• Tweet

Fostul președinte Traian Băsescu a dezvăluit cum a ajuns să aibă numele de cod Petrov, sub care făcea rapoarte la Securitate.

„Eu singur mi-am pus numele Petrov. Asta a fost inspirația mea idioată în fața ofițerului de la contraspionajul militar. Nu aveam cum să știu că la contrainformații eram sub dublă coordonare: și armată, și securitate. Nu e în regulă să pui așa ceva la conducerea țării", a declarat Traian Băsescu la Realitatea Plus.

Două note informative datate în 5 mai 1975, redactate olograf și semnate cu numele de cod Petrov, au stat la baza declarării fostului președinte al României, Traian Băsescu, drept colaborator al Securității ca poliție politică, prin verdict definitiv, de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Notele informative au fost descoperite în dosarele de urmărire informativă (DUI) ale unor colegi ai lui Traian Băsescu de la Institutul de Marină din Constanța. E vorbe de două persoane.

Mai jos conținutul celor două note informative:

„Nu are prieteni în clasă şi, din cauza caracterului său, nici nu este acceptat în anturajul colegilor. Din discuţiile purtate cu verişoara lui, V., de profesie învăţătoare, am înţeles că E. ar fi dispus, în cazul în care ar reuşi să cunoască în străinătate o fată cu avere, să rămână acolo. Cu verişoara lui L. am avut ocazia să discut aceste probleme deoarece am fost la un moment dat prieteni" - este una dintre cele două note informative redactate și semnate olograf cu numele conspirativ Petrov și primită de un ofiţer de contrainformaţii militare de la UM 02192 Constanţa.

„Nu este dispus să se căsătorească decât foarte târziu şi cu o fată care să aibă o situaţie materială bună. în vara anului 1973 şi a anului 1974 a avut relaţii cu femei de cetăţenie cehă, dar nu ştiu dacă în momentul de faţă mai întreţine aceste relaţii" - este a doua nota informativă, despre un alt coleg al lui Traian Băsescu, primită de același ofițer de contrainformații militare de la colaboratorul Petrov.

Mai departe, instanța a coroborat notele informative semnate cu numele conspirativ Petrov cu informațiile de pe rola de microfilm din fondul de rețea păstrat la Securitatea din Constanța. E vorba de "cadrul de semnalare" a dosarului de rețea a lui Traian Băsescu.

Potrivit Europei libere, dosarul de rețea (de colaborare cu Securitatea) a lui Traian Băsescu a fost distrus în august 1978 când fostul președinte a devenit membru PCR, fără a fi microfilmat. Însă - au explicat surse CNSAS pentru Europa Liberă încă din 2019 - Securitatea lăsa întotdeauna o semnalare pe microfilm a existenței dosarului, care conținea numărul dosarului și numele de cod al colaboratorului.

Acest document intitulat "cadrul de semnalare a dosarului (...) de pe rola de microfilm corespunzătoare din fondul rețea", păstrat la Constanța, a fost predat CNSAS de către SRI la data de 8 aprilie 2019, în contextul verificărilor făcute de instituție cu ocazia alegerilor europarlamentare din 26 mai 2019, atunci când Traian Băsescu a candidat pentru un post de europarlamentar.

Dincolo de apărările pe procedură, fostul președinte al României a avut și apărări pe fond. Una dintre aceste apărări se referă la faptul că nu ar fi știut că ofițerul de contrainformații militare făcea parte din Securitate, nu din Armată. Or, au notat judecătorii, Institutul de Marină Civilă Constanţa, unde intrase studentul Traian Băsescu în 1972, era un "obiectiv supravegheat pe linie de securitate de secţia Port a Inspectoratului Judeţean de Securitate Constanţa".

"La data de 29.08.1973, Institutul de Marină Constanţa a fost unificat cu Şcoala Militară de Ofiţeri Activi de Marină, formându-se, în structura Ministerului Apărării Naţionale, Institutul de Marină „Mircea cel Bătrân" (UM 02192 Constanţa), obiectiv supravegheat pe linie de Securitate, de ofiţerii de contrainformaţii militare ai Serviciului CI al Comandamentului Marinei Militare (UM 02150 Mangalia), din structura Direcţiei a IV-a a Securităţii", notează judecătorii.

"Pârâtul A. (Traian Băsescu - n.r.) avea toate datele pentru a realiza că ofiţerul de contrainformaţii căruia i-a furnizat note informative acţiona, de fapt, în structura Securităţii (...)

În primul rând, întrebările respectivului ofiţer, ce se pot deduce corelativ din răspunsurile date de A. (Traian Băsescu - n.r.) în conţinutul celor două note, se circumscriu unor subiecte, aşa cum s-a menţionat, arhicunoscute în perioada respectivă ca fiind din „zona de interes" a Securităţii, fiind teme de poliţie politică (anturajul persoanei, caracterul, comportamentul, relaţiile amoroase, planurile de viaţă, etc.); în acele vremuri, o persoană cu un nivel de educaţie şi instruire mult inferior în comparaţie cu pârâtul, ar fi avut toate datele pentru a realiza care este scopul unor astfel de întrebări şi din „practica" cărei structuri a statului făceau parte. Semnificativ este faptul că, aşa cum a observat în mod corect judecătorul fondului, pârâtul era cât se poate de familiarizat cu ideea că astfel de teme sunt în zona de interes a Securităţii, câtă vreme a recunoscut faptul că a fost contactat de un ofiţer de securitate încă din anul 1972, purtând cu acesta o discuţie timp de mai multe ore.

Împrejurarea că recurentul (Traian Băsescu - n.r.) avea reprezentarea faptului că a oferit acele note unui ofiţer de Securitate este dedusă, în mod verosimil de către prima instanţă, şi din alte împrejurări precum: mediul din care provenea sus-numitul, nivelul său de educaţie, faptul că tatăl său a fost colonel de armată, dar şi numeroasele referiri ale pârâtului la competenţele Securităţii în ceea ce priveşte funcţionarea Institutului de Marină (de exemplu eliberarea avizelor de navigaţie), la structura şi activitatea Securităţii în legătură cu această şcoală militară şi chiar cu apartenenţa la acest serviciu de Securitate represiv a persoanelor care îi interogau periodic pe elevii Institutului, inclusiv pe pârât. Aceste referiri se regăsesc în conţinutul întâmpinării, precum şi în susţinerile lui A. (Traian Băsescu - n.r.) din faţa instanţei de judecată, în şedinţă publică", au arătat judecătorii.

Mai departe, Traian Băsescu a susținut că ar fi fost obligat de lege să demaște o potențială infracțiune, respectiv eventuala părăsire a navei de către unul dintre colegii săi, în eventualitatea în care ar fi fost trimis în voiaj ca ofițer de marină.

"Nici această susţinere a pârâtului (Traian Băsescu - n.r.) nu justifică ingerinţa sa în viaţa personală a persoanei urmărite şi nu convinge Înalta Curte că pârâtul ar fi recurs la astfel de activităţi în baza unei obligaţii ce îi revenea ca student al unei structuri militare, obligaţie a cărei nerespectare ar fi atras repercursiuni asupra sa, ulterior.

Înalta Curte, în acord cu opinia judecătorului de primă instanţă, apreciază că, din conţinutul notei informative şi din maniera subiectivă în care pârâtul a furnizat informaţia intenţiei rămânerii în afara ţării a numitului E., furnizarea informaţiei este departe de a fi justificată de o minimă temere a recurentului în sensul că era posibil ca persoana în cauză să rămână în străinătate părăsind nava, prin săvârşirea unei fapte care să întrunească conţinutul constitutiv al unei infracţiuni, împrejurare care să îi creeze pârâtului A. (Traian Băsescu - n.r.) reprezentarea că avea obligaţia de a devoala o faptă ce putea pune în pericol siguranţa transportului maritim civil, în caz contrar fiind pasibil de consecinţe corelative pentru insubordonare, mergând până la excluderea din Institutul de Marină.

Dimpotrivă, o asemenea apărare superfluă şi speculativă este de departe o afirmaţie pro causa, prin care recurentul încearcă să justifice în prezent o decizie de colaborare cu Securitatea luată în urmă cu zeci de ani, sugerând o pretinsă stare de temere pe care ar fi resimţit-o atunci, stare pe care nu o confirmă niciun element de natură obiectivă pe care sus-numitul să-l fi putut proba şi care să fie relevant în legătură cu pretinsa stare de teamă; „învelişul" subiectiv în care a fost furnizată informaţia, referindu-se exclusiv la viaţa privată a numitului E., la „caracterul său", la „lipsa preocupării pentru pregătirea profesională" şi chiar la „relaţia cu prietena sa" situează, fără niciun dubiu, inclusiv informaţia privind intenţia respectivului de a părăsi ţara, în registrul unei adevărate ingerinţe în viaţa privată a acestuia din urmă din categoria temelor clasice de poliţie politică, aşa cum a observat corect judecătorul fondului, neexistând niciun indiciu concret şi niciun argument logic, pentru ca această ingerinţă să fie justificată echilibrat de o minimă stare de constrângere psihică în care s-ar fi aflat recurentul (Traian Băsescu - n.r.)", au arătat judecătorii.

Cu privire la a doua notă informativă, Traian Băsescu a susținut că nu i-a făcut rău colegului său întrucât nu a informat CI-stul că acesta ar fi avut relații cu femei din Occident, ci din blocul comunist.

Prin urmare, nota informativă ar fi fost benignă, nu ar fi indicat "atitudinea potrivnică regimului comunist" a colegului turnat pentru că cetățenii proveniţi din Cehoslovacia nu ar fi reprezentat un pericol pentru statul român totalitar, "câtă vreme ambele ţări se aflau sub acelaşi regim comunist și aplicau aceleaşi tratamente şi restricţii/interdicţii".

"Recurentul nu a făcut în niciun fel dovada faptului că întărirea relaţiilor dintre statul comunist român şi cel cehoslovac, cu consecinţa creşterii numărului de tineri cehi care veneau în România, ar avea semnificaţia schimbării poziţiei potrivnice a regimului totalitar faţă de legăturile cetăţenilor români cu străinii, în general, sau cu cetăţenii cehi, în special şi nici nu a dovedit în vreun fel contrariul celor reţinute în acest sens de către judecătorul fondului;

Dimpotrivă, paralela făcută de acesta din urmă cu situaţia relaţiilor statului comunist cu Statele Unite ale Americii denotă o construcţie logică deosebit de elocventă, dar şi corectă.

Mergând pe acelaşi raţionament bazat pe tehnica silogismului, s-ar ajunge la concluzia absurdă ca nici legăturile cu cetăţenii oricărui alt stat occidental să nu mai poată fi considerate, în anii 70, atitudini potrivnice regimului comunist, având în vedere faptul că, în primii ani ai regimului Ceauşescu, iniţiativele şi gesturile de politică externă au creat imaginea că România este o membră indisciplinată şi incomodă a blocului sovietic, astfel că statul comunist a stabilit relaţii diplomatice cu fosta Republică Federală Germania, dar şi cu Spania, în 1968, România era vizitată de preşedintele de Gaulle, în 1973 Ceauşescu vizita Italia, (ocazie cu care este primit de papa Paul al VI-lea), RFG şi SUA, iar România nu era deloc evitată în aceşti ani de liderii occidentali; în ansamblu, politica externă din anii 1967-1969 şi atitudinea principalului ei protagonist, Nicolae Ceauşescu au permis României intensificarea cooperării cu lumea occidentală iar ţara era vizitată de numeroşi turişti din Vest, nu doar de cetăţenii cehi", au arătat judecătorii.

Judecătorii: notele informative ale lui Petrov au avut consecințe negative asupra celor turnați / "Ingerinţe în viaţa privată din categoria temelor clasice de poliţie politică"

"Este fără dubiu faptul că magistratul cauzei a avut suficiente argumente logice şi rezultate din ansamblul probator pentru a deduce împrejurarea că e posibil ca avizarea pozitivă a numitului E. după o perioadă de un an, să fie rezultatul supravegherii sale, ca efect al informaţiilor furnizate de pârât (Traian Băsescu - n.r.), prin nota informativă din 05.05.1975 (dosarul nr. x), câtă vreme ofiţerul de contrainformaţii căruia i-au fost date informaţiile, prin nota din 19.08.1975, a propus avizarea negativă a unei eventuale desemnări a numitului E. ca ofiţer pe navele româneşti ce vor pleca în străinătate, menţionând, edificator, că „Se deţine material informativ furnizat de colaboratorul J., din care rezultă că elevul E. ar fi dispus ca, în cazul în care ar reuşi să cunoască în străinătate o fată cu avere, să rămână acolo. Având în vedere aspectele raportate mai sus, propun a se aviza negativ" (dosarul nr. x).";

ca atare, este absolut justificat raţionamentul judecătorului în sensul că persoana vizată s-a aflat un timp sub efectul unui aviz negativ, ca rezultat al informaţiilor pârâtului, ceea ce îndreptăţeste pe deplin raţionamentul judecătorului şi aruncă în derizoriu contrargumentaţia recurentului care încearcă să devalorizeze acest raţionament, în sensul că, după un timp, subiectul informaţiilor sale, ar fi primit, totuşi, un aviz pozitiv de ieşire din ţară", a arătat instanța supremă.