieții și nici din chemarea lui interioară, ci de la Inteligența Artificială, maestra eficienței și slujitoarea regelui. În situația ideală, "țăranii" pot fi convinși că așa este bine pentru ei (sau așa este necesar din rațiuni de siguranță, vezi „urmărirea contactelor") și că așa arată progresul și fericirea - dar dacă nu, mai există și alte metode, de la violența clasică la închisorile virtuale la „pastilele de moralitate".

Reforma în chestiune este menită să dea peste cap toate domeniile vieții, la scară planetară: guvernare, relații internaționale, finanțe, energie, mâncare, medicină, slujbe, planificare urbanistică, imobiliare, aplicarea legii, interacțiunile umane - și începe cu schimbarea modului în care ne vedem pe noi înșine și raporturile noastre cu lumea. De remarcat că intimitatea persoanei este un enorm spin în ochiul colectiv al „granzilor" care plănuiesc Marea Resetare - în timp ce eu scriu aceste rânduri, ei deja împing insistent în mass-media ideea frumos ambalată cum că intimitatea personală ar fi pur și simplu un concept depășit, mai ales când vine vorba de fișele medicale ale oamenilor, câh!, și că pur și simplu nu putem progresa mai departe către viitorul luminos, dacă nătângii ăștia insistă să se agațe de intimitatea lor și de viața lor privată.

Voi trece pe scurt în revistă diversele elemente ale acestei reforme alunecoase - aveți puțintică răbdare - dar, ca să sintetizez, rezultatul final dorit este o bandă transportoare globală, gigantică și mohorâtă, extrem de strict controlată, pe care se mișcă tot și toate, și unde intimitatea este monumental de scumpă, disidența de neconceput, iar supunerea spirituală, obligatorie. Ca o realitate indusă nonstop de medicamente psihotrope, atâta doar că medicamentele sunt și chimice, și digitale, și ambele raportează înapoi navei-mamă tot ce faci tu, care atunci poate să te pedepsească pentru comportamentul tău necorespunzător, blocându-ți accesul în anumite locuri, de exemplu, sau punând poprire pe contul tău bancar digital - eventual fără niciun fel de intervenție umană.

Astfel, la un nivel senzorial - căci se raportează la bani și putere -, această bandă transportoare este o tentativă a celor superbogați de a-și organiza și monetiza „activele de capital", inclusiv ființe umane - mai eficient ca oricând altădată. La un nivel teologic, inițiativa este modelată de transumanism, un sistem formal de credință având la bază un sentiment patologic de dezgust în fața oricărui lucru natural - și, drept rezultat, concepția că formele de viață biologică sunt ca niște roboți defecți, pe care le aducem la perfecțiune - perfecțiunea din mintea ucigașilor în serie, prin fuzionarea lor cu mașinăriile, într-un mod care redefinește semnificația lui „a fi viu" și sfidează moartea însăși.

Aș vrea să accentuez că nu trebuie să subestimăm niciodată importanța sentimentelor subiective și a teologiei, în efectul pe care acestea îl produc asupra evenimentelor istorice. Toată istoria noastră este o sumă a alegerilor subiective - unde opțiunile celor cu mai multă putere și ambiție cântăresc mai mult. Iar reforma religioasă, care de regulă izvorăște din preferința subiectivă a diverși indivizi care dispun de putere pentru cum ar trebui să arate „imaginea de ansamblu", a fost o forță motrice a schimbărilor de anvergură, sociale, economice și culturale, pe această planetă, timp de secole. Ce vedem noi aici, acum, este o nouă religie - și oricât mi-aș dori să cred în curățenia și caracterul rațional al sistemului, la nivelul mai înalt nu avem de-a face cu o tentativă rațională, științifică, onestă și binevoitoare - sau măcar bine-intenționată, chiar dacă greșită - de a face lucrurile să fie mai bune. Când vine vorba de creierele din spatele Marii Resetări, avem de-a face cu o combinație între lăcomia standard și patologia emoțională a unor oameni nebuni, fără astâmpăr și putrezi până în măduva oaselor, speriați că nu-și vor putea păstra proprietățile în această nouă eră și care își detestă natura biologică, dorindu-și să fie zei.

Din nefericire, demenții sunt bogați și bine conectați, și pot să plătească milioane de trepăduși care să ticluiască o prezentare rațional convingătoare, agreabilă, cu fața spre exterior, despre noua lor religie. Și să mituiască mass-media. Și pe politicieni. Și pe universitari. Și pe organizatorii de campanii. Și organizațiile nonprofit. Și să nu-i uităm pe frățiorii mei, artiștii, care, muritori de foame și din lipsă de demnitate, vor crea atunci reclame splendide, dibace, emoționante, pentru orice le aduce un ban. Iar în clipa când cercul s-a închis, avem o opinie publică nou-nouță și, teoretic, suntem tot o „democrație"! Ce bine ar fi dacă conspiraționiștii ăștia ar dispărea de tot...

Bun, deci cine sunt cei care conduc toate acestea și cât de coordonat este efortul lor?

După cum arată lucrurile, s-ar părea că sunt suspecții de serviciu: marii capitaliști ai lumii, dinastiile bogate istoricește din părți diferite ale Pământului, membri ai unor monarhii seculare sau religioase, miliardari etc. - cu alte cuvinte, oamenii care au destui bani încât să li se pară că lumea aceasta este a lor, acei 0,0001%, și poate chiar și cei aflați imediat sub ei, care își doresc să se miște în sus. Unele figuri ne sunt familiare, pe altele nu le-am văzut niciodată.

