• Tweet

Parlamentul a adoptat marti legea privind Fondul de garantare a asiguratilor, care prevede un plafon de 450.000 de lei asupra platilor pe care le poate face Fondul catre un creditor al unui asigurator aflat in faliment. Ultima etapa de parcurs este promulgarea de catre presedintele Klaus Iohannis.

Chiar daca asiguratorii au batut moneda pe faptul ca plafonul ar incalca prevederile unei directive europene privitoare la asigurarile RCA, realitatea este alta. Niciun stat intreg la cap nu se poate angaja sa garanteze 100% politele asiguratilor in caz de faliment al asiguratorului. Cu atat mai putin poate Comisia Europeana sa impuna asa ceva. Si nici nu o face. Ce face Comisia prin Directiva 2009/103/CE este sa se asigure ca statele membre impun ca politele RCA sa acopere daune de pana la 1 milione de euro in cazul pagubelor materiale si de pana la 1 milion de euro pentru o victima (sau 5 milioane de euro daca sunt mai multe victime).

Nicidecum ca statele sa garanteze o plata de dimensiunea asta, ca masura de protectie a asiguratilor in cazul unui faliment, in acelasi fel in care garanteaza spre exemplu depozitele bancare. Si atunci? Povestea asta e o marota a lobby-ului din asigurari, care, profitand de caracterul foarte tehnic al Directivei si de nebagarea de seama a auditoriului, a incercat sa convinga in stanga si in dreapta (marturisesc ca era sa inghit si eu gogoasa asta) ca plafonul de garantare contravine reglementarilor europene si deci nu poate fi subiect de legiferare. Si poate ca ar fi reusit, daca de sub aparenta egalitatii de tratament a tuturor asiguratilor, nu s-ar fi vazut cogeamitea interesul de a mentine schema de garantare fara limita, schema care a cautionat si incurajat vanzarea cu impunitate a politelor RCA de 500 lei.

Pentru ca de ce ai vinde la un pret care sa iti permita sa mai platesti si daune? Cand, ca orice afacere in faliment nedeclarat, ai de fapt nevoie disperata de cash si stii din start ca, atunci cand falimentul se va oficializa, toti clientii tai vor fi despagubiti cu generozitate maxima de fondul de garantare, indiferent de nivelul pierderilor pe care le provoci. Acum ca am demontat mitul incalcarii directivei, sa ne intoarcem putin in timp. Mai exact in decembrie trecut, cand sub presiunea protestelor la adresa scumpirii politelor RCA, pe atunci inca proaspat numitul presedinte al ASF, Misu Negritoiu, era chemat la audiere in fata Comisiei pentru Buget, Finante si Banci a Camerei Deputatilor.

Dupa ani buni in care fosta CSA, inglobata cu arme, bagaje si scandaluri in nou infiintata ASF, s-a complacut intr-o atitudine de toleranta iresponsabila fata de politica de dumping practicata de cativa asiguratori pe segmentul de piata al politelor RCA, iata ca pentru prima data autoritatea de supravegehere reprezentata la cel mai inalt nivel spunea lucrurilor pe nume. Pretul "majorat" al RCA nu este mare, ci pretul de "dumping" practicat de o serie de asiguratori este unul incorect, afectand grav piata RCA. Iar consecinta este ca anul 2015 va fi pentru piata de asigurari ceea ce a fost anul 2000 pentru piata bancara, anul falimentelor.

Declaratie transanta, numai ca atunci cand a fost ca ASF sa treaca la fapte, s-a lovit de pragul de sus: schema de garantare a asiguratilor. Reglementata foarte precar prin Legea 136/1995 si Legea 503/2004, schema de garantare era un cosmar pentru ASF:

1. Toti asiguratii, indiferent de tipul politei sau de dimensiunea ei, erau despagubiti nelimitat.

Simplu ca buna ziua si (probabil) unic in lume. Pentru ca nimeni pe planeta asta nu garanteaza in proportie de 100% toate politele asiguratilor. Poate garanta nelimitat anumite clase de asigurari (spre exemplu, asigurarile de viata) sau poate garanta toate politele, dar numai partial. Asta, daca garanteaza, pentru ca, spre edificare, doar 13 state membre UE au astazi implementate astfel de scheme. In conditiile astea, cele 200 milioane de euro ale F.G.A. ar fi fost suficiente pentru ASTRA si poate ar fi ramas ceva pentru Carpatica, insuficient insa, pentru ca nu erau singurii asiguratori in situatia de a apela la fond.

