Mărturisesc că eu sunt cel ce l-a pețit pe Iohannis pentru PNL în 2009, nu Antonescu, și nici Hellvig

Postat la: 23.04.2025 |

Mărturisesc că eu sunt cel ce l-a pețit pe Iohannis pentru PNL în 2009, nu Antonescu, și nici Hellvig

Ieri, Victor Ponta a reluat tema Iohannis, simțind că nesimțirea fostului președinte din noaptea de Înviere, când a refuzat întrebările jurnaliștilor și le-a urat batjocoritor „Duminică plăcută", a reaprins revolta și antipatia românilor la adresa sibianului neamț. Ponta zice că Antonescu l-a adus pe Iohannis în București și repetă că tot acesta l-a făcut și președinte. E limpede că vrea să canalizeze astfel valul negativ împotriva contracandidatului său. Dacă ar fi adevărat, ar fi o procedură de luptă electorală permisă, numai că nu e. O să demonstrez asta pe scurt, printr-o serie de afirmații ce pot fi probate din surse publice sau/și din afirmațiile celor implicați, incluși fiind chiar Ponta, Antonescu și Iohannis.

Referitor la cine l-a făcut președinte pe Iohannis, în afara votului românilor, manipulați în două rânduri, 2014 și 2019, adevărul este că cel ce a pariat și a militat cu toată forța pentru alegerea lui Iohannis se numește Florian Coldea. Acesta era speriat, deoarece, în 2014, premierul Victor Ponta și candidat la prezidențiale a afirmat de câteva ori că îl va aresta pe „Generalul Negru" dacă va ajunge la Cotroceni. La una dintre aceste scene am asistat personal și mai există un martor, în afara de Victor Ponta, ce poate confirma. Tot Coldea, alături de George Maior, foștii șefi ai SRI, sunt cei care au uneltit pentru ruperea USL și invalidarea astfel a candidaturii lui Antonescu ca să ajungă Ponta prezidențiabil.

Revin în 2009, când eram strategul campaniei lui Mircea Geoană, candidatul PSD, și atunci am gândit o strategie prin care să ne putem asigura că Băsescu nu va fi reales. Deoarece Geoană nu avea suficientă tracțiune ca să-l bată în finală pe un Băsescu președinte în funcție și sprijinit de Statul Paralel, era nevoie de compatibilizarea electoratului său PSD-ist cu cel al celuilalt candidat anti-Băsescu, care era chiar Crin Antonescu. Având beneficiul că eram amic și cu Antonescu, dar și cu șeful său de campanie, anume Eduard Hellvig, am operat un joc discret și subtil în toamna lui 2009 spre a ne atinge scopul de a-l înlătura pe Băsescu.

Fiind plin de infiltrați ai serviciilor secrete atât în echipa lui Mircea Geoană, cât și în cea lui Crin Antonescu, despre această operațiune nu știau decât patru oameni: cei doi candidați, Hellvig și cu mine. Deoarece lupta din acea campanie a fost dură, cu multe atacuri reciproce, inclusiv între Geoană și Antonescu, aveam nevoie de un element unificator în perspectiva finalei cu Băsescu, astfel încât să putem tracta electoratul lui Antonescu de partea lui Geoană. Așa a părut ideea de a găsi o personalitate cu priză la români, ce să devină un soi de candidat la funcția de prim-ministru, acceptat, însă, și de PSD, și de PNL.

La PSD era greu de impus așa ceva, bătălia internă ar fi fost uriașă și nici n-ar fi fost acceptat ulterior de electoratul liberal, problema fiind similară și la nivelul PNL. Am ajuns, astfel, la două nume posibile ce ar fi adus un spor electoral consistent. M-am gândit la Klaus Iohannis, atunci primarul de succes al Sibiului, respectiv la Ion Țiriac, ce era persecutat în serie de către Băsescu. Nu dezvolt în plus azi, dar alesul a fost Iohannis, iar eu mi-am luat sarcina să merg la Sibiu să-l conving să accepte să intre în PNL și să devină posibilul viitor premier într-un tandem ulterior cu Mircea Geoană în turul 2. Nu era o treabă simplă, presiunile Statului Paralel erau uriașe, iar pentru Iohannis sau pentru oricine altcineva nu era deloc comod să accepte un asemenea risc.

M-am deplasat la Sibiu sub pretextul unei întâlniri oarecare cu Iohannis, pe care îl cunoșteam din 2001, când fusese ajutat de guvernarea Năstase să facă Sibiul capitală culturală a Europei. După o discuție deloc simplă, de vreo 3 ore, Iohannis a cedat argumentelor mele și a acceptat operațiunea complicată de a intra în joc, inițial ca premierul candidatului Crin Antonescu, apoi imediat în turul 2, reunirea electoratelor pesedist și respectiv liberal, prin constituirea cuplului Geoană-președinte și Iohannis-premier. Imediat după acceptul lui Iohannis, i-am anunțat pe Antonescu și Hellvig, care cred că se aflau în campanie pe la Pitești. În ziua următoare, s-au întâlnit cu Iohannis, au bătut palma, iar restul îl știți din presa vremii.

