• Tweet

Lumea presei este de ieri mai săracă. Ion Marin, cel mai bun ziarist de investigaţii din presa scrisă românească de după 1990, s-a înălţat la ceruri răpus de o boală necruţătoare la doar 61 de ani.

Anchetele sale jurnalistice şi dezvălurile din cotidianul Adevărul au cutremurat clasa politică românească a anilor 2000 şi Adevărul n-ar fi ajuns la puterea şi impactul mediatic enorm al acelor ani fără Ion Marin. Şi acest lucru au simţit-o pe pielea lor foştii premieri Teodor Stolojan, Nicolae Văcăroiu sau Adrian Năstase. Timp de mai mulţi ani a publicat sub titlul „Corupţia în serial" numeroase anchete ce s-au soldat cu demiterea unor miniştri şi sancţionarea altor demnitari.

Nimeni nu poate uita dezvăluirile din Adevărul privind naţionalizarea valutei întreprinderilor şi a societăţilor comerciale de către Teodor Stolojan, afacerea Jimbolia și Flota sau cazul fostului ministru al comerţului Petru Crişan care a fost studiu de caz la aceea vreme pentru conflictul de interese: era asociat şi administrator în câteva zeci de firme, dar, în acelaşi timp, şi ministru în guvernul Văcăroiu, acordând licenţe de import şi export pe domeniile în care funcţionau inclusiv companiile lui. Rămâne memorabilă faza de la şedinţa aceea de Guvern când Ion Marin a venit cu un sul de coli de hârtie lipite cu scoci pe care erau înşiruite toate firmele lui Petru Crişan.

Când s-a îndreptat către premierul Văcăroiu să-i înmâneze lista firmelor lui Crişan s-a dezlipit scociul şi foile cu datele firmelor s-au împrăştiat pe jos printre membrii Guvernului. Ministrul Finantelor de atunci, Florin Georgescu, se uită pe jos la hârtiile aduse de Ion Marin şi spunea cu voce tare: firma asta este de export lemn, asta este de import băuturi iar aici e ceva cu îngrăşăminte. În urma dezvăluirilor lui Ion Marin, premierul Nicolae Văcăroiu l-a demis pe Petru Crişan. De asemenea, fostul premier Adrian Năstase nu poate uita că Ion Marin a fost cel care i-a pus eticheta de „Năstase-patru case". „Domnule Marin n-am crezut că o să mă cauţi şi la gunoi!" i-a spus Năstase lui Ion Marin când acesta i-a demonstrat că are o a patra casă printr-o factură de ridicat gunoiul menajer.

Ion Marin a absolvit Facultatea de Drept din cadrul Universităţii de Drept şi Facultatea de Ziaristica; a avut o bursă la Fundaţia cotidianului „The Guardian" din Londra; este absolvent al cursului postuniversitar de ştiinţe juridice şi al Colegiului Naţional de Apărare. Doctor în ordine publică şi siguranţă naţională cu teza "Ordinea constituţională şi siguranţă naţională în contextul integrării României în Uniunea Europeană", susţinută la Academia de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza".
A lucrat că redactor la „Scînteia" (1985-1989), la departamentul „Probleme cetăţeneşti", făcându-se remarcat prin investigaţii şi anchete sociale, dintre care unele au fost citate şi la "Europa Liberă".

În ziua de 22 decembrie 1989 a redactat textul prezentat la televiziune prin care "scinteiștii se deziceau de minciună" şi a fost singurul care şi-a semnat articolul apărut în "Scînteia Poporului". În aceeaşi zi a propus numele de „Adevărul", fiind ales preşedinte al consiliului FSN din ziar, iar trei zile mai târziu a fost ales preşedinte al adunării generale care a transformat ziarul „Scînteia" în ziarul „Adevărul". Ulterior a propus şi adoptarea articolului 16, alin. 2 din Constituţia României „Nimeni nu este mai presus de lege" ca slogan, ce a figurat pe frontispiciul ziarului până la cumpărarea acestuia de către Dinu Patriciu.

A fost acţionar, membru al Consiliului Director şi al Consiliului de Administraţie al S.C. „Adevărul" S.A. În 1992, a devenit redactor şef adjunct deţinând această funcţie până în ianuarie 1996, când a demisionat din toate funcţiile deţinute în semn de protest faţă de intenţiile de vânzare a ziarului către controversatul om de afaceri Fahti Taher. Timp de mai mulţi ani (1991-1995) a publicat sub titlul „Corupţia în serial" numeroase anchete ce s-au soldat cu demiterea unor miniştri şi sancţionarea altor demnitari. De asemenea, a publicat în acest ziar, pe lângă alte sute de articole, zeci de editoriale de pagină întâi. În 1996, a preluat de la S.C. „Adevărul" săptămânalul „Exclusiv" şi a înfiinţat ziarul independent „Ultima Ora" (serie nouă, ziarul fiind fondat în anul 1914), pe care îl conduce şi în prezent. În 2007, pentru o scurtă perioada a fost şi director al cotidianului „Atac". Ion Marin a publicat în cotidianele la care a lucrat, precum şi în alte publicaţii, peste 4.000 de articole, editoriale, anchete.

Ion Marin este cunoscut şi ca jurnalist de televiziune. În anul 1996, a fost angajat ca realizator la Televiziunea Română, iar între anii 1998-2002 a fost membru al Consiliului de Administraţie a SRTV, perioadă în care a realizat numeroase anchete şi talk-show-uri. Ca realizator de televiziune, a mai colaborat la Antena 1, Prima TV, TVRM, Nova TV şi OTV. Ca scriitor a debutat în anul 1977 în revista "Luceafărul". A publicat proză în reviste literare, precum "SLAST", "Luceafărul", "Adevărul literar şi artistic", fiind inclus şi în antologia "Călători în Arcadia" (2000). A publicat romanul "Vremea șacalilor", precum şi volumele de proză scurtă "Noaptea dintre milenii" (2011) şi "Seminţele ca nişte schije" (2014). Colaborează la revista "Punctul critic" (2010) condusă de scriitorul Eugen Uricaru, la alte publicaţii literare.

Din 2003, Ion Marin preda la Universitatea Hyperion din Bucureşti la Facultatea de Jurnalism, mai întâi ca profesor asociat, lector universitar, conferenţiar şi apoi profesor universitar doctor, titular la disciplinele „Drept constituţional", "Dreptul comunicării", „Geopolitică şi securitate globală" şi "Jurnalism şi terorism". A mai predat cursuri de jurnalism, între care „Conceperea şi elaborarea ziarului" şi „Mass-media şi politică". În anul 2011 a devenit decanul Facultăţii de Jurnalism, din cadrul Universităţii Hyperion. Este autorul a numeroase comunicări ştiinţifice publicate în ţară şi străinătate. Ca membru al colegiului de redacţie al revistei „Geopolitics, History and Internaţional Relations", Addleton Academic Publishers din New York a publicat numeroase studii de specialitate, între care "The geopolitics of religion and ethnicity", "The role of the news media în connection with global terorism". Este participant la importante proiecte internaţionale de grant.

Ion Marin a fost un jurnalist de excepţie, un haiduc al presei româneşti de investigaţii care ura corupţia şi pe cei corupţi, dar mai ales a fost un om deosebit, de o integritate şi corectitudine desăvârşite, neacceptând niciodată compromisul, ci întotdeauna fidel crezului său - adevăr şi dreptate. Rămas bun, maestre Ion Marin! Dumnezeu să te aibă în pază!

Ion Teleanu