2. F.G.A. nu era persoana juridica, ci doar un cont, administrat de ASF

Cu alte cuvinte orice activare a schemei de garantare, adica rezolvarea a zeci de mii de dosare, ar fi trebuit administrata de ASF direct, un cosmar administrativ si de PR.

3. F.G.A. nu avea nicio cale legala de a-si recupera creantele in procedura de faliment, pentru ca prevederile bizare si de neinteles ale Legii 503/2004 nu dadeau acest drept ASF, cum ar fi fost logic, ci F.G.A. Mai precis cuiva inexistent, daca pot spune astfel.

In conditiile astea, ceea ce a urmat a fost o remarcabila ofensiva intru legiferarea fondului, purtata de ASF pe trei fronturi simultan: Guvern (pe site-ul Ministerului de Finante se afla si acum proiectul ce mai mult ca sigur s-ar fi transformat intr-o ordonanta de urgenta, daca Parlamentul nu ar fi aprobat noua lege in timp util), propria divizie de reglementare (care a si emis o norma aprobata de Consiliul ASF la inceputul lui iunie) si Parlament.

Pentru ca, intr-un final contra cronometru, Camera Deputatilor sa faca un veritabil tur de forta, reusind sa aprobe legea intr-o saptamana (proiectul a fost inregistrat la Camera pe 23 iunie, amendamente s-au depus pana pe 29 iunie cand proiectul a si fost dezbatut si aprobat de Comisia pentru buget, finante si banci, raportul a fost depus pe 30 iunie si in aceeasi zi proiectul a fost dezbatut si aprobat in plen)

Principala problema ramasa nerezolvata este lipsa de diferentiere a contributiilor asiguratorilor in functie de profilul lor de risc. Este evident ca, in prezenta unei scheme de garantare, asiguratorii pot fi tentati sa vanda polite ieftine, stiind ca, in caz de faliment, schema acopera orice tip de polita, indiferent de valoare, iar ca efect isi asuma de fapt riscuri neremunerate, ceea ce nu este normal. In ultima analiza, este exact ceea ce a condus la situatia actuala de pe segmentul RCA. Pentru a evita repetarea pe viitor a unei astfel de situatii, ar trebui ca nivelul contributiilor sa fie individualizat si conform cu nivelul de risc al fiecarui contribuitor.

Este nevoie ca asiguratorii cu profil de risc ridicat sa contribuie semnificativ mai mult decat cei cu risc scazut. Cu atat mai mult cu cat creditorii lor vor beneficia mai mult de pe urma F.G.A. Aceasta masura este extrem de importanta, pentru ca doar asa vor putea fi evitate cazuri precum ASTRA. De notat ca rolul preventiv al Solvency 2, desi important, este limitat la nivel de raportare si monitorizare. Fara un mecanism care sa lege nivelul contributiilor de nivelul de risc, unii asiguratori pot fi in continuare tentati sa isi asume riscuri mai mari decat cele asumate de un asigurator prudent.

Problema este ca ASF nu are astazi implementat un sistem care sa ii permita sa determine profilul de risc al asiguratorilor, ori fara un astfel de sistem ponderarea contributiilor nu este posibila. O alta problema incorect rezolvata, in opinia mea, este reducerea expunerii F.G.A. Este adevarat ca plafonul de garantare este un mecanism foarte eficient si simplu de administrat, dar in egala masura are un caracter arbitrar. Rational ar fi fost ca reducerea expunerii sa fi fost realizata printr-o combinatie de masuri cu acelasi efect.

In primul rand, F.G.A. nu ar fi trebuit sa acopere altceva decat daune. Cu alte cuvinte, ar fi trebuit excluse din categoria creantelor de asigurari primele datorate de catre asiguratorul debitor pentru perioada in care riscul nu a fost acoperit in urma incetarii contractelor de asigurare, ca efect al falimentului. In al doilea rand, o reducere suplimentara a expunerii s-ar fi obtinut prin limitarea claselor de asigurari acoperite de schema la asigurarile de viata si la asigurarile obligatorii (incluzand aici pe langa RCA si PAD, asigurarile profesionale, inclusiv cele de malpraxis). Timpul scurt nu a permis insa ca aceste optiuni sa poata fi explorate suficient, dar cu toate astea, schema actuala de garantare isi atinge scopul: persoanele fizice si intreprinderile mici beneficiaza de un grad suficient de protectie, iar A.S.F. poate sa duca la capat curatenia pe care a promis-o.

Gabriel TECHERA
exalex.co