Evident, ei nu sunt o masă monolitică și sunt convinsă că nici nu sunt întotdeauna de acord unii cu alții în toate privințele, și probabil se concurează între ei cine să ajungă să înfulece mai mulți "țărani". Există cu siguranță o rivalitate între elitele americane și cele chineze, de exemplu, sau între cele americane și cele ruse - precum și intre diferiți superrechini individuali.

Dar una peste alta, chiar și în timp ce se concurează reciproc, ei au interese comune și mesaje comune, și există mai multă camaraderie strategică și mai mult teren comun între ei, decât între oricare dintre ei și oricare dintre "țărani". De pildă, niciunul dintre ei nu este probabil să respingă ideea de creare a unei noi clase de active financiare din care ei să scoată bani! Pe deasupra, ei mai au și sfătuitori - care, la rândul lor, se concurează reciproc pentru plata cea mai grasă, încercând să-și impună propriile idei. Totul subiectiv, dar și coordonat la modul extins - și costisitor - în domeniile lor de interes comun.

Iar la ora actuală, conceptul „învingător" al zilei pare să fie o lume plină cu abrevieri: AI, 5G, IoT și așa mai departe. O lume în care banii sunt digitali, mâncarea este crescută în laborator și totul este numărat și controlat de monopoluri-gigant, iar oamenii sunt în mare măsură lipsiți de liber-arbitru. O lume în care fiecare element de natură și fiecare ființă vie este fie o gazdă de date, fie o sursă de energie - sau amândouă. O lume în care fluxul existenței cotidiene a "țăranilor" este microgestionat de Inteligența Artificială în permanentă stare de monitorizare și îmboldire, care îți înregistrează gândurile și sentimentele înainte măcar ca tu să ai șansa să ți le asumi. O lume în care viața însăși se vede externalizată în sarcina mașinăriei, iar ființa umană rămâne practic un veșmânt de carne.

Sigur, eu nu cred că exact această viziune se va materializa în întregime. E foarte probabil să implodeze înainte de-a ajunge la jumătatea drumului până acolo - iar unele din lucrurile pe care tocmai le-am descris nu sunt altceva decât imagini din reveria unei minți foarte defecte. Dar nebunii care au putere chiar își dau toată silința să facă din acest coșmar o realitate. Așadar, pericolul nu e să ne vedem luați pe sus de o Inteligență Artificială devenită brusc conștientă de sine, ci constă în perturbarea vieții normale și în nenorocirea cumplită pe care nebunii pot s-o provoace minților și trupurilor noastre, în graba lor de a împărți lumea în bucățele, folosind diverse sloganuri convenabile cum ar fi „criza sănătății globale" sau „schimbările climatice".

Și da, există categoric coordonare și continuitate, așa cum există continuitate în dinastii și tendințe filozofice. Unele elemente sunt mai efemere, altele, mai concrete. Pe partea efemeră, viziunea „creierelor resetării" are legătură cu ideile futuriste atât de populare la începutul secolului XX, cu visul unui monopol corporatist mondial pe care s-a întemeiat Revoluția Bolșevică din 1917 și cu dorința arzătoare generală de control asupra lumii prin intermediul tehnologiei - lucru care s-a mai încercat (fără succes) și în Uniunea Sovietică, în anii 1960, folosindu-se un limbaj foarte similar celui de azi. Pe partea concretă, Marea Resetare - care, apropo, este foarte bine coordonată, până într-acolo încât atât Biden (Build Back Better), cât și Boris Johnson (Build Build Build) folosesc aceleași cuvinte codificate puse în circulație de Forumul Economic Mondial (How to build back better after-covid 19) - este o ramificație a eforturilor postbelice, după Al Doilea Război Mondial, de a menține o balanță „corectă" de putere în lume, cu grupurile de interese financiare „corecte" culegând roadele.

Limbajul „durabilității"/„sustenabilității", care constituie un stâlp de bază în arsenalul de marketing al Marii Resetări, a fost inițial creat ca parte din variatele programe ale Națiunilor Unite - cum ar fi „Agenda 21" și „Agenda 2030", și sunt sigură că, în timpul producerii acestor programe, ambele elemente - conspirație și bunăvoință - au fost prezente. Ambele agende sunt seturi de documente extrem de seci și de plictisitoare despre managementul resurselor și justă împărțire, care sună de parcă au fost redactate de un devotat profesor sovietic obosit, având o bună cunoaștere a termenilor birocratici, și scrise în cea mai mare parte ca să justifice salariile birocraților și existența Organizației Națiunilor Unite.

Interesant la aceasta din urmă este că, de regulă, ONU nu folosește la nimic: oamenii se adună, discută, încropesc niște documente lungi și înțesate de termeni funcționărești, și publică niște rezoluții fără caracter obligatoriu - după care nu se întâmplă nimic esențial. Dar nu și de data asta. Nu și acum. Programul a demarat! Deci, trebuie să fie important pentru cineva care plătește. Și da, sunt cinică. În tot ce se întâmplă, există întotdeauna o combinație de bune intenții, lăcomie, ambiție, relații personale, interese financiare, amăgiri și așa mai departe. Politicienii discută cu magnații financiari, generalii discută cu politicienii, cineva este unchiul cuiva, și uite așa se rezolvă problema. Din păcate, cu cât comunicarea de sus în jos a mesajului este mai puțină, cu atât abundă propaganda, cu atât scade valoarea bunelor intenții și cu atât le vine mai ușor ticăloșilor să impună absurdități flagrante.

Și, bineînțeles, inițiativele de asemenea anvergură pot să treacă prin „stadii de planificare" foarte lungi și discrete, în timpul cărora ideile dorite sunt plantate în capetele celor care trebuie, prin conversații private, întâlniri în grup restrâns, studii de cercetare finanțate, conferințe patronale și altele asemenea. Așa că, în momentul când se apasă pe butonul trecerii la acțiune, ai sentimentul că tendința deja s-a instalat. Și dați-mi voie s-o repet din nou: totul în istorie este rezultatul unor alegeri subiective făcute de oameni subiectivi. Felul în care se întâmplă totul în istorie este că oamenii se adună, hotărăsc ce vor să facă - și o fac. Atunci când oameni importanți acționează, impactul este mai vizibil. Așadar, într-un fel, totul este o „conspirație", pentru că totul vine prin intermediul voinței umane. Și deseori, oamenii importanți își acoperă faptele, ceea ce n-ar trebui să fie o idee radicală.

Și da, în momentul de față, cei mai importanți deținători de putere din Occident și-au dat seama că are mai multă eficiență a costurilor pentru ei să se mulțumească doar să mituiască mass-media „care contează", pe oamenii de știință, pe universitari, pe politicieni, ba chiar și „opoziția controlată" - și să-i pună pe ei să-i convingă pe "țărănoi", decât să se pună cu biciul pe toți și toate, și să-i mâne cu forța.

Și apropo, deși vârful acestui turn chiar este pe bune o conspirație - în sensul că este un efort coordonat, în care creierele din spatele lui acționează în general aliniate unele cu celelalte, fără a-și dezvălui adevăratele țeluri pe termen lung în fața "țăranilor" -, restul turnului este probabil alcătuit din materie umană uzuală, multiplicată de absența demodatului simț moral al responsabilității. Materia umană uzuală este o amestecătură pestriță de ambiție, escrocherie, lăcomie, nepăsare, aroganță și chiar bune intenții. Cu cât te apropii de treapta de jos, cu atât găsești mai multă ignoranță și mai multe bune intenții, pentru că majoritatea oamenilor chiar cred că fac bine - ceea ce nu schimbă, însă, tragica traiectorie a cavalcadei „resetării".

Ok, dar stai puțin, nu cumva există o criză reală, iar bogații s-au trezit din amorțeală pentru că vor să trăiască? Dacă, cumva, nu e nicio conspirație ca atare, ci pur și simplu au înțeles că planeta e praf, iar acum vor să rezolve problema suprapopulării și cea a poluării, pentru că realmente există prea mulți oameni pe planetă, care consumă cu toții prea mult și poluează peste măsură? Despre asta ce mai spui?

Îmi pare bine că ați întrebat, haideți să discutăm despre asta.

Este absolut adevărat că abordarea eminamente utilitaristă și insensibilă, la adresa naturii, la adresa vieții și altor ființe însuflețite, a fost extrem de distructivă - distrugerea cea mai mai imediată și cea mai vizibilă fiind externalizată „țărilor din lumea a treia" și oamenilor mai puțin norocoși financiar din Occident. Adevărat, consumismul masiv și răspândirea obiectelor de unică folosință au produs o sumedenie de belele. Adevărat, oceanele noastre sunt pline de plastic, la fel ca plămânii noștri, și că numărul cazurilor de boli cronice crește exponențial, și că multe specii mor încet. Adevărat, solul nostru, lucrurile pe care le mâncăm și corpurile noastre sunt înțesate de glifozat extrem de toxic. Adevărat că, de obicei, trec zeci de ani între momentul când fabricanții își dau seama de toxicitatea produsului lor, și momentul când a spune acest lucru cu glas tare încetează să mai fie o teorie a conspirației.

Adevărate toate. Dar tot atât de adevărat este că oamenii care arată cu degetul spre relele sociale și ne spun că avem nevoie de o Mare Resetare fac parte din aceleași tabere și filiații care au provocat aceste rele de la bun început. Adevărul este că, dedesubtul limbajului din broșurile lor de marketing, există toxicitate și haos care depășesc cu mult realitatea noastră de azi. Așadar, sunt fie idioți, fie mincinoși - și mă tem că ultima variantă e cea valabilă. Oricât de bogați ar fi, nu au nici cea mai palidă umbră de îndreptățire morală să repare ei orice de pe lumea asta! Și indiferent ce am alege noi să facem ca să ne vindecăm relația cu natura și relațiile dintre noi, categoric nu poate fi tehnofascista și neofeudala Mare Resetare.

O metaforă: dacă liderul Partidului Violatorilor ar veni cu o Platformă contra Violului, care n-ar stopa violul, ci ar reboteza însuși actul siluirii, spunând că, dacă folosești un dildo roz făcut din plastic reciclat, ca să execuți penetrarea, atunci nu este viol... chiar l-ai crede că promovează pe bune o platformă împotriva violului?!

Deci nu, nu ei sunt oamenii care să fie în frunte și să ne arate calea. Dacă ne luăm după ei, vom sfârși prin a avea o lume care arată cam așa:

Vorbind despre soluții, există destui activiști și lideri locali, cum ar fi Vandana Shiva, de exemplu, care propun moduri de vindecare a relației noastre cu natura. Există avertizori de integritate. Există avocați care se luptă cu giganții corporatiști și uneori câștigă. Există medici care își riscă întreaga carieră, ca să-i apere pe pacienți. Există fermieri locali. Există artiști care își dezgolesc sufletul. Există rostitori ai adevărului. Există demnitate și există respect, dacă insistăm asupra lor. Eu cred că soluțiile bune pe termen lung vin din cinste și pace interioară, și că fiecare dintre noi posedă acel geniu unic care ne ajută să ne găsim piesa noastră din puzzle, care în cele din urmă va vindeca lumea.

În ce privește ideea că ar fi prea mulți oameni pe planetă, eu cred că până și asta este o invenție abilă. De fapt, Vandana Shiva a făcut o analiză a agriculturii industriale în comparație cu cea locală, din punctul de vedere al cifrelor, și se pare că am fost mințiți și de Marii Agricultori în legătură cu importanța lor. De asemenea, cea mai mare „problemă demografică" din Occident la ora actuală este numărul crescând de bătrâni față de cel al tinerilor. Și chiar și în „lumea în curs de dezvoltare", tendințele par să fie diferite de ceea ce suntem învățați să credem.

Mai mult decât atât, planeta are destul pentru toți, iar motivul care face să ne confruntăm cu penurie este din cauză că acel grup de 0,0001% controlează foarte multe. Ironic, ei sunt aceiași oameni care se tem că nu este destul, împingând în față ideea de suprapopulare - adeseori, în același timp în care se reproduc cu mult entuziasm - și infectând mințile tinere cu această idee, în asemenea măsură încât acum, unii oameni din clasa mijlocie nu vor să mai aibă copii „ca să salveze planeta". Cât de dementă vi se pare povestea asta?!

Și da, ideea de suprapopulare îi îngrijorează pe lideri de câteva decenii. Eu aș spune că, din când în când, temerile lor au avut nuanțe de eugenie (de exemplu, Kissinger Report din 1974, care se laudă că i-a „stimulat material" pe bărbații din India să-și facă vasectomie). Și nu, n-ar fi o nebunie totală să afirmăm că eugenia nu a dispărut de tot, de când Hitler i-a compromis numele, și că oricine se crede stăpânul lumii probabil nu s-ar codi prea mult să aplice un management mai chirurgical al tendințelor demografice.

Pot să citesc gândurilor oamenilor de soiul ăsta? Nu, nu pot. Nu pot spune cine și ce crede cu exactitate, și, din fericire pentru mine, nu sunt invitată la întâlnirile lor - dar când și când, personaje publice ca Bill Gates sau Prințul Charles spun lucruri care sună de-a dreptul hitlerist, și chestia asta mă pune pe gânduri. Pe de altă parte, nu mi se pare peste măsură de șocant, pentru că natura umană nu s-a schimbat de pe vremea când eugenia era admisibilă social în sânul „societății respectabile". Așadar, teoria mea este că unii puternici ai lumii sunt cu adevărat ticăloși, întruchipări ale răului, și că se joacă probabil cu eugenia, pe când unii sunt probabil doar nepăsători, pur și simplu le este indiferent ce doresc "țăranii", dar, din punctul meu de vedere, puțin îmi pasă dacă sunt una sau cealaltă. Răi sau indiferenți, eu nu vreau ca ei să-mi distrugă lumea. Cer prea mult?

Hai acum să trecem repede în revistă domeniile care, conform planului de acțiune al Marii Resetări, trebuie să fie date peste cap și complet reproiectate. Subiectul în sine este unul uriaș, așa că n-am să-l ating decât ușor, cu o concentrare specială pe limbajul folosit și pe felul cum se suprapune cu „reacția la pandemie". Vă încurajez din toate puterile să intrați pe site-ul Forumului Economic Mondial și să aruncați o privire.

Stat și guvernare

În lumea cea nouă, țările vor exista în continuare, dar toate se supun unei ordini centralizate. Este ca într-o „cooperativă" (vă sună cumva cunoscut?). O mulțime de funcțiuni ale guvernării sunt automatizate și delegate Inteligenței Artificiale. Deciziile se iau pe bază de date și algoritmi, nu există intimitate personală și există mult mai multă fluiditate, până la migrații. Mai există și posibilitatea de înlocuire în totalitate a guvernelor alcătuite din oameni, cu Inteligența Artificială, dar nu imediat. Raționamentul e simplu: pentru ca superbogații să gestioneze inventarul global, guvernele individuale trebuie să acționeze mai mult ca niște manageri de rang mediu răspunzători în fața autorităților internaționale, decât ca niște guverne federale independente.

(Țineți minte cum prăvăliile mici de cartier au fost împinse afară de pe piață și înlocuite cu lanțurile mari de magazine? Același lucru se întâmplă și aici, doar că prăvăliile sunt de data asta țări.)

America tradițională, acum, arată foarte mult în felul ăsta. Obișnuința americană a consumului generos și a liberei exprimări, politicile ei externe concentrate pe sine, sentimentul ei de îndreptățire, casele ei mari din zonele suburbane sunt tabu, nimeni n-are voie să se atingă de ele.

O Americă tradițională, independentă și puternică reprezintă un obstacol. În acest sens - și cu rezerva că eu nu cred că există ceea ce s-ar putea numi „un imperiu just" -, am senzația că există un efort activ de „uniformizare prin aneantizare", de cooptare a guvernării americane, de distrugere a fermelor și a micilor afaceri - mai ales a celor care nu concordă cu acest viitor complet digitalizat - și de demolare a clasei mijlocii care are drepturi, mai ales în privința carierelor profesionale „depășite".

Am senzația că ne aflăm la ora actuală în mijlocul unei „revoluții colorate", a unei lovituri de stat de mătase. De obicei, elitele americane le fac lucrul acesta altor națiuni - dar acum fac asta pe pământul de acasă. Am senzația că agenda Marii Resetări, prin mesagerii ei și prin banii ei, modelează atât schizofrenica „reacție la COVID", cât și curentul, brusc devenit principal, al „justiției sociale/schimbărilor climatice", bine finanțat și supercorporatizat, amândouă fiind în acest punct întrepătrunse din punctul de vedere al mesajelor. Ambele pretind să promoveze binele public și ambele transformă cu dibăcie niște probleme reale în arme de atac, reușind să-i mâne în luptă pe oamenii cu o dragoste veritabilă pentru dreptate în sufletul lor - totul, ca să elibereze drumul în calea atingerii țelurilor financiare ale promotorilor Marii Resetări, cum ar fi erodarea completă a intimității personale, mutarea în online a tuturor activităților umane, aplicarea legii și prevenirea infracționalității cu ajutorul Inteligenței Artificiale și așa mai departe.

Și da, America are multe probleme veritabile. Dar nu e ca și cum structurile actuale ar fi înlocuite cu un sfat al bătrânilor din indigeni înțelepți și echilibrați spiritual, care au o conexiune profundă cu Pământul și nu vor să facă rău niciunei vieți nevinovate. Ceea ce se încearcă - oricât de nebuloasă ar fi mușamalizarea de marketing - este mult mai rău, mult mai puțin uman și mult mai distrugător decât ce vedem azi. Nu-mi place.

Finanțele

Dominație totală a monedei digitale, a criptomonedei, a plăților cu telefonul mobil. Cetățenii trebuie să fie complet transparenți și să lase o urmă detectabilă pentru tot ceea ce fac.

Mâncarea

Nu pot spune altceva decât că sper să vă placă friptura din carne de gândaci, pentru că asta ne așteaptă.

Lăsând la o parte ironiile cinice, „viitorul alimentar" este un dezastru. Mincinoșii din frunte au tupeul să folosească cuvinte mari precum „dezvoltare durabilă", dar nu e nimic durabil la chestia asta. E Agricultură Mare pe steroizi și foarte toxică. Și, întâmplător, e și mare consumatoare de energie, căci toți acești roboți și senzori, și centrele de date, nu sunt pe gratis - dar pe asta cine o mai pune la socoteală?

De asemenea, fermele de azi trebuie să dispară. Nu doar pentru că fermierii ăștia locali tradiționali, cicălitori și pisălogi, fac concurență alimentelor crescute în laborator și brevetate, și organismelor modificare genetic - și ele brevetate -, și solurilor modificate - de asemenea brevetate -, dar mai și ocupă spațiul necesar pentru parcurile de recreere ale capetelor încoronate, precum și pentru parcurile de turbine eoliene și panouri solare (care se lățesc pe suprafețe enorme, apropo). Și cine știe, poate că regii chiar vor să „conserve" niște petice de natură ținându-le libere de prezența umană. Fac parte din inventarul lor, la urma urmei, deci e logic să-l întrețină bine.

Nici nu-i de mirare că „reacția la COVID" lovește atât de tare fermele, forțându-le să dea faliment...

Agricultura

Un nou raport Global Citizen, publicat de Navdanya, arată că în spatele imaginii de făcătoare de bine a Fundației Gates se ascunde o filozofie toxică a filantrocapitalismului, având la bază acapararea corporatistă a semințelor, a agriculturii, a alimentelor, a cunoașterii și a serviciilor de sănătate globale. Bill Gates este unul dintre cei mai bogați oameni din lume și fondatorul celei mai mari organizații filantropice, Fundația Bill și Melinda Gates.

Educația.

Online.

Medicina.

Tele-

Deocamdată, atât în educație, cât și în medicină, suntem cât se poate de la zi cu înaintarea pe calea dorită, mulțumită pandemiei globale...

Energia

Aici avem o chestie interesantă. Pentru demonizații marketingului de azi, combustibilii fosili, sunt într-adevăr un lucru rău. Adevărat, extragerea petrolului este un abuz la adresa planetei. Deversările accidentale creează multe probleme și se întâmplă tot timpul. Baronii petrolului sunt niște bandiți. Oamenii care trăiesc în apropierea rafinăriilor se îmbolnăvesc. Plasticul, care se face din petrol, poluează totul, de la oceane la stomacurile noastre și plămânii noștri. Dar combustibilii fosili sunt unica sursă de energie - în afara celei nucleare - capabilă în prezent să susțină nivelurile de consum ale populației lumii. Mai mult decât atât, dacă te uiți sub gluga „verdelui", vei vedea că nu prea e verde - poate doar dacă vorbim despre culoarea banilor. Panourile solare ocupă o grămadă de spațiu, se degradează rapid și se transformă în grămezi de gunoi toxic.

Turbinele eoliene ocupă și ele tone de spațiu și își au propriile probleme. Și eolienele, și solarele depind în mod esențial de vreme și nu furnizează suficientă energie. Se cuvine totodată remarcat că recentul film al lui Michael Moore, Planet of the Humans, care încerca să exploreze unele aspecte nu prea verzi ale „energiei verzi" și să aducă la lumină parte din corupția existentă în mișcarea ecologistă, a fost atacat de fruntașii activismului ecologist, cu atâta violență verbală și atât de concertat, încât filmul a fost îndepărtat de pe marile platforme de difuzare și a dispărut din ochiul public.

Apropo - și e un aspect important - eu nu sunt convinsă că „domnii cu resetarea" intenționează să facă să dispară de-adevăratelea combustibilii fosili. Eu cred că ce vedem noi, de fapt, este o acțiune de „re-brenduire", de schimbare a denumirii în scopuri de marketing. Chiar am crezut, până de curând, că ei voiau într-adevăr „să facă să dispară" combustibilii fosili, dar pe urmă m-am uitat mai atent în „tehnologia climatică"... iar acum mă gândesc că lucrurile sunt mai complexe decât atât, că s-ar putea să fie o manevră de strategie geopolitică. Nu știu. Există niște suprapuneri bizare între combustibilii fosili și energia „verde" - dar numai în timp vom putea vedea ce și cum. În orice caz, dacă vor dispărea sau se va pretinde că au dispărut, vom descoperi repede că vântul și soarele nu reușesc să facă față - după care îl vom cunoaște pe noul nostru rege al energiei „verzi", adicătelea trăiască fuziunea nucleară!

Când se va întâmpla acest lucru, prietenul nostru, faimosul filantrocapitalist (el), va veni să ne salveze. Are investiții masive în reactoare de fuziune nucleară - de fapt, este proiectul lui favorit, conform propriilor declarații. (În realitate, se întâmplă să fie profund implicat în aproape toate punctele de pe lista Marii Resetări, așa de mare geniu al afacerilor este.) Dar stați așa, pentru ca intriga să fie încă și mai interesantă, Organizația Mondială a Sănătății, care, bineînțeles, se bucură de finanțare generoasă din partea lui, s-a căznit din toate puterile, în trecut, ca să minimalizeze efectele negative asupra sănătății produse de incidente nucleare ca acelea de la Cernobîl și Fukushima.

Că tot veni vorba despre energie și finanțe, hai să vedem cum stă treaba cu „capitalul uman". În noua lume care ni se pregătește, „capitalul uman" nu este doar o simplă metaforă pentru resursele umane sau forța de muncă. Microsoft, de exemplu, a patentat o metodă de transformare a comportamentului uman în criptomonedă, prin intermediul unui dispozitiv nespecificat, cuplat la un server care înregistrează activitatea corpului și „minează" monedă. Dat fiind că, în Noua Normalitate, monedele digitale și criptomenedele se presupune că au devenit lucruri uzuale, chestia asta seamănă la modul suspect cu un instrument care poate fi folosit pentru a controla comportamentul săracilor, care depind de ele ca să câștige un venit - și ca să "mineze" la propriu, în vederea obținerii de energie, corpurile unor indivizi altfel „nefolositori", complet dependenți de ajutorul social sau beneficiari ai venitului minim garantat.

Mai mult decât atât, acest patent ar putea fi folosit pentru crearea unui nou instrument financiar, pentru că, dacă corpurile lor sunt "minate" pentru obținerea de energie, acești oameni devin „active de capital", care ar putea fi strânse laolaltă în cadrul unui portofoliu virtual cu care să se facă tranzacții pe piața de capital. Vedeți ce simplu e? Acum chiar că vorbim despre iobăgie! Da, știu că sună foarte SF, dar hai să nu uităm cum gândesc unii „vizionari" miliardari - nu ca oamenii normali, altfel lucrătorii din depozitele Amazon n-ar trebui să poarte scutece de adulți, ca să nu fie nevoie să-și ia pauză de mers la toaletă. De asemenea, să nu uităm că, în ziua de azi, se fac tranzacții cu lucruri extrem de teoretice, inclusiv pariuri pe starea vremii. O grămadă de bani pe lumea asta se fac din chestii ciudate și perfect arbitrare!

Că tot am pomenit de starea vremii: Marea Resetare conferă legitimitate acelei atrocități invazive și periculoase care este geoingineria, proclamând-o „cool" și „capabilă să salveze vieți", așa cum fac unele carte albe ale „mișcării schimbărilor climatice". Am remarcat și am deplâns acest lucru în urmă cu câțiva ani, țipând cât mă țineau plămânii ce mare mizerie este! Să împrăștii porcării toxice în aer, e ceva „cool" și „verde"? Ce escrocherie lingvistică mai e și asta?!

Așa, și câteva vorbe despre bioxidul de carbon. N-am să abordez toată problematica, articolul meu e deja destul de lung, dar se pare că, oricare ar fi fost povestea cu carbonul când a luat ea naștere, acum s-a transformat într-o metodă de creare a unei piețe din nimic, și de creare a unui mănunchi de instrumente financiare pentru făcut bani tot din nimic. Uite, de exemplu, o uzina de absorbție a bioxidului de carbon, finanțată de Gates și de câțiva giganți petrolieri.

Partea mea preferată e acolo unde, după ce bioxidul de carbon este aspirat din atmosferă cu ajutorul unui cocteil de chimicale, una din metodele de stocare a prăzii constă în arderea câtorva copaci (pardon, a unui „volum de biomasă"). Da, da, cât se poate de logic, pentru că cine ar putea câștiga bani din simplul fapt că lasă copacii în pace să-și facă singuri treaba lor, pe gratis? Ce fel de idiot ar permite asta?!

Aș vrea să subliniez și faptul că, atunci când se depozitează bioxidul de carbon extras din atmosferă, depozitarea are loc la mare adâncime sub pământ, în moduri nemaiîntâlnite până acum. (Ce efect produc depozitele asupra proceselor interioare ale Terrei? S-a gândit cineva temeinic la chestia asta? A fost studiată atent?) Nu mai spun că e nevoie de conducte care să-l transporte dintr-un loc într-altul, cam la fel ca petrolul. Și, în sfârșit, captarea și depozitarea bioxidului de carbon sunt incredibil de mari consumatoare de energie, iar energia va proveni din... combustibili fosili? Din centrale nucleare? Din turbine eoliene, care în acest caz va trebui să ocupe jumătate din suprafața planetei? A, păi nu știm... Și apropo de limbaj: obiectivul nu este „zero emisii de bioxid de carbon", ci „echilibrul net al emisiilor de carbon", adică putem să continuăm să poluăm, după care să construim o nouă industrie lucrativă peste poluarea noastră, în același timp în care creăm un nou tip de poluare. Cu alte cuvinte, businessul merge mai departe...

De asemenea, dacă tot suntem la subiectul „dezvoltării durabile verzi", construim în plus o grămadă de infrastructură tehnologică și de supraveghere - care este extrem de mare consumatoare de energie, ca să nu mai vorbim și de poluantă - ceea ce vine în răspăr cu ideea de „verde". M-am gândit la asta cu ceva timp în urmă, când citeam, inițial foarte entuziasmată, textul propunerii legislative din Congresul SUA pentru Noua Înțelegere Verde. Uau, îmi ziceam în sinea mea, uite aici, dreptate și drepturi pentru populațiile indigene, uau... dar stai... rețele electrice „inteligente"? Nu asta își doresc tocmai giganții Big Tech, și nu presupune implicit nevoia de senzori inteligenți, care aduc cu ei și mai multă infrastructură, și sateliți, și turnuri de relee, și pierderea intimității, și un nou tip de poluare prin unde radio, care produce efecte netestate asupra sănătății? M-a făcut să mă opresc brusc și m-a obligat să mă uit mai atent la diversele inițiative „verzi" - și, ca urmare, să descopăr tot felul de schelete în dulap. După care am dat peste investigațiile lui Cory Morningstar și mi s-a făcut lumină în cap. Deci instinctul meu avea dreptate... nu e deloc ceea ce pare!

Chestie care face frumos tranziția spre felul în care narativa „crizei globale a sănătății" se împletește cu jocul Marii Resetări...

Dar mai întâi, câteva observații de ordin general.

Cum spuneam mai devreme, Marea Resetare este un plan extrem de ambițios pentru restructurarea atât a economiei mondiale, cât și a noțiunii a ce înseamnă să fii viu. (Un zombi îmboldit de Inteligența Artificială, ale cărui decizii au fost externalizate, chiar este o ființă vie?) Fără o populație cooperantă, această ambițioasă reformă economică și religioasă nu poate să aibă succes.

Care ar fi cel mai bun mod de a face populația să coopereze cu această foarte stranie reformă? Frica - pentru că promisiunea plăcerii nu este suficientă, ca să-i reușească o asemenea mutație masivă și bizară. Așadar, trebuie să fie frică și stres, indiferent dacă din cauza unui inamic exterior, a perspectivei unui dezastru natural sau a unei boli.

Să nu uităm că, înainte de 2020, exista deja o narativă a fricii, foarte scump organizată, și susținută cam de aceiași jucători care acum turează motoarele în direcția Marii Resetări. Vorbesc, firește, despre narativa „schimbărilor climatice", transformată în armă. Și, cu toate că există o sumedenie de probleme de mediu care trebuie rezolvate cât mai curând posibil, mișcarea corporatistă a „schimbărilor climatice" s-a concentrat în mod bizar pe mesaje care concid, aproximativ, cu cele ale campaniei Marii Resetări, servind scopurilor financiare corporatiste - iar traiectoriile de finanțare se suprapun și ele.

Deci pare că interesele financiare din spatele Marii Resetări au testat terenul mai întâi cu „mișcarea climatică", dar nu a generat îndeajuns de repede nivelurile de frică dorite. N-au fost destui oameni cărora să le pese. Am participat personal la o sesiune de instruire pe această temă, deci sunt familiarizată cu „organizarea" și cu trucurile de programare neurolingvistică despre care se presupune că i-ar face pe participanți să fie foarte îngrijorați în privința climei. Comunicarea mesajelor este foarte meticulos gândită și trădează o susținere financiară generoasă, deci nu e vorba de o mișcare spontană de masă, ca a hippioților din anii 1960 - chiar dacă mulți oameni, la nivel individual, își pun sincer tot sufletul în chestia asta. Exact la fel cum pedestrașii Martorilor lui Iehova care vin să-ți bată la ușă s-ar putea să fie extrem de sinceri.

Ca ființă umană, eu nu am încredere în nicio entitate care încearcă, cu sânge rece și în mod calculat, să mă sperie și să-mi declanșeze o reacție de stres. Oamenii pe care i-am ascultat la instruirea pomenită nu părea prea speriați. Erau din clasa mijlocie, bine hrăniți și cu slujbe bune, pe măsura capacităților lor. Nu le era teamă să nu fie arestați la un protest - și, de fapt, chiar căutau să fie arestați, fără să se teamă că și-ar putea pierde serviciul sau că n-ar mai putea găsi altul pe viitor. După ce am văzut chestia asta, am început să pun întrebări: de ce vor ca mie să-mi fie frică și ce voiau ei să fac eu.

Când am început să întreb și să mă documentez, s-a dovedit că traiectoria „soluțiilor" cuprindea lucruri cum ar fi rețelele electrice inteligente, automobilele electrice (care nu sunt nici pe departe verzi) și geoingineria. Ceea ce pentru mine nu era admisibil. Mai însemna și că ei, de fapt, nu respectă planeta, fiindcă, dacă ar respecta-o, n-ar vrea să înfigă peste tot turnuri de relee radio sau să pulverizeze porcării în armosferă ca să blocheze soarele. Sigur, e foarte posibil ca mișcarea ecologistă să fi fost bună și onestă, la început de tot - dar de atunci încoace, mare parte din ea a fost deturnată într-un mod cât se poate de hoțesc, pe nesimțite, încât oamenii de la firul ierbii nici măcar nu-și dau seama pe cine slujesc. Și, din nou, dați-mi voie să repet: există o nevoie monumentală de sustenabilitate veritabilă, dar pur și simplu măsurile practice pe care le presupune limbajul codificat de marketing, nu sunt deloc sustenabile!

În orice caz, efortul de a-i înfricoșa pe oameni cu narativa oficială a urgenței climatice categoric a creat un val de agitație în conștiința oamenilor și un grad de anxietate în privința mediului, mai ales la membrii Generației Z - dar nu îndeajuns încât fie să paralizeze, fie să mobilizeze. Însă, când acest coronavirus și-a făcut apariția, ca prin minune, lucrurile au început să se așeze rapid la locul lor - lucruri care ar fi fost de neimaginat înainte. Nu, nu spun că virusul n-ar fi real. Și nu fac niciun fel de afirmații categorice despre locul de unde a apărut sau cum a apărut. Am teoriile mele, dar despre unele lucruri nu voi ști niciodată, și oricum nu le pot schimba. Dar ce știu este că reacția a fost absurdă, fără precedent și straniu de coerentă cu lista de acțiuni care se aflau deja pe agendă. Apropo de stări de urgență, festivalul de la Woodstock a avut loc în timpul unei mari pandemii...

Deci hai să vedem.

Am mutat cu forța majoritatea activităților - cum ar fi educația, medicina, cumpărăturile, sexul și recreerea - în spațiul online, deocamdată, pe măsură ce lucrăm la „digitizarea" lumii fizice, în scopuri de urmărire și supraveghere mai ușoară?

Bifat.

Am continuat, în ciuda închiderii în stare de alertă pentru "țăranii" cu gulere albe, să construim - inclusiv noi și foarte robuste structuri de telecomunicații și antene celulare, necesare pentru Internetul Lucrurilor (Internet of Things - IoT)?

Bifat.

Am reușit să distrugem aproape de tot mijloacele de existență ale multor fermieri independenți, care concurau cu noile noastre produse „comestibile" și, totodată, să perturbăm masiv lanțurile tradiționale de aprovizionare cu alimente?

Bifat.

Am reușit să distrugem și un mare număr de mici afaceri care presupun contactul față-în-față?
Păi da, desigur!

Locuri unde se cântă live și teatre?

Absolut.

Ne străduim să înlocuim forțele de poliție cu Inteligența Artificială?

Mai întrebi?! Jos poliția! Nu-i mai finanțați pe polițiști! (referire la mișcările Black Lives Matter și Defund the Police, apărute după moartea tânărului infractor de culoare George Foyd - n.n.)

Încercăm să conferim legitimitate erodării complete a intimității și accesului facil la datele de sănătate ale persoanelor private?

Da! Pentru că „urgență sanitară".

Suntem pe traiectorie și ne apropiem de țintă, în ce privește urmărirea fiecărei mișcări a fiecărei persoane?

Urmărirea contactelor, da! Dar unele țări continuă să fie rămase în urmă.

Este acum obligatoriu un document de identitate digitală pentru călătoriile internaționale?

Da, pașaportul digital a prins viață!

Am fost în stare să perturbăm procedurile politice și juridice și să creăm haos?

Da, să trăiți!

Foarte important, am reușit să deteriorăm în asemenea hal gândirea oamenilor și relațiile dintre ei, încât noi, adică robotul, abuzatorul, am devenit acum unicul prieten al tuturor?

Încă mai avem de lucru, dar suntem aproape.

Suntem pe traiectoria bună cu pregătirea oamenilor pentru o lansare și acceptare la scară largă a dispozitivelor inteligente încorporate în vestimentație?

Dap. Pune-ți masca!

Avem dreptul legal de control asupra vieții sexuale a oamenilor?

Da!

Apropo, controlul statului asupra corpurilor și sexualității oamenilor este un semn clasic de reformă religioasă. Ori de câte ori se întâmplă, fii cu mare grijă!

Sau să luăm starea de alertă sau de urgență, spre exemplu. Închiderea activităților și restricțiile de deplasare și contact fizic sunt instrumente ideale pentru modificarea comportamentului - iar modificarea comportamentului, cunoscută și ca „inginerie socială", este cu siguranță o foarte respectată formă de artă printre cei puternici. Un inginer social care se respectă planifică cu zece pași înainte și creează situații în care populațiile vizate se roagă să aibă loc schimbările dorite de el!

Eu fac afirmația că, în momentul de față, suntem supuși unui dans sado-masochist involuntar. Suntem în toiul unui ritual destinat să creeze un sentiment de derută, de nesiguranță și de dependență - care va fi rezolvat în cele din urmă de Stăpânii noștri, cărora le vom fi foarte recunoscători, fiindcă noi nu vrem decât să se rezolve odată această tensiune insuportabilă. Deja sunt mulți care au căpătat Sindromul Stockholm, alăturându-se celui care îi abuzează. Măsurile sunt în totalitate arbitrare - dar nu contează, ni se cere să ne conformăm și să acceptăm că suferința și privațiunile îndurate sunt spre binele nostru. Ne fac să fim „oameni mai buni".

În ochii unui psihopat nu vei vedea niciodată bucurie.

În ochii unui sclav vei vedea acceptarea unui straniu sentiment de amorțeală, acolo unde era altădată un suflet.

Încotro mergem mai departe, de aici?

Eu, una, nu cred că ar trebui să acceptăm întunericul. Eu cred că opțiunea noastră cea mai bună este să nu renunțăm cu niciun chip la demnitate și să ne găsim curajul din inimă. Inima ne va spune ce să facem mai departe.

Tessa Lena

DIN ACEEASI CATEGORIE...
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE