Cameron a pierdut. Dar încă nu s-a ars de tot

Postat la: 24.06.2016 | Scris de: ZIUA NEWS

Cameron a pierdut. Dar încă nu s-a ars de tot

Britanicii au optat pentru ieșirea din Uniunea Europeană. E drept, la limită. Pentru moment cel puțin, premierul David Cameron a pierdut. Politica sa pe muchie de cuțit l-a înfrânt. A încercat cea mai riscantă, dar și cea mai ingenioasă mișcare simultană, de poltica internă și externă, din ultimele decenii. Să dea șah Uniunii Europene, să obțină tot ce se poate din acordurile cu aceasta și, în același timp, să stabilizeze, pe termen lung, mișcările browniene din ceea ce a mai rămas din Imperiul Britanic. Nu a ieșit. Dar încă nu s-a ars de tot. Mișcarea următoare aparține Parlamentului. Care poate să spună da sau nu acestui referendum. Până atunci însă, consecințele sunt năprasnice.

Acest Brexit al Marii Britanii a dus lira sterlină la cea mai joasă cotație din ultimii 30 de ani. Aproape instantaneu. Pierderile, din toate direcțiile, sunt uriașe. Desigur, ele nu trebuie estimate în funcție de primele reacții emoționale. Nu știm exact, și nimeni nu știe, cât ar putea să piardă, pe termen scurt, britanicii și cât statele puternice din Uniunea Europeană. Nu știm nici cât ar putea să piardă noii veniți UE, între care și România. E clar însă că, pentru moment, singurii care au motive să se bucure cu adevărat, dincolo de partizanii emoționali sau raționali ai Brexitului, sunt adversarii ori rivalii Uniunii Europene și NATO.

Pericolul de contagiune este uriaș. În cele mai multe state ale Uniunii Europene, mă refer în special la statele nordice, dar și la cele cu o economie puternic consolidată, care nu sunt neapărat nordice, există mișcări puternice de tip naționalist și anti-UE. În toate aceste state, poate să apară, în următoarele luni, ca o soluție sau că o rețetă politică, această temă, a ieșirii din UE pe calea unui referendum. Aproape totul depinde de ceea ce urmează să se întâmple în Marea Britanie după ce scade valul emoțional. Dacă efectele vor fi, de pildă, devastatoare sau nici măcar, ci doar accentuat negative, atunci adepții desființării UE vor fi mai puțin vocali. Sau invers.

În timp ce, la Moscova, Vladimir Putin aplaudă, iar în alte capitale cu economii concurente Uniunii Europene, bucuria este în toi, la Londra, în capitalele europene și la Bruxelles, se fac diverse calcule și proiecții de viitor. Mingea este, în continuare, în grădina britanicilor. Referendumul este orientativ. Parlamentul este cel care va decide într-un sens sau în altul. Iar în Marea Britanie, legea se aplică și se respectă întru totul. Să vedem, însă, ce se poate întâmpla sau ce ar trebui să se întâmple și într-o variantă și în alta. Și într-o variantă și în alta, este limpede că, la Bruxelles, trebuie să aibă loc, dacă încă nu a avut, un cutremur. Birocrația UE se scutură din temeli. Ce înseamnă această birocrație?

Înseamnă un aparat uriaș de funcționari, de așa-ziși tehnocrați, care nu sunt votați de cetățenii Uniunii Europene, care beneficiază doar de puteri și de împuterniciri, fără a avea răspunderi. Cheltuielile cu menținerea acestui aparat birocratic sunt uriașe și ele sunt suportate de toți cetățenii Uniunii Europene. Pe măsură ce a crescut, motorul birocratic de la Bruxelles a devenit din ce în ce mai ineficient, mai greoi și mai sclerozat. Dincolo de cheltuieli, dincolo de ceea ce se vede cu ochiul liber pentru oricine vizitează capitala Uniunii Europene, dincolo chiar de limba de lemn care se propagă cu repeziciune și este numită bruxelleza, toți analiștii, fie ei și amatori, au remarcat că, în spatele acestei încrengături stufoase și iresponsabile electoral, și din ce în ce mai ineficiente, se ascund interesele Germaniei. Germania, prin reprezentanții ei, de asta dată politici, și în primul rând cancelarul Angela Merkel, este cea care a impus această structură de conducere de la Bruxelles și această manieră de telecomandă, prin care Uniunea Europeană este condusă. Iar criza refugiaților, cu decizia unilaterală a Berlinului de a le deschide larg porțile, a dat foc întregii instalații.

Acum, indiferent de ceea ce se va întâmpla în continuare la Londra, Uniunea Europeană, pentru a supraviețui și pentru a evita efectul de contagiune, trebuie să răspundă la mai multe întrebări. Cum ar fi:

1. Este, în viitor, nevoie de mai multă uniune sau de mai puțină uniune? De o accelerare a procesului de integrare sau de o relaxare a acestuia?
2. Cine va conduce, în viitor, UE? Aceiași birocrați îngălați, inculți și transformați în drone ai câtorva cercuri de interese statele și suprastatale pe care ne-am obișnuit să-i vedem fâțâindu-se pe la Bruxelles sau prin marile capitale europene, sau vom avea, în viitor, o structură responsabilă sub aspect politic?
3. Vom continua să avem o Europă cu mai multe viteze, în care statele puternice UE să-și exporte crizele și costurie către statele mai slabe sau vom avea o Europă cu o singură viteză, ceea ce presupune un proces de integrare și de coeziune accelerat?
4. Vom avea, în fine, politici coerente externe, de apărare, comerciale și așa mai departe sau vom continua să ne bâlbâim și să ne mișcăm după cum bate vântul?

Cu sau fără Marea Britanie, Uniunea Europeană se află printre primele trei puteri economice ale lumii. Nu ar fi timpul ca UE să-și asigure, prin propriile forțe, securitatea? Rămân, desigur, de discutat, și asta se va întâmpla în zilele următoare, politicile care ar trebui promovate de București. Și, în primul rând, va trebui să răspundem la întrebarea dacă, în viitor, vom continua să ne mai tărâm în genunchi și cu chiloții jos în fața oficialilor de la Bruxelles ori în raport cu Dictaul sau Dictatele de la Berlin.

Sorin Rosca Stanescu

loading...
PUTETI CITI SI...

Cameron a pierdut. Dar încă nu s-a ars de tot

Postat la: 24.06.2016 | Scris de: ZIUA NEWS

0

Britanicii au optat pentru ieșirea din Uniunea Europeană. E drept, la limită. Pentru moment cel puțin, premierul David Cameron a pierdut. Politica sa pe muchie de cuțit l-a înfrânt. A încercat cea mai riscantă, dar și cea mai ingenioasă mișcare simultană, de poltica internă și externă, din ultimele decenii. Să dea șah Uniunii Europene, să obțină tot ce se poate din acordurile cu aceasta și, în același timp, să stabilizeze, pe termen lung, mișcările browniene din ceea ce a mai rămas din Imperiul Britanic. Nu a ieșit. Dar încă nu s-a ars de tot. Mișcarea următoare aparține Parlamentului. Care poate să spună da sau nu acestui referendum. Până atunci însă, consecințele sunt năprasnice.

Acest Brexit al Marii Britanii a dus lira sterlină la cea mai joasă cotație din ultimii 30 de ani. Aproape instantaneu. Pierderile, din toate direcțiile, sunt uriașe. Desigur, ele nu trebuie estimate în funcție de primele reacții emoționale. Nu știm exact, și nimeni nu știe, cât ar putea să piardă, pe termen scurt, britanicii și cât statele puternice din Uniunea Europeană. Nu știm nici cât ar putea să piardă noii veniți UE, între care și România. E clar însă că, pentru moment, singurii care au motive să se bucure cu adevărat, dincolo de partizanii emoționali sau raționali ai Brexitului, sunt adversarii ori rivalii Uniunii Europene și NATO.

Pericolul de contagiune este uriaș. În cele mai multe state ale Uniunii Europene, mă refer în special la statele nordice, dar și la cele cu o economie puternic consolidată, care nu sunt neapărat nordice, există mișcări puternice de tip naționalist și anti-UE. În toate aceste state, poate să apară, în următoarele luni, ca o soluție sau că o rețetă politică, această temă, a ieșirii din UE pe calea unui referendum. Aproape totul depinde de ceea ce urmează să se întâmple în Marea Britanie după ce scade valul emoțional. Dacă efectele vor fi, de pildă, devastatoare sau nici măcar, ci doar accentuat negative, atunci adepții desființării UE vor fi mai puțin vocali. Sau invers.

În timp ce, la Moscova, Vladimir Putin aplaudă, iar în alte capitale cu economii concurente Uniunii Europene, bucuria este în toi, la Londra, în capitalele europene și la Bruxelles, se fac diverse calcule și proiecții de viitor. Mingea este, în continuare, în grădina britanicilor. Referendumul este orientativ. Parlamentul este cel care va decide într-un sens sau în altul. Iar în Marea Britanie, legea se aplică și se respectă întru totul. Să vedem, însă, ce se poate întâmpla sau ce ar trebui să se întâmple și într-o variantă și în alta. Și într-o variantă și în alta, este limpede că, la Bruxelles, trebuie să aibă loc, dacă încă nu a avut, un cutremur. Birocrația UE se scutură din temeli. Ce înseamnă această birocrație?

Înseamnă un aparat uriaș de funcționari, de așa-ziși tehnocrați, care nu sunt votați de cetățenii Uniunii Europene, care beneficiază doar de puteri și de împuterniciri, fără a avea răspunderi. Cheltuielile cu menținerea acestui aparat birocratic sunt uriașe și ele sunt suportate de toți cetățenii Uniunii Europene. Pe măsură ce a crescut, motorul birocratic de la Bruxelles a devenit din ce în ce mai ineficient, mai greoi și mai sclerozat. Dincolo de cheltuieli, dincolo de ceea ce se vede cu ochiul liber pentru oricine vizitează capitala Uniunii Europene, dincolo chiar de limba de lemn care se propagă cu repeziciune și este numită bruxelleza, toți analiștii, fie ei și amatori, au remarcat că, în spatele acestei încrengături stufoase și iresponsabile electoral, și din ce în ce mai ineficiente, se ascund interesele Germaniei. Germania, prin reprezentanții ei, de asta dată politici, și în primul rând cancelarul Angela Merkel, este cea care a impus această structură de conducere de la Bruxelles și această manieră de telecomandă, prin care Uniunea Europeană este condusă. Iar criza refugiaților, cu decizia unilaterală a Berlinului de a le deschide larg porțile, a dat foc întregii instalații.

Acum, indiferent de ceea ce se va întâmpla în continuare la Londra, Uniunea Europeană, pentru a supraviețui și pentru a evita efectul de contagiune, trebuie să răspundă la mai multe întrebări. Cum ar fi:

1. Este, în viitor, nevoie de mai multă uniune sau de mai puțină uniune? De o accelerare a procesului de integrare sau de o relaxare a acestuia?
2. Cine va conduce, în viitor, UE? Aceiași birocrați îngălați, inculți și transformați în drone ai câtorva cercuri de interese statele și suprastatale pe care ne-am obișnuit să-i vedem fâțâindu-se pe la Bruxelles sau prin marile capitale europene, sau vom avea, în viitor, o structură responsabilă sub aspect politic?
3. Vom continua să avem o Europă cu mai multe viteze, în care statele puternice UE să-și exporte crizele și costurie către statele mai slabe sau vom avea o Europă cu o singură viteză, ceea ce presupune un proces de integrare și de coeziune accelerat?
4. Vom avea, în fine, politici coerente externe, de apărare, comerciale și așa mai departe sau vom continua să ne bâlbâim și să ne mișcăm după cum bate vântul?

Cu sau fără Marea Britanie, Uniunea Europeană se află printre primele trei puteri economice ale lumii. Nu ar fi timpul ca UE să-și asigure, prin propriile forțe, securitatea? Rămân, desigur, de discutat, și asta se va întâmpla în zilele următoare, politicile care ar trebui promovate de București. Și, în primul rând, va trebui să răspundem la întrebarea dacă, în viitor, vom continua să ne mai tărâm în genunchi și cu chiloții jos în fața oficialilor de la Bruxelles ori în raport cu Dictaul sau Dictatele de la Berlin.

Sorin Rosca Stanescu

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE