• Tweet

"Cârlanul" lui Iliescu, "Pisicuțul" lui Băsescu și "Năpârca" lui CT Popescu își încearcă a doua oară norocul la funcția de președinte al României, după ce prima dată, cu 11 ani în urmă, a pierdut lamentabil în fața lui Klaus Iohannis, în condițiile în care câștigase primul tur cu un avans de un milion de voturi.

Puși în fața noii sale candidaturi prezidențiale, tot mai mulți români își pun întrebarea lansată de Andrei Pleșu, într-un editorial publicat în ziarul Adevărul cu un deceniu în urmă, referitor la persoana primului-ministru Victor Viorel Ponta, pe care-l etichetase într-un editorial anterior "șmecheraș, zurbagiu și imatur": Cum a fost, cum este posibil, ca un ins atât de inconsistent, atât de nepriceput, de ușurel, să fie adus în prima linie a țării și să rămână agățat de ea, în ciuda plictiselii generale? Răspunsul trebuie căutat și poate fi găsit în originile bolșevice și în promovarea profesională și politică a lui Victor Ponta, cu ajutorul unor servicii secrete descinse din Securitate și a unor lideri politici cu rădăcini în Partidul Comunist Român.

Cu un bunic spion sovietic și cu un tătic amploaiat comunist

Candidatul Victor Viorel Ponta a fost legat de serviciile secrete, în primul rând, prin ascendența sa pe linie maternă. După cum s-a arătat în amplul și documentatul articolul intitulat "Fantomele din biografia lui Victor Ponta", publicat în Cotidianul din 15 martie 2025 de un general cu funcție mare în Securitate, tatăl mamei sale, respectiv bunicul său matern, a avut numele Serghei Naumov, era evreu-rus (kazar) la origine și a fost implantat în România ca ofițer conspirat al INU, serviciul de spionaj al NKVD (antecesorul KGB), având gradul de colonel cu patru stele și deținând mai multe funcții oficiale importante, ca șef al Inspecției Ministerului Forțelor Armate și șef al Secției Administrative a Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român (denumirea inițială a Partidului Comunist Român). Bunicul lui Ponta a fost, succesiv, în directa subordonare operativă a generalului Aleksandr Saharovski, șeful consilierilor sovietici din România, și a generalului Gheorghe Pintilie (alias Panteley Timofiy Bodnarenko), adjunct al ministrului de interne și șef al Securității în perioada 1948-1958, în care s-a produs bolșevizarea țării, cu marile crime și alte orori cunoscute.

Tăticul lui Ponta a ajuns, grație șocrului său, oareșce șef la Gospodăria CC al PCR, unitate agro-alimentară care asigura hrana și băutura cea de toate zilele și de cea mai bună calitate pentru înalta nomenclatură comunistă, inclusiv delicatesele vremii. Astfel că, precum "prințișorul" Nicu Ceaușescu și odraslele nomenclaturiștilor comuniști, răzgâiatul Victor Viorel nu a trebuit să mănânce salam cu soia, adidași de pui sau calculatoare de porc și nu a dus lipsă de ciocolată, pepsi, portocale sau banane, pe care marea majoritate a copiilor vremii nici măcar nu le văzuseră cum arată. Viorel copil viclean a fost selectat în perioada respectivă în grupul de pioneri care oferea flori conducătorului Nicolae Ceaușescu cu ocazia marilor ceremonii de partid și de stat, căpătând astfel statutul de tânără speranță a regimului comunist. În după-amiaza de 22 decembrie 1989, ziua victoriei Revoluției Române, când avea 17 ani împliniți și era și el un tânăr în blujeans și adidași, s-a încercat să i se creeze un piedestal de luptător anticeaușist și de revoluționar anticomunist, fiind plimbat prin puncte fierbinți ale Bucureștiului, ca să fie văzut, în compania generalului Ștefan Kostyal, cunoscut ca agent GRU și urmărit de Securitate în dosarul Corbii, care-i viza pe membrii grupului complotist anticeaușist condus de Ion Iliescu. Atunci l-a însoțit pe generalul Kostyal inclusiv la Comandamentul Apărării Antiaeriene a Teritoriului (CAAT), comandament bănuit de implicare în războiul aerian diversionist din acele zile învolburate. Racolat de sovietici în anii 50, Kostyal s-a cunoscut cu siguranță cu bunicul spion al lui Ponta.

Primii și principalii săi mentori: spionul Bobeică și premierul Năstase

În al doilea rând, Ponta a fost legat din fragedă tinerețe de serviciile secrete românești, mai bine de un deceniu (1990-2001) de SIE și un alt deceniu (2006-2015) de SRI. Amantlâcul lui cu SIE a început în vara anului 1990, după ce a fugit la Paris în urma unei certe și a unei bătăi cu oase rupte cu tatăl său. Atunci l-a cunoscut în carne și oase și a ajuns în relații apropiate cu rezidentul SIE de la Paris, colonelul Marin Bobeică, cunoscut drept homosexual din tinerețe. Ulterior, mai mulți martori au afirmat că Victor Ponta le-a fost prezentat de către Marin Bobeică în perioada 1990-2000, cu diverse ocazii publice, drept "băiatul meu". Alți martori afirmă că după ce Victor Ponta a ajuns în Guvernul Năstase (șef al Corpului de control al primului ministru și apoi ministru), precum și după ce a devenit președintele PSD și prim-ministru al Guvernului României, Marin Bobeică avea obiceiul să se laude că el l-a făcut "mare" pe Ponta, întrucât l-a prezentat lui Adrian Năstase, cu care a fost coleg de liceu și prieten apropiat, și l-a dus la SIE, unde l-a prezentat fostului său șef, generalul Cornel Biriș (la un moment dat șeful unei unități speciale denumită "Umbre" sau "Fantome), spunându-le amândurora că este un "tânăr de perspectivă". Năstase l-a preluat imediat în intimitatea sa și i-a fost un adevărat înger păzitor la Facultatea de Drept din cadrul Universității București, la care preda drept internațional public. Năstase i-a fost îndrumător atât la lucrarea de licență cât și la lucrarea de doctorat (Curtea Penală Internațională), care este un plagiat ordinar, copiind în mare parte teza de doctorat a unui fost coleg de-al meu de la Facultatea de Drept a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.

Cert este faptul că, după racolarea sa în 1997 de către SIE, unde a avut statutul de ofițer acoperit cel puțin până în 2001, a început ascensiunea profesională și politică fulminantă a neocandidatului prezidențial. În anul respectiv a fost promovat, caz unic, sărind două trepte obligatorii, dintr-un parchet de sector, la care activase doar timp de 3 ani, la ditamai Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (PÎCCJ), unde a ajuns în funcția de șef birou, deși nu s-a distins pe plan profesional ca procuror. Foști colegi de-ai săi au afirmat că a soluționat doar un singur dosar cu rechizitor, legat de cazul IRUC, și că în acesta a fost pronunțată soluție definitivă de achitare. A urmat cooptarea și promovarea sa de către ex-premierul Adrian Năstase în guvernul PSD pe care l-a condus: în 2001 l-a numit șef al Corpului de control al primului ministru, iar în 2004 l-a promovat ministru pentru aquis-ul comunitar și pentru implementarea fondurilor europene. În aceeași perioadă Năstase l-a promovat pe Ponta, pe care-l gratulase cu porecla "micul Titulescu", și pe linie de partid: președinte al Tineretului Social Democrat (TSD) și vicepreședinte național al PSD. Tot cu sprijinul ex-premierului Năstase, Ponta a devenit deputat PSD la alegerile parlamentare din 2004. În 2008 a fost reales deputat, iar în 2009 a fost numit ministru pentru Relația cu Parlamentul în pasagerul guvern PSD-PDL, la coacerea căruia a contribuit și el și socrul său Ilie Sârbu, și a devenit purtător de cuvânt al campaniei prezidențiale al liderului PSD Mircea Geoană, pe care l-a trădat. În 2010 a fost ales președintele PSD și totul a culminat în 2012 când a devenit prim-ministru al Guvernului României, la vârsta de 40 ani.