Cozmin Gușă

loading...
PUTETI CITI SI...

Mărturisesc că eu sunt cel ce l-a pețit pe Iohannis pentru PNL în 2009, nu Antonescu, și nici Hellvig

Postat la: 23.04.2025 |

0

Ieri, Victor Ponta a reluat tema Iohannis, simțind că nesimțirea fostului președinte din noaptea de Înviere, când a refuzat întrebările jurnaliștilor și le-a urat batjocoritor „Duminică plăcută", a reaprins revolta și antipatia românilor la adresa sibianului neamț. Ponta zice că Antonescu l-a adus pe Iohannis în București și repetă că tot acesta l-a făcut și președinte. E limpede că vrea să canalizeze astfel valul negativ împotriva contracandidatului său. Dacă ar fi adevărat, ar fi o procedură de luptă electorală permisă, numai că nu e. O să demonstrez asta pe scurt, printr-o serie de afirmații ce pot fi probate din surse publice sau/și din afirmațiile celor implicați, incluși fiind chiar Ponta, Antonescu și Iohannis.

Referitor la cine l-a făcut președinte pe Iohannis, în afara votului românilor, manipulați în două rânduri, 2014 și 2019, adevărul este că cel ce a pariat și a militat cu toată forța pentru alegerea lui Iohannis se numește Florian Coldea. Acesta era speriat, deoarece, în 2014, premierul Victor Ponta și candidat la prezidențiale a afirmat de câteva ori că îl va aresta pe „Generalul Negru" dacă va ajunge la Cotroceni. La una dintre aceste scene am asistat personal și mai există un martor, în afara de Victor Ponta, ce poate confirma. Tot Coldea, alături de George Maior, foștii șefi ai SRI, sunt cei care au uneltit pentru ruperea USL și invalidarea astfel a candidaturii lui Antonescu ca să ajungă Ponta prezidențiabil.

Revin în 2009, când eram strategul campaniei lui Mircea Geoană, candidatul PSD, și atunci am gândit o strategie prin care să ne putem asigura că Băsescu nu va fi reales. Deoarece Geoană nu avea suficientă tracțiune ca să-l bată în finală pe un Băsescu președinte în funcție și sprijinit de Statul Paralel, era nevoie de compatibilizarea electoratului său PSD-ist cu cel al celuilalt candidat anti-Băsescu, care era chiar Crin Antonescu. Având beneficiul că eram amic și cu Antonescu, dar și cu șeful său de campanie, anume Eduard Hellvig, am operat un joc discret și subtil în toamna lui 2009 spre a ne atinge scopul de a-l înlătura pe Băsescu.

Fiind plin de infiltrați ai serviciilor secrete atât în echipa lui Mircea Geoană, cât și în cea lui Crin Antonescu, despre această operațiune nu știau decât patru oameni: cei doi candidați, Hellvig și cu mine. Deoarece lupta din acea campanie a fost dură, cu multe atacuri reciproce, inclusiv între Geoană și Antonescu, aveam nevoie de un element unificator în perspectiva finalei cu Băsescu, astfel încât să putem tracta electoratul lui Antonescu de partea lui Geoană. Așa a părut ideea de a găsi o personalitate cu priză la români, ce să devină un soi de candidat la funcția de prim-ministru, acceptat, însă, și de PSD, și de PNL.

La PSD era greu de impus așa ceva, bătălia internă ar fi fost uriașă și nici n-ar fi fost acceptat ulterior de electoratul liberal, problema fiind similară și la nivelul PNL. Am ajuns, astfel, la două nume posibile ce ar fi adus un spor electoral consistent. M-am gândit la Klaus Iohannis, atunci primarul de succes al Sibiului, respectiv la Ion Țiriac, ce era persecutat în serie de către Băsescu. Nu dezvolt în plus azi, dar alesul a fost Iohannis, iar eu mi-am luat sarcina să merg la Sibiu să-l conving să accepte să intre în PNL și să devină posibilul viitor premier într-un tandem ulterior cu Mircea Geoană în turul 2. Nu era o treabă simplă, presiunile Statului Paralel erau uriașe, iar pentru Iohannis sau pentru oricine altcineva nu era deloc comod să accepte un asemenea risc.

M-am deplasat la Sibiu sub pretextul unei întâlniri oarecare cu Iohannis, pe care îl cunoșteam din 2001, când fusese ajutat de guvernarea Năstase să facă Sibiul capitală culturală a Europei. După o discuție deloc simplă, de vreo 3 ore, Iohannis a cedat argumentelor mele și a acceptat operațiunea complicată de a intra în joc, inițial ca premierul candidatului Crin Antonescu, apoi imediat în turul 2, reunirea electoratelor pesedist și respectiv liberal, prin constituirea cuplului Geoană-președinte și Iohannis-premier. Imediat după acceptul lui Iohannis, i-am anunțat pe Antonescu și Hellvig, care cred că se aflau în campanie pe la Pitești. În ziua următoare, s-au întâlnit cu Iohannis, au bătut palma, iar restul îl știți din presa vremii.

Cozmin Gușă

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE