Vine un an catastrofal pentru România

Postat la: 30.12.2019 |

Vine un an catastrofal pentru România

Am făcut mereu în această perioadă predicții. Cele mai multe s-au confirmat. Este însă pentru prima dată când mă pronunț cu strângere de inimă referitor la anul care urmează. Deși au existat și alte perioade extrem de rele în istoria recentă a României. Acum însă avem de-a face cu ceva special. Parcă s-au aliniat planetele în sensul cel mai rău al efectelor. În materie de politică externă. În politica internă. În viața de ansamblu a societății. În raporturile dintre partidele politice.

Voi începe cu ce este mai simplu de dezvoltat. Cu raportul în care România se va găsi în 2020 față de aliați și non-aliați. Se impune din capul locului o precizare. Politica externă este făcută de Ministerul Afacerilor Externe cu sprijinul Guvernului, dar, în acest domeniu, conform Constituției, președintele României are prerogative extinse. Strategia de politică externă este orchestrată de președinte. În ultimii patru ani, Klaus Iohannis s-a aflat într-o grevă cvasi-totală. Supărat, îmbufnat și țâfnos pentru că nu a reușit să ajungă la un acord cu PSD, el a ales să se retragă în spatele unui aparent scut. A repetat cu obstinație o frază altfel cât se poate de adevărată. Și anume că România rămâne fidelă alianțelor euroatlantice. Și punct. Nimic în minus, dar nimic în plus. Ca și când apartenența noastră la UE și la NATO este atât de suficientă încât nu ne mai solicită nici cel ai mic efort de gândire. De inițiativă. De fixare a unor obiective specifice de interes național, pe care trebuie să le urmărim în interiorul acestor parteneriate. Comportamentul României nu a fost acela de membru activ nici în UE, nici în NATO, ci de membru pasiv. Din acest motiv, s-au conturat toate premizele pentru ca, în 2020, România să fie total ignorată de câte ori se vor lua decizii strategice importante. Președinția României a făcut tot ce se poate pentru ca în 2020, an în care Klaus Iohannis promite că va fi activ ca președinte, să fim complet paralizați, să nu avem nici cel mai mic spațiu de mișcare atunci când se vor elabora și implementa viitoarele decizii și, prin urmare, să sacrificăm cu bună știință toate interesele naționale în materie economică și geopolitică. Situația este cu atât mai gravă cu cât, în interiorul alianței euroatlantice, au apărut grave neînțelegeri, în special între Statele Unite și Germania, astfel încât, în 2020, și România, ca și alte state europene, va avea de ales pe ce parte a baricadei va sta. Iar România va fi paralizată. Lăsată în bătaia vântului. Și silită să-i trădeze fie pe americani, fie pe germani într-un domeniu sau altul. Interesele României vor fi astfel literalmente strivite între cele două linii de forță.

În lume s-au creat noi alianțe, iar polii de putere tind să se schimbe sau chiar să se inverseze. Rusia revine în forță și a ajuns în ultimii ani cel mai activ și cel mai ingenios jucător în plan mondial. Astăzi se află în epicentrul unei alianțe militare din care fac parte China, Turcia și Iranul, trei parteneri extrem de importanți în războiul geostrategic. În timp ce în plan economic aceeași Rusie și-a construit parteneriate privilegiate cu China și cu Germania. Parteneriatul cu Germania, în special în zona energetică, aduce prejudicii majore tuturor statelor mai slabe din lanțul UE și în special a fostelor membre ale lagărului socialist.

Prin puținele sale fapte de politică externă, Klaus Iohannis a sabotat literalmente interesele energetice ale României, irosind rând pe rând toate oportunitățile pe care le-am avut pentru a ajunge să jucăm un rol cheie în această parte a lumii, având beneficiul propriilor resurse. Printr-o politică păguboasă, aceste resurse s-au cam dus pe apa sâmbetei.

Tot în materie de politică externă este obligatoriu să observăm că un alt aliat strategic important al României, Israelul a fost nu numai ignorat, ci chiar profund jignit de poziția adoptată de către Klaus Iohannis, identică cu poziția Germaniei, care însă își poate permite acest lux legat de proiectul acestui stat partener de a-și muta capitala politică de la Tel Aviv la Ierusalim. Timp ce aproape patru ani, Klaus Iohannis a refuzat să numească un ambasador al României în Israel, zdruncinând astfel din temelii raporturile diplomatice cu aliatul strategic. Este adevărat - și e bine că e așa - că atât el cât și Ludovic Orban și-au propus ca în primele luni ale anului viitor să efectueze vizite oficiale în Israel, într-o încercare de ultimă oră de a repara ceea ce în primul mandat președintele României a stricat.

În general, vorbind despre politica externă, trebuie spus că absența unei strategii elaborate la nivel prezidențial în parteneriat cu Guvernul și cu Ministerul de Externe ne-a împins efectiv la marginea lumii - suntem aproape căzuți de pe harta mondială - iar anul 2020, un an extrem de frământat în plan internațional, cu multe desfășurări de forțe, în acest moment imprevizibile, ne va prinde lipsiți de orice apărare, de orice posibilitate de a răspunde provocărilor care inevitabil vor veni și, ca atare, vom fi incapabili să ne apărăm interesele. Și, din această perspectivă, orice se poate întâmpla. Pentru că și în cadrul alianelor, și în cadrul non-alianțelor politice, fiecare stat, chiar respectând regulile asumate în comun în cazul parteneriatelor, își apără cu dinții propriile interese. Urmărirea propriilor interese se face întotdeauna în detrimentul intereselor altora. Iar noi facem parte dintre cei mai slabi.

Despre uriașele provocări din politica internă, cărora nu suntem pregătiți să le facem față în 2020, voi prezenta una sau mai multe analize la începutul anului viitor. Dar vor fi tot pagini negre.

Sorin Rosca Stanescu

loading...
PUTETI CITI SI...

Vine un an catastrofal pentru România

Postat la: 30.12.2019 |

0

Am făcut mereu în această perioadă predicții. Cele mai multe s-au confirmat. Este însă pentru prima dată când mă pronunț cu strângere de inimă referitor la anul care urmează. Deși au existat și alte perioade extrem de rele în istoria recentă a României. Acum însă avem de-a face cu ceva special. Parcă s-au aliniat planetele în sensul cel mai rău al efectelor. În materie de politică externă. În politica internă. În viața de ansamblu a societății. În raporturile dintre partidele politice.

Voi începe cu ce este mai simplu de dezvoltat. Cu raportul în care România se va găsi în 2020 față de aliați și non-aliați. Se impune din capul locului o precizare. Politica externă este făcută de Ministerul Afacerilor Externe cu sprijinul Guvernului, dar, în acest domeniu, conform Constituției, președintele României are prerogative extinse. Strategia de politică externă este orchestrată de președinte. În ultimii patru ani, Klaus Iohannis s-a aflat într-o grevă cvasi-totală. Supărat, îmbufnat și țâfnos pentru că nu a reușit să ajungă la un acord cu PSD, el a ales să se retragă în spatele unui aparent scut. A repetat cu obstinație o frază altfel cât se poate de adevărată. Și anume că România rămâne fidelă alianțelor euroatlantice. Și punct. Nimic în minus, dar nimic în plus. Ca și când apartenența noastră la UE și la NATO este atât de suficientă încât nu ne mai solicită nici cel ai mic efort de gândire. De inițiativă. De fixare a unor obiective specifice de interes național, pe care trebuie să le urmărim în interiorul acestor parteneriate. Comportamentul României nu a fost acela de membru activ nici în UE, nici în NATO, ci de membru pasiv. Din acest motiv, s-au conturat toate premizele pentru ca, în 2020, România să fie total ignorată de câte ori se vor lua decizii strategice importante. Președinția României a făcut tot ce se poate pentru ca în 2020, an în care Klaus Iohannis promite că va fi activ ca președinte, să fim complet paralizați, să nu avem nici cel mai mic spațiu de mișcare atunci când se vor elabora și implementa viitoarele decizii și, prin urmare, să sacrificăm cu bună știință toate interesele naționale în materie economică și geopolitică. Situația este cu atât mai gravă cu cât, în interiorul alianței euroatlantice, au apărut grave neînțelegeri, în special între Statele Unite și Germania, astfel încât, în 2020, și România, ca și alte state europene, va avea de ales pe ce parte a baricadei va sta. Iar România va fi paralizată. Lăsată în bătaia vântului. Și silită să-i trădeze fie pe americani, fie pe germani într-un domeniu sau altul. Interesele României vor fi astfel literalmente strivite între cele două linii de forță.

În lume s-au creat noi alianțe, iar polii de putere tind să se schimbe sau chiar să se inverseze. Rusia revine în forță și a ajuns în ultimii ani cel mai activ și cel mai ingenios jucător în plan mondial. Astăzi se află în epicentrul unei alianțe militare din care fac parte China, Turcia și Iranul, trei parteneri extrem de importanți în războiul geostrategic. În timp ce în plan economic aceeași Rusie și-a construit parteneriate privilegiate cu China și cu Germania. Parteneriatul cu Germania, în special în zona energetică, aduce prejudicii majore tuturor statelor mai slabe din lanțul UE și în special a fostelor membre ale lagărului socialist.

Prin puținele sale fapte de politică externă, Klaus Iohannis a sabotat literalmente interesele energetice ale României, irosind rând pe rând toate oportunitățile pe care le-am avut pentru a ajunge să jucăm un rol cheie în această parte a lumii, având beneficiul propriilor resurse. Printr-o politică păguboasă, aceste resurse s-au cam dus pe apa sâmbetei.

Tot în materie de politică externă este obligatoriu să observăm că un alt aliat strategic important al României, Israelul a fost nu numai ignorat, ci chiar profund jignit de poziția adoptată de către Klaus Iohannis, identică cu poziția Germaniei, care însă își poate permite acest lux legat de proiectul acestui stat partener de a-și muta capitala politică de la Tel Aviv la Ierusalim. Timp ce aproape patru ani, Klaus Iohannis a refuzat să numească un ambasador al României în Israel, zdruncinând astfel din temelii raporturile diplomatice cu aliatul strategic. Este adevărat - și e bine că e așa - că atât el cât și Ludovic Orban și-au propus ca în primele luni ale anului viitor să efectueze vizite oficiale în Israel, într-o încercare de ultimă oră de a repara ceea ce în primul mandat președintele României a stricat.

În general, vorbind despre politica externă, trebuie spus că absența unei strategii elaborate la nivel prezidențial în parteneriat cu Guvernul și cu Ministerul de Externe ne-a împins efectiv la marginea lumii - suntem aproape căzuți de pe harta mondială - iar anul 2020, un an extrem de frământat în plan internațional, cu multe desfășurări de forțe, în acest moment imprevizibile, ne va prinde lipsiți de orice apărare, de orice posibilitate de a răspunde provocărilor care inevitabil vor veni și, ca atare, vom fi incapabili să ne apărăm interesele. Și, din această perspectivă, orice se poate întâmpla. Pentru că și în cadrul alianelor, și în cadrul non-alianțelor politice, fiecare stat, chiar respectând regulile asumate în comun în cazul parteneriatelor, își apără cu dinții propriile interese. Urmărirea propriilor interese se face întotdeauna în detrimentul intereselor altora. Iar noi facem parte dintre cei mai slabi.

Despre uriașele provocări din politica internă, cărora nu suntem pregătiți să le facem față în 2020, voi prezenta una sau mai multe analize la începutul anului viitor. Dar vor fi tot pagini negre.

Sorin Rosca Stanescu

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE