• Tweet

În aceste ore, când scriu acest text, au loc mutații strategice la nivel mondial. Anunțurile de astăzi, succesive și perfect coordonate privind referendumurile de integrare în cadrul Federației Ruse ale celor trei mari zone din Ucraina, care au fost ocupate de către armata rusă, au provocat un cutremur geopolitc.

Tot astăzi parlamentul rus, Duma de Stat a introdus incriminarea și condamnarea în codul penal a soldaților care se predau voluntar pe câmpul de luptă, lasă armamentul pe front fără să îl distrugă precum și sancționarea oricărui cadru militar care nu face toate eforturile pentru a opri avansul dușmanului. Aceste legi nu au mai existat din timpul lui Stalin, iar ele au fost astăzi adoptate în Rusia. În plus, de aproape cinci ore, pe întreg teritoriul Rusiei apăruse știrea oficială că Vladimir Putin va susține o declarație politică majoră. Tot odată, după cuvântarea lui Putin, urma să vorbească șeful Armatei Roșii, cunoscutul general Shoigu. Acum minute aceste două declarații oficiale de la Moscova au fost anulate. Putin va vorbii maine, în aceeași zi în care președintele american Biden se va adresa la Adunarea Generală a ONU, în New York. Reamintim că la acest eveniment este deja prezent președintele român Klaus Iohannis, fapt care va aduce plusvaloare poziției României pe plan internațional.

Între timp toate capitalele europene, SUA și NATO, una după alta au anunțat că nu vor recunoaște sub nici o formă rezultatul referendumurilor locale din Donbass, Luhansk si Kherson. Problema fundamentală nu este dacă țările lumii occidentale vor recunoaște referendumurile din regiunile secesioniste ucrainiene. Nici nu au cum să recunoască așa ceva după ce au susținut tot timpul Ucraina și poziția Kievului, de la momentul agresiunii rusești. Dinamica periculoasă se află pe alt palier. Întrebarea pe care ne-o punem în aceste ore este dacă membrii noii axe geopolitice și economice Shanghai Cooperation Group (celebul SCO) vor afirma dreptul Rusiei de a își alipi teritorii ale unui stat vecin și suveran prin organizarea de referendumuri, sub șantajul unui război de agresiune. Dacă o singură țară dintre cele mai puternice membre ale SCO recunoaște acest drept Rusiei și confirmă extinderea teritorială prin această metodă, puteți fi sigur ca exemplul Kosovo va fi complet descalificat. Ordinea mondială decisă în afară normelor chartei ONU a avut ca efect războiul occidental de dezmembrare a Iugoslaviei, pe atunci stat suveran, membru fondator al ONU și al comunității internaționale.

Ne amintim că justificarea excepției kosovare s-a făcut prin acuza de genocid sîrb la adresa minorității albaneze. Excepționalismul cazului Kosovo, invocat de către occidentul aliat în acel moment, se va întoarce ca un bumerang împotriva susținatorilor acestei noțiuni. Pentru că Rusia tocmai acest fapt susține, că războiul său de agresiune la adresa Ucrainei este un război de apărare a populațiilor rusofone în fața ucrainizării violente și genocidare promovată de către puterea centrală de la Kiev.

Prin organizarea, în plin război de agresiune, a referendumurilor de integrare în Federația Rusă, Putin face primul pas concret de rescriere a geopoliticii europene definite după căderea Zidului Berlinului și după încheierea Războiului Rece. Putin a cerut permanent o conferință de pace cu participarea Rusiei pentru a redesena conceptele de securitate. Toată lumea a râs, dar să nu uităm că pentru moment nimeni nu a câștigat acest război rece. Doar propaganda a făcut ca occidentul să se declare învingător. Realitatea de pe teren a dovedit că războaiele locale, insecuritatea totală de pe alte continente și permanenta stare de unicitate a gândirii occidentale nu au redesenat convingător spațiul de securitate mondial, ba mai mult nici măcar nu l-au susținut pe cel pe care clamează că l-au destrămat.

În această noapte toți strategii, mai ales cei care gândesc cu harta în față și nu clamează fals victorii cincinale în patru ani, realizează ca monoparentalismul post război rece se cutremură sub presiunea propriilor verbe. Putin va vorbi mâine de la Moscova, atunci când, președintele Biden va vorbii de la ONU. SUA nu vor propune excluderea Rusiei din Consiliul de Securitate al ONU. Moscova nu va propune pacea in Ucraina. Dar ambele adversare din timpul Războiului Rece știu foarte bine ca nu s-a semnat nici o pace între ele atunci când unilateral Gorbachiv a aruncat URSS pe fereastră. Putin vrea readucerea istoriei la momentul 1991 precum și negocierea păcii de atunci. SUA doresc ca momentul acela să nu mai revină. Este simplu, atunci s-au luat angajamente care nu au fost respectate niciodată. Fără dispariția URSS, documentele istorice dovedind din ce în ce mai clar că a fost o trădare la mijloc, Eltin nu ar fi devenit șeful statului rus care a permis falsul excepționalismului kosovar ca principiu de dezmembrare a unui stat suveran. Mai mult, SUA nu mai puteau intra ilegal și folosind o minciună sfruntată in Irak.

Spre deliciul ironic al istoriei, mâine reprezentanții celor doi mari adversari din timpul războiului rece vor vorbi. Rusia va anunța o nouă mișcare geo politică pe continentul european, la care UE nu va avea decât vorbe și sancțiuni ca replică. Gazul rusesc nu mai sprijină hegemonia economică germană asupra Europei, foarte curând nici piața chineză nu va mai fi așa de deschisă produselor germane care, la fel, finanțau hegemonia Berlinului asupra unei Europe dezindustrializate în numele virtuoasei ecologii (sancțiunile le pot pune si alte state, nu numai democrațiile), petrolul arab nu mai permite asigurarea economiei americane, iar Rusia folosește exact metodele inventate de occidentul colectiv pentru a redesena pacea care i-a fost refuzată după 1991.

Important este cum vor reușii SUA să țina SCO și noul secol asiatic în echilibru. Cheia pare a nu se mai află nici cum la invingătorii nazismului hitlerian și nici la urmașii acestora care au bombardat naționalismul rasial sârb, dar îl finanțează cu voioșie astăzi pe cel identitar ucrainian.

Întrebarea este, oare cine a căștigat pacea de după războiul rece? Pivotul asiatic al Rusiei mâine va cunoaște un nou pas spre împlinire. Iar sancțiunile împărțite în stânga și în dreapta chiar duc la împărțirea lumii intre noi și ei. După secole de progres și civilizație occidentală (cu toate păcatele sale coloniale și nu numai), nimeni nu mai este sigur dacă occidentul colectiv mai poate să oprească ascensiunea noului secol euro-asiatic.

H.D. Hartmann