• Tweet

După aproape 35 de ani de suferință „democratică" și „capitalistă", românii și-au găsit în sfârșit, salvatorul. A apărut din spuma mării, deși era bine cunoscut de tot establishmentul, din care făcea de altfel parte, omul providențial, salvatorul, un nou Mesia numai pentru români. Un nou Tudor Vladimirescu, un nou Avram Iancu. Călin Georgescu a fost votat în primul tur al prezidențialelor din 24 noiembrie 2024 de peste două milioane de români (2.120.401 - 22,94 %), a ieșit pe primul loc, deși în octombrie 2024 nu-l băga în seamă serios nici un institut de sondaje. În octombrie 2024, „salvatorii" de pe televiziuni și din sondaje se numeau Marcel Ciolacu, Nicolae Ciucă, Mircea Geoană sau George Simion. Elena Lasconi, din partea USR, tot un outsider, a ajuns pe locul doi cu 1.772.500 de votanți - 19,10 %, înaintea lui Marcel Ciolacu (PSD), George Simion (AUR) și Nicolae Ciucă (PNL).

Odată cu „lovitura de stat" din 6 decembrie 2024, după ce românii votaseră relativ convențional pe 1 decembrie (Ziua Națională) pentru parlamentare, Klaus Iohannis, președinte în ultimele zile de mandat, Serviciile Secrete, CSAT, CCR, cu acordul UE și probabil NATO, în orice caz al Departamentului de Stat al SUA, Anthony Blinken, a început o nouă revoluție românească, una conservatoare, numită de propagandă de „extremă dreaptă". Care este încă în desfășurare și nu dă semne de oboseală. Gafele și prostiile Sistemului s-au succedat în cascadă, aproape zilnic, la fel ca și aparițiile pe televiziuni, pe Tik Toc și pe toate rețelele sociale, în ziarele online ale lui Călin Georgescu. În plus, au fost protestele din stradă, manifestațiile, cu sau fără Călin Georgescu (și a Cristelei Georgescu) culminând cu marea Horă a Unirii din 24 ianuarie 2025, ziua unirii Principatelor.

Dacă în 24 noiembrie 2024, cu doar 2.100.000 de voturi liber exprimate și aparent corect numărate, Călin Georgescu a câștigat primul tur al prezidențialelor, astăzi Călin Georgescu ar avea între 4 și 7 milioane de susținători, de votanți, după diverse aproximări. Dacă nu cumva mai mulți. Între care un puternic nucleu de fideli, de fanatici chiar. Spre groaza lui, Sistemul cunoaște situația mai bine decât orice particular sau institut de sondare. Dacă Georgescu candidează, câștigă. Dacă e împiedicat să candideze, nici un câștigător nu va fi luat în serios de o majoritate de alegători. Adversarii săi, mult mai puțin numeroși, establishmentul, elitele, sunt la fel de hotărâți, și de multe ori la fel de fanatici. Deși mai puțin numeroși, adversarii lui Georgescu au banii, instituțiile de forță, ministerele cu prea numeroșii lor funcționari și sunt teribil de înspăimântați pentru viitorul lor. „Poporul" lui Călin Georgescu e mai degrabă liric, entuziast, patetic, cu cântece patriotice și militare, cu glume groase, dezorganizat.

Sistemul pseudodemocratic instalat la putere de Securitate și de succesorii săi după lovitura de stat din 1989 împotriva lui Nicolae Ceaușescu, a familiei sale, a camarilei, a Partidului Comunist conducător, pare să-și fi epuizat resursele. Conducătorii mitici ai Securității în frunte cu Iulian Vlad, au plecat dintre noi iar Securitatea care a controlat discret partidele politice, justiția, massmedia s-a spart în găști conduse de șefi și șefuleți fără viziune, doar cu interese. Prin ultima garnitură de politicieni de cel mai slab nivel - Klaus Iohannis, Marcel Ciolacu, Nicolae Ciucă, Ludovic Orban, Florin Câțu, Sorin Grindeanu, Mihai Tudose, Kelemen Hunor, prin șefi de servicii secrete amatori, prim ministri ridicoli, improvizați, prin șefi de întreprinderi de stat incompetenți și corupți, dictatura mascată a Securității a eșuat lamentabil („un stat eșuat" - Klaus Iohannis).