Președinte al PSD și prim-ministru, cu sprijinul SRI și SIE, dublat de foștii lideri neocomuniști

Alegerea lui Victor Viorel Ponta în funcția de președinte al PSD, la vârsta de 38 ani și fără să se fi remarcat în mod deosebit pe plan politic, a compărut unor lideri din PSD precum și unor analiști politici versați drept o operațiune orchestrată cu sprijinul unor servicii secrete autohtone. Este mai mult decât plauzibilă implicarea SIE, având în vedere că Ponta a avut statut de ofițer acoperit al acestui serviciu secret, în care a avut gradul de căpitan, și este certă și substanțială implicarea SRI, la care director era nașul său de căsătorie George Maior. Trebuie adăugat și faptul că fostul președinte Traian Băsescu, șeful suprem al acestor servicii secret în perioada respectivă, avea atunci interesul ca fostul său contracandidat de la alegerile prezidențiale din 2009, Mircea Geoană, să fie înlocuit în fruntea PSD cu un politician mai tânăr și neexperimentat, dar mai tranzacționist, ca Victor Ponta, mai ales că atât acesta cât și socrul său Ilie Sârbu îi făcuseră temenele politice în anii precedenți. Vreme de cinci ani înainte, în perioada în care s-a aflat în opoziție, Ponta ajunsese în relații apropiate cu cuplul probăsist Elena Udrea - Dorin Cocoș.

Cert este că alegerea lui Victor Viorel Ponta în fruntea PSD s-a realizat și cu sprijinul fățiș și substanțial a patru foști lideri importanți ai PSD, având rădăcini în PCR și legături cu Securitatea, care au avut ocazia să se răzbune din varii motive pe Mircea Geoană. Aceștia au fost Ion Iliescu (fost președinte al României și al PSD, care a deținut înalte demnități în timpul regimului comunist, culminând cu cele de ministru al tineretului și secretar cu propagandă al CC al PCR), Adrian Năstase (fost premier al României și președinte al PSD, ginere a doi miniștri comuniști, Grigore Preoteasa de la Externe și Angelo Miculescu de la Agricultură, despre care s-a vehiculat că ar fi fost, la rândul său, colaborator al CIE, serviciul de spionaj al Securității și strămoșul SIE înainte de 1989), Ioan Rus (liderul Grupului de la Cluj, fost ministru de interne în Guvernul Năstase și nașul lui George Maior la prima căsătorie, care a fost șeful Uniunii Asociaților Studenților Comuniști din România pe Centrul Universitar Cluj Napoca, funcție în care s-a remarcat drept un adulator și un apropiat al lui Nicu Ceaușescu) și tata-socru Ilie Sârbu (fost ministru al Agriculturii și Pădurilor în Guvernul Năstase și președinte al Senatului în 2008, referitor la care există date că ar fi fost colaborator al Securității din tinerețea sa în sutană, cu numele de cod "Ovidiu Marinescu ", și apoi ofițer acoperit al CIE/SIE, în perioada în care a fost consilier al Mitropolitului Banatului, Nicolae Corneanu). Socrul lui Sârbu a fost colonel de Securitate și șef al Securității Județene Caraș-Severin în ultima perioadă a regimului comunist.

Micul Titulescu voia să devină un mic Ceaușescu

Grupul celor patru l-a impulsionat pe maoistul Victor Viorel să încalce înțelegerea realizată în cadrul USL cu liderul liberal Crin Antonescu și să candideze pentru funcția de președinte al României în 2014, principalele vârfuri de lance fiind Ioan Rus și Ilie Sârbu. Spre acest pas l-au impulsionat și principalul său amic și sponsor Sebastian Ghiță, copil de trupă al foștilor securiști din SRI, nașul George Maior, odraslă de fost ofițer acoperit al CIE/SIE, și nașul Gabriel Oprea, general policartonat și multiînstelat, pe care premierul Ponta îl proțăpise ministru de interne și vicepremier pe probleme de securitate națională. Obiectivul secundar al grupului era ca beizadeaua George Maior să devină premier în caz de reușită. Dacă Ponta ar fi fost ales președinte, urma să-l investească pe nașul Maior șef al Guvernului, să-l numească pe nașul Oprea director al SRI și să predea conducerea PSD amicului Ghiță de la Ploiești.

Într-un astfel de caz, în România s-ar fi instaurat un regim neoceaușist puternic mafiotizat, precum a avut de gând și mentorul său Adrian Năstase dacă ar fi câștigat alegerile prezidențiale din 2004, iar micul Titulescu ar fi devenit un mic Ceaușescu. Până la urmă, românii au decis altfel în 2014, iar arogantului și necoptului Ponta nu i-a fost de folos lectura sa preferată, Noul Principe de Dick Morris.

Valer Marian