• Tweet

Până în 2030, puternicul nostru vecin de la Răsărit riscă să devină o super-putere proxy a Chinei. „Rusia devine din ce în ce mai dependentă de China din punct de vedere economic, politic și militar. Practic, China este nelipsită din toate scenariile privind dezvoltarea Rusiei în următorul deceniu".

Fraza îi apaține lui Denis Sokolov și a fost inserată într-o analiză intitulată "Rusia, o superputere proxy a Chinei". Analiza face parte din raportul "Rusia- scenarii pentru 2030", publicat de Fundația Rusia Liberă, un influent think- tank american. Astfel, pe măsură ce Rusia este împinsă afară de pe piețele europene de energie, China devine un consumator tot mai important de hidrocarburi și alte resurse naturale provenite din Rusia. În anumite industrii, influența Chinei este foarte profundă, până la dependență. Este vorba de industria prelucrării lemnului, extracției petrolului, producției de materiale de construcții, prelucrării metalelor etc. În aceste domenii, companiile rusești sunt dependente, nu doar în ceea privește vânzarea de materii prime către China, ci și la capitolul achiziției de echipamente și al investițiilor chinezești.

Pe piața rusească de bunuri de larg consum, China face eforturi pentru a fi prezentă cu mărfuri la toate nivelurile. Rezultatul: majoritatea lanturilor de retail și a importatorilor din Rusia devin lobby-isti pentru interesele chinezesti. Patronii acestora sunt, de obicei, ofițeri de rang înalt din FSB, serviciul intern de informații al Rusiei, din Ministerul Afacerilor Interne (MVD), care le acordă comercianților chinezi asistență administrativă. „China nu este doar un client al Complexului Militar- Industrial (CMI) rusesc, ci și principalul său competitor pe piețele mondiale", scrie Sokolov în analiza sa. El subliniază că, în contextul sancțiunilor internaționale, Rusia este forțată să achiziționeze anumite componente militare din China.

Este vorba de componente ale sistemului de apărare anti-aeriană, piese ale avioanelor militare, echipamente de navigație, sisteme de orientare pentru artilerie, sisteme de rachete MLRS, drone și alte arme moderne. China, pe de altă parte, achiziționează numai acele tehnologii, cicluri de producție și specialiști, care îi permit să preia controlul asupra piețelor de armament dominate traditional de Rusia: Venezuela, în America de Sud, Algeria, în Africa, Orientul Mijlociu etc.)

În sistemul politic rus, o influență deosebită o au grupările politice neoficiale (denumite și ICG - Grupări Criminale Inter-departamentale). Acestea se luptă pentru controlul instituțiilor de stat. Cea mai aprigă luptă este pentru controlul FSB, a instanțelor judecătorești, a Ministerului Afacerilor Interne (MVD) și a agențiilor de informații externe. Este un mediu de afaceri favorabil oamenilor de afaceri chinezi. Stilul chinezesc de exercitare a controlului economic și politic asupra partenerilor de afaceri și al politicilor diferă de cel rusesc, prin pragmatism și resursele incomparabil mai mari.

Astfel, controlul Chinei asupra regimului lui Vladimir Putin devine din ce în ce mai adânc și multi-stratificat. "Rusia ar putea, nu doar să piardă controlul asupra celei mai mari părți a teritoriilor și resurselor sale, dar și să devină o superputere proxy, deținătoare de arme nucleare, care, deși nu actionează exclusiv în interesul Chinei, este strâns legată de aceasta prin multiple canale informale, politice și economice, prin conexiuni transfrontaliere și transnaționale", precizează Sokolov în analiza sa. O situație cu atât mai periculoasă cu cât integrarea economică și tehnologică în secolul XXI este mult mai profundă decât în ​​a doua jumătate a secolului XX, în vremea URSS.

Controlul în creștere al Chinei asupra sistemului politic și economiei rusești se manifestă prin:

1. Cooperarea tot mai intensă în domeniul militar, utilizarea cu predilecție de către Rusia a componentelor IT&C chinezești.
Indicatorii relevanți pentru aceste evoluții sunt:
• investițiile chinezești în industria de armament rusească;
• achiziționarea și plasarea în teren de arme chinezești, de către forțele armate și forțele de poliție din Rusia;
• preluarea de către China a armamentului tradițional rusesc, a clienților și a piețelor de echipament militar (ex. vânzările de tancuri către Azerbaidjan);
• numărul inginerilor ruși angajați în China;
• retragerea Rusiei de pe piața indiană a armelor;
• exercițiile tactice comune efectuate de Rusia și China;
• proiecte spațiale comune, cum ar fi lansarea de rachete de la
centrele spațiale din Rusia.
2. Ponderea în creștere a Chinei în comerțul exterior rus și schimbarea structurii de proprietate a companiilor prin care se derulează acesta.
Companiile chinezești achiziționează pachete mari de acțiuni la firmele exportatoare rusești, investesc în modernizarea lor, și, atunci când este posibil, instalează echipamente și angajează personal din China.
3. Creșterea concurenței între siloviki ruși (mafioți poveniți din servicii secrete) pentru acces la investițiile chinezești.
4. Adoptarea tehnologiilor chineze din domeniul supravegherii electronice.

Un exemplu sunt sistemele de recunoaștere facială pentru camerele de supraveghere instalate în marile orașe. Documente oficiale ale autorităților din Rusia relevă faptul că investițiile chineze directe în Rusia s-au ridicat la 645 de milioane de dolari, în 2015, și la 350 milioane, în 2016. Cu toate acestea, statisticile chineze susțin că investițiile directe au fost de câteva ori mai mari, în 2015 atingându-se pragul de 2,96 miliarde de dolari. În februarie 2017, Gao Hucheng, ministrul Comerțului din China de la acea vreme, a estimat că investițiile țării sale în Rusia totalizează 42 miliarde de dolari.

Potrivit unui raport despre investițiile chinezești în străinătate, în 2016 acestea au totalizat 145,67 miliarde de dolari. Din această sumă, 116,35 miliarde de dolari (80%) au fost investiți via offshore, prin Hong Kong, Olanda, Insulele Cayman, Insulele Virgine Britanice și Bermuda.

Volumul schimburilor comerciale dintre Rusia și China este, de asemenea, o dovadă a integrării crescânde a celor două economii: în 2018 ele au depășit 100 de miliarde de dolari. Importurile de bunuri din China s-au ridicat la 47,97 miliarde dolari, în timp ce exporturile Rusiei către China au atins au atins 59, 08 miliarde dolari. În 2017, China a achiziționat petrol și gaze din Rusia în valoare de 25,3 miliarde dolari. În octombrie 2018, Rusia a devenit lider în furnizarea de petrol către China. Importurile au crescut la 9,7 milioane de barili/cap de locuitor/ zi. Creșterea importurilor rusești este asociată cu războiul comercial cu Statele Unite ale Americii, deoarece China a contra-atacat și a redus importurile de petrol și gaz natural lichefiat (GNL) din SUA la zero. Rusia intenționează să furnizeze gaze naturale în China prin sistemul de conducte de mare putere din Siberia, cu o capacitate de 38 de miliarde de metri cubi/ pe an.

Chinezii dezvoltă treptat parteneriate cu Rosneft, operând o rafinărie comună în Daqing, care participă la rafinarea și producția de petrol în Siberia de Est. China investește în instalații de producție a gazelor lichefiate. Sistemele de conducte din partea de est a Rusiei se concentrează, în principal, pe China. "Treizeci de ani de contracte de furnizare de petrol și gaze înseamnă că sistemele de producție și transport din estul Rusiei vor fi integrate în complexul chinezesc de combustibil și energie", mai arată analiza lui Sokolov.

Pe lângă proiectele majore de investiții, antreprenorii chinezi au fost activi pe piața forței de muncă în industria de petrol și gaze. Structura acestei industrii este diferită: există companiile mari (Rosneft, Gazprom și Gazpromneft) care dețin petrol, în timp ce entitățile comerciale contractante se ocupă de explorare, forare și exploatare. Competiția pentru aceste contracte este acerbă, pe o piață coruptă, unde oamenii de afaceri chinezi se simt destul de confortabil, bazându-se pe sprijinul Statului chinez.

Pentru elitele politice ruse riscul este ca profitul de pe urma Industriei de petrol și gaze să nu mai fie determinat de prețul hidrocarburilor la nivel mondial, ci, mai degrabă, de piața politică din China și, implicit, de interesele politice și economice chineze. Să ne imaginăm situația în care China limitează importurile de hidrocarburi din SUA, pentru a exercita o presiune economică asupra Americii. Acest lucru va duce la intensificarea transporturilor provenite din Rusia. Întrebarea este dacă veniturile Rosneft, Gazprom și Novotek vor crește proporțional. Dacă, ulterior, China încheie un compromise cu SUA și reduce importurile de hidrocarburi din Rusia? Dificultăți vor avea companiile petroliere rusești, nu cele chineze, și, în cele din urmă, bugetul de stat al Rusiei.

Încă din anii ‘60, în China se produce, sub licență rusească, avioane de vânătoare MiG 17 și MiG 21. Ulterior, cele două țări au dezvoltat, în Pakistan, avionul de luptă JF-177. Pentru acest proiect, chinezii au continuat să achiziționeze motoarele Turbofan RD-93 de proveniență rusească. Pe de altă parte, chinezii au continuat să cumpere avioane de luptă Suhoi, încercând chiar să preia producția acestora.

În anii 1990, exporturile către China au permis Rusiei să păstreze producția de armament la un nivel acceptabil. În anii 2000, exporturile au scăzut: rușii nu erau pregătiți să vândă tehnologii noi pentru un potențial concurent, în timp ce chinezii au crezut că sunt gata să producă motoare la ei în țară. Nu au reusit să facă, însă, acest lucru, la o calitate acceptabilă.

Rușii și-au reconsiderat cooperarea militară cu China, în sensul reintensificării ei. Apoi, în 2014, integrarea industriei de armament din cele două țări a fost accelerată din cauza crizei din Ucraina. Au fost semnate contracte de furnizare de rachete S-400 și avioane Suhoi, iar Rusia a continuat să livreze motoare cu reacție Klimov RD-93, contractual fiind în derulare și astăzi. Inginerii ruși s-au angajat în companiile chineze și le-au ajutat să recupereze decalajele tehnologice.

Interesant este că a crescut semnificativ numărul de cazuri penale care se referă la divulgarea secretelor de stat din domeniul construcției de aeronave, precum și din industria spațială. Acest lucru sugerează că faptul că concurența pentru piața chineză, dintre echipele de ingineri ruși, a devenit acerbă. Procesul de integrare a Rusiei și a Chinei în domeniul militar va continua. Nevoile Chinei acoperă mai multe domenii: motoarele cu reacție, războaiele electronice și sistemele avionice, printre altele. Programul spațial chinez este puternic dependent de cooperarea cu specialiștii ruși și, în primul rând, cu Agenția Federală Spațială Rusă, "Roscosmos". Treptat, chinezii scot Rusia din afacerea plasării sateliților pe geo-orbită. În timp, rolul "Roscosmos" se va restrânge la un simplu furnizor de tehnologii specifice.

Predicțiile sunt că cererea de echipamente chineze high- tech va crește, cu atât mai mult cu cât producătorii ruși sunt constrânși de sancțiunile internaționale. Recent, mass-media din Rusia și China au publicat o serie de articole în care criticau prototipul rusesc al unei drone, insistând, totodată, pe necesitatea achiziției de drone chinezești UCAV, atât pentru nevoile militare, cât și pentru protecția conductelor de petrol și gaze. Spre deosebire de China, Rusia nu deține tehnologie pentru producția de drone, fiind nevoită să o cumpere din Israel.

Per ansamblu, complexul industrial militar chinez acoperă aproape întreaga gamă de armament și echipamente militare rusești, oferă prețuri accesibile și, în contrast cu Rusia, este capabil să ofere servicii de întreținere în timp util.

Scenarii de viitor:

Ipoteza 1

Rusia devine un stat proxy al Chinei.
Posibile amenințări la adresa securității internaționale:
• Crește influența economică și politică chineză, care transformă Rusia într-un vehicol politic și militar ce acționează în interesul Chinei;
• Comerțul este restricționat într-o zonă geografică mare, drepturile omului și libertățile politice sunt încălcate, pe o arie geografică destul de mare;
• Crește corupția, sunt exercitate presiuni politice și economice asupra instituțiilor democratice și elitelor politice din UE și SUA, precum și din alte democrații emergente.

Ipoteza 2

Grupurile de influență din Rusia se împart între China și SUA-UE
Evoluții posibile:
• Lupta politică pentru influență în regiuni generează mișcări separatiste, naționale și regionale, separatism religios, polarizare accentuată și migrație economică și politică. Rusia devine terenul pe care se înfruntă SUA-UE, pe de o parte, și China, pe de altă parte. Pot apărea conflicte armate de sorginte etnică sau disensiuni religioase, susținute financiar din afara țării.
Posibile amenințări la adresa securității internaționale:
• Apariția unor noi amenințări teroriste;
• Fluxuri noi de migranți și refugiați;
• Pericolul terorismului nuclear și al utilizării armelor de distrugere în masă în conflictele locale;
• Riscuri financiare;
• Escaladarea violenței armate, fără a avea instrumente pentru a preveni un război major.

Ipoteza 3

Clasa politică a Rusiei, pentru a evita intrarea pe orbita Chinei, se reorientează spre UE și SUA.
Evoluții posibile:
• Rusia se întoarce pe calea reformelor și începe să importe activ instituții occidentale;
• Apare nevoia de investiții majore în modernizarea instituțională a Rusiei și spațiul post-sovietic. Cea mai mare parte a economiei rusești este privatizată de corporații internaționale;
• O astfel de modernizare va necesita privatizarea industriei de petrol și gaze, privatizarea și dezagregarea sistemelor de conducte.
Modalități de management al riscurilor:
1. Regionalizarea politicii ruse: evaluarea riscurilor și dezvoltarea programelor preventive pentru regiuni individuale.
2. Elaborarea a câte unui plan de dezvoltare economică și instituțională echilibrată pentru fiecare regiune a Rusiei și implicarea reprezentanților acestora, a elitelor regionale și industriale rusești.
3. Elaborarea unui plan de modernizare și recapitalizare a industriei rusești de petrol și gaze, și a infrastructurii.

Text preluat de pe www.silviusergiu.ro