• Tweet

În cursul lunii decembrie 2024, am arătat, printre primii, în articolul-serial "CSAT și CCR, pasibile de înaltă trădare", publicat în Cotidianul, că președintele Curții Constituționale a României (CCR), Marian Enache (fost avocat și deputat PSD de Vaslui), este șantajabil sub cel puțin două aspecte. Primul este faptul că a fost colaborator al Securității în ultimii ani ai regimului comunist, având dosarul de fond rețea FR 7259/Vaslui. Al doilea a fost episodul compromițător petrecut la Chișinău, cu un băiat minor, care a avut loc în perioada în care a fost ambasador în Republica Moldova (1993-1996) și a fost înregistrat de un serviciu secret moldovean.

Dosar dosit la un serviciu secret al Armatei

Între timp, a fost clarificată lipsa dosarului de informator al lui Marian Enache din arhiva SRI, instituție care a comunicat că, în decembrie 1989, acest dosar a fost preluat de serviciul secret al Armatei. Colonelul Dumitru Paraschiv, fost șef al Serviciului de Contrainformații din cadrul Direcției Generale de Informații a Armatei (DGIA), a devoalat recent că dosarul lui Enache a fost ținut o perioadă lungă de timp în fișetul său de către generalul Marian Hapău, șeful DGIA din 2013 până în 2022. Acest Hapău a fost un apropiat al generalului Gabriel Oprea, care l-a numit în funcție în perioada în care era ministru al Apărării Naționale și l-a relaționat strâns cu președintele Traian Băsescu și cu pupila sa Elena Udrea. Atât de strâns încât, din fondurile operative ale DGIA, i-a fost construită acesteia o casă de vacanță, care a fost înregistrată pe numele fostului deputat PSD, Radu Cristescu, ce a menționat-o în declarația sa de avere.

Colonelul Dragomir a formulat, în calitate de avertizor de integritate și securitate, plângere penală pentru fals în declarații împotriva președintelui CCR, pentru că nu și-a declarat calitatea de colaborator al Securității când și-a depus candidaturile pentru Parlament și pentru Curtea Constituțională.Potrivit fostului șef din DGIA, întrucât era membru PCR, Marian Enache a făcut parte dintr-o rețea specială de informatori/surse ale Securității, care necesitau aprobare din partea primului secretar județean de partid. Deducem că Enache a primit sarcini să-i toarne pe colegii avocați și pe magistrații (judecători și procurori) de la instanțele vasluiene, precum și pe clienții și pe vecinii săi. Un jeg moral din tinerețe. Conform altor surse, Administrația Trump și Pentagonul fac presiuni asupra serviciului secret al Armatei să facă public dosarul de informator al "trădătorului" și "dictatorului" Marian Enache, cum l-a etichetat în postările sale Elon Musk, mâna dreaptă a președintelui american.

Posibila racolare sovietică

Desecretizarea dosarului de turnător al Securității al președintelui CCR este absolut necesară în conjunctura creată cu aportul său substanțial. Nu întâmplător a fost dosit acest dosar până acum, chiar de către șefii serviciului secret al Armatei. Nu întâmplător insistă principalul nostru partener strategic în desecretizarea acestui dosar. Nu este exclus să avem o mare surpriză și să aflăm că Enache a colaborat și cu un serviciu secret străin, respectiv cu cel sovietic. Sunt câteva argumente care fac plauzibilă această ipoteză. Marian Enache a activat ca avocat în județele Vaslui și Iași, care erau situate în proximitatea frontierei cu URSS. Un amic și coleg de-al său de partid (FSN/PDSR/PSD), Radu Timofte, senator în perioada 1990-2000 și director al SRI în perioada 2001-2006, a fost suspectat de Securitate, în perioada în care era ofițer de grăniceri și domicilia în orașul Roman, că ar fi avut relații, inclusiv extraconjugale, cu o agentă KGB de la Chișinău, având prenumele Vera, care venea frecvent în România.

Enache a fost consilier al președintelui Ion Iliescu în perioada în care acesta avea încă o atitudine pro-sovietică. În perioada 1990-1996, Iliescu a avut mai mulți consilieri prezidențiali prosovietici, ca, de exemplu, generalul Vasile Ionel, suspectat de legături anterioare cu GRU. Doi foști consilieri ai președintelui Iliescu, Iosif Boda și Ioan Mircea Pașcu, s-au aflat la Moscova în perioada evenimentelor revoluționare din România și a răsturnării lui Ceaușescu. Mai exact, ei au participat la o întrunire convocată în capitala URSS începând din data de 13 decembrie 1989, la care au fost invitați lectori de pe lângă comitetele centrale ale partidelor comuniste din blocul sovietic, care activau în cadrul academiilor de partid, gen Academia Ștefan Gheorghiu. În seara zilei de 22 decembrie 1989, după preluarea puterii de către Ion Iliescu, s-au întors precipitați la București, decolând de pe aeroportul Vnukovo din Moscova. Unioniști de la București și de la Chișinău îl acuză pe Enache că, atât în perioada în care a fost consilier prezidențial, cât și în perioada în care a fost ambasador, ar fi sabotat manifestarea "Podul de Flori de peste Prut", menită să impulsioneze și să coaguleze energiile unioniste de pe ambele maluri ale Prutului, făcând astfel jocul Moscovei.

Șantaj rusesc plauzibil

În fine, aproape sigur că înregistrarea compromițătoare cu minorul de la Chișinău a ajuns și în posesia serviciilor secrete rusești, care controlau încă substanțial serviciile similare din Republica Moldova și, deci, îl puteau șantaja. Referitor la actualul șef al CCR, am mai aflat că, după episodul compromițător din capitala Republicii Moldova, a fost rechemat în țară, fiindcă devenise o vulnerabilitate pentru securitatea națională, și, fiind interogat de un general care era consilier la Palatul Cotroceni, a recunoscut fapta, motivând că nu s-a putut abține.

Cel puțin a fost sincer, spre deosebire de vajnicul general Gabriel Oprea, care, după ce au ieșit la iveală astfel de înregistrări compromițătoare la adresa, a invocat plângând în hohote că a fost drogat și nu știe ce a făcut. Nu avem convingerea că șeful instanței constituționale s-a lăsat de năravurile pidosnice pentru că, potrivit unor surse de la CCR, a fost văzut de multe ori în biroul judecătorului Gheorghe Stan, alintat Giani în cercul de apropiați, care este bănuit de propensiuni și pasiuni LGBTQ. Marian Enache este detestat și astăzi în Republica Moldova pentru molestările de minori comise în perioada în care a fost ambasador.

Valer Marian