La confuzia internă s-a adăugat confuzia introdusă de un Factor extern de mâna a doua, a treia. Iar contextul internațional, cu pierderea războiului din Ucraina de SUA, NATO și Occident, cu succesul istoric al lui Donald Trump din SUA și cu schimbările colosale aduse în viteză de Administrația Trump, cu degringolada economică dar și morală a UE, contextul internațional e tocmai bun pentru schimbarea de regim, de epocă, și în România.

Dar ce poate face Călin Georgescu care e aproape singur? Cel puțin la prima vedere. Călin Georgescu nu are o echipă. Nu are nici măcar zece oameni cu suprafață publică în jurul său, cu atât mai puțin 100 sau 1000 de profesioniști credibili. Și mai ales nu are un partid care să-l susțină organizat și sistematic într-un viitor parlament. Relația sa cu partidul AUR condus cum e condus de George Simion pare să fie după zicerea lui Serge Gainsbourg „Je t'aime... Moi non plus" (Te iubesc... Eu nu te mai iubesc).

Cei care l-au susținut din 2010 încoace, nu puțini, l-au abandonat și nu se vor mai întoarce. Motivele pentru care l-au abandonat sunt diverse, de multe ori aceleași, dar sigur e faptul că azi carismaticul Georgescu nu a știut să-i păstreze. Dar fără îndoială se vor găsi destui oportuniști, ca întotdeauna. Cu cine își va pune deci în practică vastul său program de restaurare a României. Un program pe cât de vast pe atât de confuz adesea. Dacă va fi lăsat să candideze, problema va fi Georgescu, dacă nu va fi lăsat să candideze, problema va fi tot Georgescu. Ceilalți candidați deja anunțați, Crin Antonescu, Nicușor Dan, Victor Ponta, Elena Lasconi, Anca Alexandrescu etc. sunt mai mult sau mai puțin lipsiți de credibilitate, de consistență, unii chiar ridicoli.

Principalul argument al „loviturii de stat" susținută de Serviciile secrete românești, de Klaus Iohannis, de CSAT, de CCR, de Sistem, de partidele politice autointitulate comic „proeuropene", de media oficială (și prostituată), a fost așa-zisa intervenție în alegerile din România a unui „actor statal" străin. În două luni s-a dovedit pentru toată lumea, internă și externă, că nu a fost Rusia despre care s-a făcut propagandistic vorbire. O întrebare rămâne totuși. Dacă nu a fost Rusia, a fost amestecat un alt „actor statal" străin pe care serviciile secrete românești au evitat cu grijă să-l numească sau mai grav, deși ar fi fost detectat un „actor statal" străin amestecat nu au reușit încă să-l identifice?

O a doua întrebare obsesivă, adusă în atenția opiniei publice mai ales de generalul în rezervă Silviu Predoiu (SIE), candidat el însuși la prezidențiale (11 246 de voturi - 0,12%) e aceea dacă Georgescu a aparținut (mai aparține?) vreunui serviciu special românesc? Nici CNSAS, nici serviciile secrete și nici Călin Georgescu nu au adus până acum nici o clarificare. Și o întrebare subsecventă încă mai sensibilă. A intrat într-o „coluziune" cu un serviciu secret străin sau cu o altă organizație de-a lungul ultimilor 30 de ani de activitate desfășurată în mare parte în străinătate? Atât serviciile speciale românești (suprafinanțate, salarii și pensii speciale) cât și candidatul pentru cea mai importantă funcție în stat nu se preocupă să ne lumineze. „Democracy is coming to the USA" spune Leonard Cohen într-un splendid cântec policic. Putem traduce: Democrația a venit în România. Să vedem ce vom face cu ea, cu democrația.

Petru Romoșan